Linus Torvalds

Fără categorie No comments
featured image

Linus Benedict Torvalds (născut la 28 decembrie 1969) este un inginer de software finlandez-american, creatorul și, din punct de vedere istoric, principalul dezvoltator al Linux Kernel, acesta fiind nucleul sistemelor de operare Linux (distribuții) și al altor sisteme de operare ca Android și Chrome OS. El a creat și sistemul de control în versiune distribuită Git și software-ul de autentificare de tip scubadive și planificare Subsurface.

În 2012, el a primit, alături de Shinya Yamanaka, Premiul Millennium Technology Prize acordat de către Academia de Tehnologie din Finlanda „ca semn de recunoaștere pentru crearea unui nou sistem de operare open source (sursă deschisă) pentru calculatoare, ducând la utilizarea vastă a Nucleului Linux”. De asemenea, în 2014, a primit premiul IEEE Computer Society Computer Pioneer Award, iar în 2018, a primit premiul IEEE Masaru Ibuka Consumer Electronics Award.

Viața și cariera

Torvalds s-a născut în Helsinki, Finlanda, la 28 decembrie 1969. Este fiul jurnaliștilor Anna și Nils Torvalds, și nepotul statisticianului Leo Törnqvist și poetului Ole Torvalds. Părinții săi erau radicaliști în campusul Universității din Helsinki în anii 1960. Familia sa aparține minorității vorbitoare de limbă suedeză din Finlanda. Torvalds și-a primit numele după Linus Pauling, chimistul american căruia i-a fost acordat Premiul Nobel, deși, în cartea Rebel Code: Linux and the Open Source Revolution, Torvalds spune că „ …în egală măsură, mi-am primit numele după personajul din desenul animat Linus the Peanuts”, concluzionând că este jumătate „Chimist laureat cu Premiul Nobel” și jumătate „personaj din desene animate care poartă după el o păturică”.

Torvalds a fost student al Universității din Helsinki între 1988 și 1996, absolvind cu o diplomă de master în științe informatice de la grupul de cercetare NODES. Cariera sa academică a fost întreruptă după primul său an de studii când s-a alăturat Armatei Finlandeze în brigada Uusimaa în vara anului 1989, alegându-și programul de 11 luni de ofițeri pentru a-și îndeplini serviciul militar obligatoriu din Finlanda. În armată, Torvalds a avut gradul de sublocotenent, cu rolul de observator de artilerie. Torvalds a cumpărat cartea profesorului de informatică Andrew Tanenbaum Operating Systems: Design and Implementation, în care Tanenbaum descrie MINIX, o versiune simplificată educațională a Unix. În 1990, acesta și-a reluat studiile universitare și a fost expus pentru prima dată la UNIX sub forma unui DEC MicroVAX care rula ULTRIX. Teza sa de master a avut titlul Linux: A Portable Operating System.

Interesul său în calculatoare a început cu un Commodore VIC-20, la vârsta de 11 ani în anul 1981, programând inițial în BASIC și mai apoi accesând direct un procesor CPU 6502 în machine code (limbaj mașină). Nu a folosit assembly language (limbaj de asamblare). După VIC-20, a achiziționat un Sinclair QL, pe care l-a modificat foarte mult, mai ales la nivel de sistem de operare. „Deoarece era foarte dificil de obținut software pentru el în Finlanda, Linus și-a scris propriul cod assembly și editor (pe lângă librăriile grafice Pac-Man)” pentru QȘ, precum și câteva jocuri. A scris o clonă Pac-Man denumită Cool Man. La 5 ianuarie 1991 a cumpărat o clonă pe bază de Intel 80386 a IBM PC înainte de a primi copia sa de MINIX, care i-a permis să înceapă să lucreze la Linux.

Linux

Primele prototipuri de Linux au fost lansate public spre finalul anului 1991. Versiunea 1.0 a fost lansată pe 14 martie 1994.

Torvalds a avut contact cu GNU Project (Proiectul GNU) pentru prima dată în anul 1991, după ce un alt student la informatică, vorbitor de suedeză, Lars Wirzenius, l-a dus la Universitatea de Tehnologie pentru a asculta discursul maestrului în software gratuit Richard Stallman. Torvalds a folosit Licența Publică Generală GNU, versiunea 2 (GPLv2) a lui Stallman pentru nucleul Linux.

După o vizită efectuată la Transmeta la sfârșitul anului 1996, Torvalds a acceptat un post la compania din California, unde a lucrat din februarie 1997 până în iunie 2003. Apoi s-a mutat la Open Source Development Labs, care de atunci a fuzionat cu Free Standards Group pentru a deveni Linux Foundation (Fundația Linux), sub egida căreia continuă să lucreze. În iunie 2004, Torvalds și familia sa s-au mutat în Dunthorpe, Oregon, pentru a fi mai aproape de sediul OSDL din Beaverton, Oregon.

Din 1997 și până în 1999, Torvalds a fost implicat în 86open, dând o mână de ajutor la alegerea formatului binar standard pentru Linux și Unix. În 1999, MIT Technology Review TR100 l-a numit unul dintre cei 100 de inovatori din topul 100 de inovatori cu vârsta sub 35 de ani din lume.

În 1999, Red Hat și VA Linux, ambele fiind dezvoltatori de top de software pe bază de Linux, i-au oferit lui Torvalds opțiuni de acțiuni în semn de recunoștință pentru creația sa. În același an, ambele companii au devenit publice și valoarea acțiunilor lui Torvalds a crescut vertiginos temporar până la aproximativ 20 de milioane de dolari americani.

Mascota sa personală este un pinguin cu numele Tux, care a fost vast adoptat de către comunitatea Linux ca mascota nucleului Linux.

Deși Torvaldis consideră că „open source (sursă deschisă) este singura manieră corectă de a dezvolta software”, tot el a susținut că utilizează „cel mai bun instrument pentru ceea ce face”, chiar dacă acest lucru implică software patentat. A fost criticat pentru utilizarea și pretinsa susținere a software-ului patentat BitKeeper pentru controlul versiunii în cadrul nucleului Linux. Torvalds a scris ulterior un software gratuit care să înlocuiască BitKeeper denumit Git.

În 2008, Torvalds a declarat că a utilizat distribuția Fedora pentru Linux pentru că aceasta dispunea de o asistență relativ bună pentru arhitectura procesorului PowerPC, pe care el îl prefera la momentul respectiv. Faptul că a utilizat Fedora a fost confirmat într-un interviu ulterior din 2012. Totodată, a postat și actualizări cu privire la alegerea sa de mediu de desktop, adesea ca răspuns la regresii de funcții percepute.

În prezent, Linux Foundation (Fundația Linux) îl sponsorizează pe Torvalds astfel încât el să poată lucra doar pentru a îmbunătăți Linux.

Linus Torvalds este cunoscut pentru faptul că nu este de acord cu alți dezvoltatori cu privire la lista de mailing (corespondență) a nucleului Linux. Auto-numindu-se „o persoană foarte neplăcută”, a explicat ulterior faptul că „Mi-ar plăcea să fiu o persoană drăguță și să înjur mai puțin și să încurajez oamenii să se dezvolte în loc să le spun că sunt niște idioți. Îmi pare rău, am încercat, dar eu nu sunt așa.” Atitudinea sa, pe care Torvalds o consideră necesară pentru a-și face punctul de vedere clar, a atras critici din partea programatorului Intel Sage Sharp și dezvoltatorului systemd Lennart Poettering, printre alții.

Duminică, 16 septembrie 2018, Code of Conflict – Codul de Conflict al Linux Kernel a fost înlocuit brusc de către un nou Code of Conduct – Cod de Conduită bazat pe Contributer Covenant. La puțin timp, în notele de lansare pentru Linux 4.19-rc4, Linus și-a cerut scuze pentru comportamentul lui, numind atacurile personale din trecut „neprofesionale și nenecesare” și a anunțat că își va lua o perioadă de „concediu” pentru a „obține ajutor în ceea ce privește înțelegerea emoțiilor altora și modul adecvat de a răspunde la acestea”. S-a dovedit în scurt timp că aceste evenimente au urmat ca rezultat al faptului că The New Yorker l-a abordat pe Linus cu o serie de întrebări critice la adresa conduitei sale. Ca urmare a lansării Linux 4.19 pe 22 octombrie, Linus s-a întors la întreținerea nucleului.

Conexiunea Linus/Linux

Inițial, Torvalds voia să numească nucleul dezvoltat de el Freax (o combinație între cuvintele „free” (gratuit), „freak” (ciudat, neobișnuit) și litera X pentru a indica faptul că este un sistem similar Unix), dar prietenul său Ari Lemmke, care administra serverul FTP pe care nucleul a fost găzduit prima dată pentru descărcare, a denumit fișierul lui Torvalds linux.

Autoritate și marcă comercială

Din 2006, aproximativ două procente din nucleul Linux erau scrise de Torvalds însuși. Deoarece la nucleul Linux au contribuit mii de persoane, acest procent reprezintă una din cele mai mari contribuții aduse nucleului. Cu toate acestea, el a declarat în 2012 că, în mare parte, în prezent, contribuția sa personală fuzionează cod scris de alte persoane, cu puțină programare. Torvalds deține cel mai înalt nivel de autoritate de decizie în ceea ce privește noul cod care se încorporează în nucleul standard Linux.

Torvalds deține marca „Linux” și monitorizează utilizarea sa, în principal prin Linux Mark Institute.

Viața personală

Linus Torvalds s-a căsătorit cu Tove Torvalds (n. Monni) – campioană națională de șase ori la karate – pe care a întâlnit-o prima dată în a doua parte a anului 1993. Linus realiza exerciții de laborator de calculator introductive pentru studenți și le-a spus participanților la curs să îi trimită un e-mail ca test, la care Tove a răspuns cu un e-mail prin care i-a cerut să iasă împreună la o întâlnire. Tove și Linus s-au căsătorit ulterior și au împreună trei fiice, două dintre ele născându-se în Statele Unite. Comanda sistemului de reboot al nucleului Linux acceptă data nașterii fiecăreia (scrise în hexadecimal) ca valori magice.

Torvalds s-a auto-descris ca fiind „complet a-religios-ateu,” adăugând „Oamenii cred că religia aduce cu sine simțul moralității și o apreciere a naturii. Eu cred că le diminuează pe ambele. Le oferă oamenilor scuza pentru a spune „Ah, natura tocmai ce a fost creată” și deci, actul creației este perceput ca ceva miraculos. Înțeleg faptul că „Vai, este incredibil că așa ceva s-a putut întâmpla”. A adăugat ulterior că în timp ce în Europa religia este o chestiune personală, în Statele Unite religia a devenit un aspect foarte politizat. Atunci când a discutat despre separarea între biserică și stat, Torvalds a adăugat că „Da, este destul de ironic faptul că în multe țări din Europa există o oarecare legătură legală între stat și religia statului.” Cu toate acestea, într-un articol despre Conferința Globală Linux din martie, denumită „Linus the Liberator”, Torvalds a fost citat afirmând „Sunt două reguli de aur în viață. Una este „Fă altora ceea ce ai vrea să îți facă ei ție (Ce ție nu îți place, altora nu face).” Din anumite motive, oamenii asociază această frază creștinismului. Eu nu sunt creștin. Sunt agnostic. Iar cealaltă regulă este „Fii mândru de ceea ce faci”.

În 2010, Torvalds a devenit cetățean al Statele Unite și s-a înregistrat la vot în Statele Unite. Nu este afiliat niciunui partid politic american, spunând „Am prea multă mândrie personală pentru a mă asocia cu vreunul dintre ei, să fiu sincer.”

Linus a dezvoltat un interes pentru scufundări (scuba diving) la începutul anilor 2000 și a continuat să obțină mai multe certificări, care mai târziu l-au determinat să creeze proiectul Subsurface.

Premii și realizări

  • 2018, Premiul IEEE Masaru Ibuka Consumer Electronics Award: Premiul IEEE Masaru Ibuka Consumer Electronics Award este acordat de Institutul de Ingineri Electrici și de Electronice pentru contribuții extraordinare aduse tehnologiei dispozitivelor electronice destinate consumatorilor și a fost denumit în onoarea co-fondatorului și președintelui de onoare a Sony Corporation, Masaru Ibuka. Premiul 2018 Ibuka Award a fost acordat lui Linus Torvalds „Pentru conducerea sa în dezvoltarea și proliferarea Linux.”
  • 2014, Premiul IEEE Computer Pioneer Award La data de 23 aprilie 2014, Institutul de Ingineri Electrici și de Electronice l-a numit pe Torvalds câștigătorul din 2014 al premiului Computer Pioneer Award al IEEE Computer Society. Premiul Computer Pioneer Award a fost stabilit în anul 1981 de către Consiliul de Administrație a Societății Informatice IEEE pentru a recunoaște și onora viziunea celor ale căror eforturi au dus la crearea și vitalitatea continuă a industriei informatice. Premiul se acordă persoanelor extraordinare ale căror contribuții principale la conceptele și dezvoltarea din domeniul informaticii au fost realizate cu cel puțin 15 ani mai devreme.
  • 2012, Internet Hall of Fame: La 23 aprilie 2012, la conferința Global INET a Internet Society de la Geneva, Elveția, Torvalds a fost unul din membrii inaugurali introduși în Internet Hall of Fame, unul din cei zece din Categoria Inovatori și cei 33 membrii în total.
  • 2012, Premiul Millennium Technology Prize: La 20 aprilie 2012, Torvalds a fost declarat unul din cei doi câștigători ai premiului anual Millennium Technology Prize, împreună cu Shinya Yamanaka. Această onoare este descrisă vast ca fiind echivalentul Premiului Nobel pentru tehnologie.
  • 2010, Premiul C&C Prize: A primit premiul C&C Prize de la NEC Corporation în anul 2010 pentru „contribuții aduse avansării industriei tehnologiei informației, educației, cercetării și îmbunătățirii vieților noastre”.
  • 2008, Hall of Fellows: În 2008, Torvalds a fost introdus în Hall of Fellows a Muzeului de Istorie Informatică din Mountain View, California, „pentru crearea nucleului Linux și gestionarea dezvoltării open source a vast utilizatului sistem de operare Linux.”
  • 2005, Premiul Vollum Award: În august 2005, Torvalds a primit premiul Vollum Award de la Reed College.
  • 2003, Linus (luna): În 2003, numirea lunii asteroid Linus a fost motivată, pe de o parte, de faptul că cel care a descoperit-o era un utilizator entuziasmat de Linux. Deși numele propus făcea referire la mitologicul Linus, fiul muzei Calliope și inventatorul melodiei și ritmului, numele a avut ca scop și onorarea lui Linus Torvalds și Linus van Pelt, un personaj din banda desenată Peanuts.
  • 2001, Premiul Takeda Award: În 2001, a împărtășit premiul Takeda Award pentru Bunăstare Socială/Economică împreună cu Richard Stallman și Ken Sakamura.
  • 2000, Medalia Lovelace: În anul 2000, a primit Medalia Lovelace din partea British Computer Society.
  • 1998, Premiul EFF Pioneer Award: În 1998, Torvalds a primit Premiul EFF Pioneer Award.
  • 1997, Onoruri academice: În anul 1997, Torvalds și-a obținut diploma de master (gradul Laudatur) de la Departamentul de Științe Informatice al Universității din Helsinki. Doi ani mai târziu a primit titlul de doctor de onoare al Universității Stockholm, iar în 2000, a primit aceeași onoare din partea universității sale (alma mater).
    Universitatea din Helsinki a numit un auditorium după Torvalds, iar computerul său este expus în Departamentul de Științe Informatice.
  • 1996, 9793 Torvalds (Asteroid): În 1996, a fost numit după el asteroidul 9793 Torvalds.
  • 1995, Rularea Linux pe AlphaStation: În perioada 1994-1999, Torvalds a dezvoltat versiuni ale Linux pe sistemele timpurii AlphaServer care i-au fost puse la dispoziție de către departamentul de inginerie Digital Equipment Corporation. Inginerii de software ai Compaq au dezvoltat module speciale cu nucleu Linux Distribuțiile Linux care rulau pe sistemele AlphaServer erau Red Hat 7.2. și Gentoo Linux.

Recunoaștere media

Revista Time l-a menționat pe Torvalds de mai multe ori:

  • În 2000, Torvalds a fost al 17-lea în sondajul lor Time 100: The Most Important People of the Century (Cei mai importanți oameni ai secolului).
  • În 2004, a fost numit unul dintre cei mai influenți oameni ai lumii de către revista Time.
  • În 2006, ediția din Europa a revistei l-a numit unul din eroii revoluționari ai ultimilor 60 de ani.

InfoWorld i-a oferit premiul Award for Industry Achievement în 2000. În 2005, Torvalds a apărut ca unul dintre „cei mai buni manageri” într-un sondaj realizat de către BusinessWeek. În 2006, revista Business 2.0 l-a numit unul dintre „10 oameni care nu contează”, deoarece creșterea Linux a diminuat impactul individual al lui Torvalds.

În vara anului 2004, vizualizatorii YLE (Compania finlandeză de radiodifuziune) l-a clasat pe Torvalds pe locul 16 în topul său 100 cei mai Grozavi Finlandezi (100 Greatest Finns). În 2010, ca parte a seriei The Britannica Guide to the World’s Most Influential People (Ghidul Britannica al Celor Mai Influenți Oameni din Lume), Torvalds a fost numit printre The 100 Most Influential Inventors of All Time (100 Cei Mai Influenți Inventatori ai Lumii) (ISBN 9781615300037).

La data de 11 octombrie 2017, compania Linux SUSE a creat o melodie intitulată „Linus Said”.

Bibliografie

  • Torvalds, Linus; Diamond, David (2001). Just for Fun: The Story of an Accidental Revolutionary. New York City, United States: HarperCollins. ISBN 0-06-662072-4.
  • Himanen, Pekka (2001). The Hacker Ethic and the Spirit of the Information Age. Random House. ISBN 951-0-25417-7. Prologue: Linus Torvalds; Epilogue: Manuel Castells
  • Moody, Glyn: Rebel Code. Engl. the beginning of work: Rebel Code. Eng. Riikka Toivanen and Heikki Karjalainen. In January 2001. ISBN 951-31-2003-1.
  • Nikkanen, Tuula: The Linux story. Satku, 2000. ISBN 951-762-990-7.

Steve Jobs

Fără categorie No comments
featured image

Steven Paul Jobs a fost un magnat de afaceri american și inventator, co-fondator și CEO Apple între 1998 – 2011, când și-a anunțat demisia din cauza unor probleme de sănătate. El a murit pe 5 octombrie 2011.

Steve Jobs a fost diagnosticat cu o tumoare pe pancreas în 2004 dar, întrucât cancerul a fost depistat timpuriu, și-a revenit rapid. În 2009, Jobs a primit un transplant de ficat, după care și-a luat un concediu medical de șase luni de la Apple. El a revenit la conducerea companiei, dar pierderea lui excesivă în greutate și fizicul fragil au alimentat speculațiile că nu ar putea să fie în măsură să conducă Apple pentru mult timp. În august 2011, Jobs a demisionat din motive medicale și l-a recomandat pe Tim Cook ca înlocuitor al său în funcția de CEO.

Anterior, Steve Jobs a fost director executiv al Pixar Animation Studios. El a devenit un membru al consiliului de administrație al companiei Walt Disney în 2006, în urma achiziției companiei Disney Pixar. În 1995 a fost producător executiv pentru filmul ”Toy Story”.

La sfârșitul anilor 1970, Steve Jobs, împreună cu co-fondatorul Apple Steve Wozniak, Mike Markkula și alții, a proiectat, dezvoltat și comercializat cu succes primele computere personale, seria Apple II. La începutul anilor 1980, Steve Jobs a fost printre primii care vede potențialul comercial al mouse-ului în interfața grafică de utilizator, ceea ce a condus la crearea Macintosh-ului. După ce a pierdut o luptă pentru putere cu consiliul de administrație, în 1984 Steve Jobs a demisionat de la Apple și a fondat NeXT, o platformă de dezvoltare pe computer, specializată în învățământul superior și pe piețele de afaceri. În 1996, când Apple a preluat compania NeXT, Steve Jobs a ajuns înapoi la Apple, revenind ca CEO din 1997.

În 1986, el a achiziționat divizia de grafică pe computer Lucasfilm Ltd, care s-a desprins ca Pixar Animation Studios. El a rămas CEO și acționar majoritar, cu o cotă individuală de 50,1%, până la achiziționarea Pixar Animation Studios de către compania Walt Disney în 2006. Astfel, Jobs a devenit cel mai mare acționar al companiei Walt Disney, cu o cotă individuală de 7%, și membru al consiliului de administrație.

Steve Jobs a contribuit mult la imaginea simbolică a antreprenorului individualist din Silicon Valley, sublinind importanța designului, prin înțelegerea rolului crucial al esteticii în prezentările publice. El a creat produse care sunt atât funcționale cât și elegante, câștigând mulți admiratori.

Steve Jobs este inventator sau co-inventator în peste 230 de brevete legate de tehnologii de computer și dispozitive portabile, inclusiv interfețele grafice de utilizator (inclusiv touch-based), difuzoare, tastaturi, adaptoare de alimentare, staircase-uri, închizătoare, manșoane, lanyard-uri și ambalaje.

Primii ani

Steve Jobs s-a născut în San Francisco și a fost adoptat de Paul și Clara Jobs din Mountain View, California, care i-au pus numele Steven Paul. Mai târziu, Paul și Clara au adoptat și o fiica, pe care au numit-o Patti. Părinții biologici ai lui Steve Jobs – Abdulfattah Jandali, un student sirian musulman, care a ajuns profesor de științe politice, și Joanne Simpson, o studentă americană, care a ajuns logopedă – s-au căsătorit mai târziu, dând naștere sorei lui, romanciera Mona Simpson.

Steve Jobs a studiat la Cupertino Junior High School și Liceul Homestead din Cupertino, California, și a frecventat cursurile after-school de la compania Hewlett-Packard, în Palo Alto, California. El a fost angajat acolo și a lucrat cu Steve Wozniak pe perioada verii. În 1972, Steve Jobs a absolvit liceul și s-a înscris la Colegiul Reed din Portland, Oregon. Deși a renunțat după numai un semestru, el a continuat să frecventeze cursurile de la Reed, cum ar fi cel de caligrafie, în timp ce dormea pe podeaua camerelor prietenilor, returnând sticlele de Coca-Cola pentru bani și mâncare, și pentru a obține mese gratuite la templul Hare Krishna local. Steve Jobs a declarat mai târziu: „Dacă aș fi renunțat în colegiu la acest curs, Mac nu ar fi avut vreodată fonturi multiple sau proporțional distanțate.”

În toamna anului 1974, Steve Jobs a revenit în California și a început să participe cu Steve Wozniak la reuniunile Clubului Homebrew Computer. El s-a angajat ca tehnician la Atari, un producător de jocuri video populare, cu intenția principală de a economisi bani pentru a se retrage spiritual în India.

Steve Jobs a călătorit în India cu un prieten din Colegiul Reed, Daniel Kottke (cel care va fi, mai târziu, primul angajat Apple), în căutarea iluminării spirituale. S-a întors budist, cu capul ras și purtând haine tradiționale indiene. În acest timp, Steve Jobs a experimentat psihedelice, numind experiențe sale cu LSD „una dintre cele două sau trei mai importante lucruri [pe care le-a] făcut în viața [lui]”. Ulterior a declarat că oamenii din jurul lui, care nu au rădăcinile sale contraculturale, nu pot înțelege în întregime gândirea lui.

Steve Jobs a revenit la serviciul său anterior de la Atari și primit sarcina de a crea o placă de circuit pentru jocul Breakout. Potrivit fondatorului Atari Nolan Bushnell, compania oferea câte 100 USD pentru fiecare cip eliminat din mașină. Steve Jobs avea puține cunoștințe în design-ul plăcii de circuite și a făcut o înțelegere cu Steve Wozniak: să împartă în mod egal între ei bonusul, dacă Wozniak ar putea reduce numărul de cipuri. Spre surprinderea celor de la Atari, Steve Wozniak a redus numărul de cipuri cu 50, un design atât de concentrat încât era imposibil să fie reprodus pe o linie de asamblare. Atunci, Steve Jobs i-a spus lui Steve Wozniak ca Atari le-a dat doar 700 USD (în loc de 5000 USD, cât a fost în realitate) și deci partea lui Wozniak este de 350 USD.

Cariera

În 1976, cu finanțarea primită de la”Mike” Markkula Jr – marketing manager și inginer de la Intel, Steve Jobs, Steve Wozniak, Ronald Wayne au fondat Apple. Înainte de a fi co-fondator Apple, Steve Wozniak a fost un hacker de electronice. Steve Jobs și Steve Wozniak erau prieteni încă din 1971 când prietenul lor comun, Bill Fernandez, l-a prezentat pe Steve Wozniak, în vârstă de 21 de ani pe atunci, tânărului Steve Jobs, în vârstă de 16 ani. Steve Jobs a reușit să-l convingă repede pe Steve Wozniak să construiască un computer, pe care să-l vândă.

Pe măsură ce Apple a continuat să se extindă, compania a început să caute membrii de conducere cât mai experimentați. În 1978, Apple l-a recrutat pe Mike Scott, de la National Semiconductor, pentru a servi ca CEO, dar pentru companie au urmat mai mulți ani tulburi. În 1983, Steve Jobs l-a convins pe John Sculley, de la Pepsi-Cola, pentru fi CEO la Apple, întrebându-l: „Vrei să vinzi apă cu zahăr pentru tot restul vietii tale, sau vrei să vii cu mine și să schimbi lumea?” În anul următor, Apple a difuzat la Super Bowl o reclamă de televiziune intitulată „1984.” La reuniunea anuală a acționarilor Apple, pe 24 ianuarie 1984, Steve Jobs, vizibil emoționat, a prezentat Macintosh-ul unui public de un entuziasm sălbatic; Andy Hertzfeld a descris scena ca fiind un haos total. Macintosh a devenit primul calculator comercial de succes, cu interfață grafică de utilizator. Dezvoltarea Mac a fost începută de Jef Raskin, fiind preluată ulterior de Steve Jobs.

În timp ce Jobs era un director convingător și carismatic pentru Apple, unii dintre angajații săi de la acea vreme l-au descris ca fiind un manager haotic și temperamental. Datorită crizei în vânzări de la sfârșitul anului 1984 s-a produs o deteriorare a relației de lucru dintre Steve Jobs și John Sculley, iar la sfârșitul lunii mai 1985 – ca urmare a unei lupte de putere internă și un anunț de concedieri semnificative – John Sculley l-a demis pe Steve Jobs din funcția de șef al diviziei Macintosh.

Steve Jobs a fondat foarte repede o altă companie, Computer NeXT. Ca și modelul Lisa de la Apple, stația de lucru NeXT era tehnologic avansată, însă a fost respinsă de industrie datorită costurilor sale prohibite. Cei ce-și puteau permite stația de lucru NeXT au apreciat punctele forte ale acestui computer, precum sistemul software de dezvoltare orientat-obiect. Steve Jobs a reușit să comercializeze produsele NeXT în mediile științifice și academice din cauza tehnologiilor inovatoare încorporate (cum ar fi kernel-ul Mach, procesorul de semnale digitale, portul Ethernet încorporat).

Sistemul NeXT a fost descris de Steve Jobs ca un computer „interpersonal”, fiind următorul pas după computerul „personal”. El era de părere că dacă ar permite oamenilor să comunice și să colaboreze împreună într-un mod ușor, acesta ar rezolva multe dintre problemele pe care computerul „personal” le-a creat.

„1990 CERN: O propunere de sistem hypertext este prezentată conducerii. Mike Sendall cumpără un sistem NeXT pentru evaluare, și-l dă lui Tim [Berners-Lee]. Prototipul implementat de Tim pe NeXTStep este realizat doar în câteva luni, datorită calităților sistemului software de dezvoltare pe de NeXTStep. Acest prototip oferea navigare web WYSIWYG! Browserele web actuale, utilizate în navigarea pe Internet, sunt simple ferestre pasive, care nu permit utilizatorului să contribuie. În cantina CERN, eu și Tim am încercat să găsim un nume atractiv pentru sistem, care să nu fie luate ca până acum din mitologia greacă. Într-un final, Tim propune «World-Wide Web». Mi-a plăcut asta foarte mult, cu excepția faptului că este dificil de pronunțat în franceză … „ a declarat Robert Cailliau pe 2 noiembrie 1995.

Pe vremea când e-mail-ul era un text simplu pentru majoritatea oamenilor, lui Steve Jobs i-a plăcut să prezinte sistemul de e-mail NeXT, NeXTMail, ca un exemplu al filosofiei sale „interpersonale”. NeXTMail a fost printre primele aplicații de e-mail care aveau suport pentru grafică și audio. Steve Jobs a condus NeXT cu o obsesie pentru perfecțiunea estetică – precum carcasa de magneziu pentru sistemul NeXT. Acest lucru a pus o presiune considerabilă asupra diviziei de hardware-ul iar, în 1993, după ce a vândut doar 50.000 de sisteme, NeXT a trecut pe deplin la dezvoltarea de software odată cu lansarea NeXTStep/Intel.

În 1986, Jobs a cumpărat The Graphics Group (mai târziu redenumit Pixar) de la divizia de grafică pe computer Lucasfilm pentru prețul de 10 milioane USD, din care 5 milioane USD fiind capitalul adăugat companiei. Noua companie, care a avut inițial sediul la Kerner Studios a lui Lucasfilm în San Rafael, California, s-a mutat la Emeryville, California, fiind un dezvoltator hardware grafic high-end. După ani în care Pixar Image Computer a vândut în pierdere, aceasta a contractat Disney pentru a produce un număr de filme de animație de lung metraj pe computer, pe care Disney urma să le co-finanțeze și să le distribuie.

Primul film produs în parteneriat, ”Toy Story”, a adus faimă și aprecieri critice studioului, atunci când a fost lansat în 1995. În următorii zece ani, sub conducerea lui John Lasseter, Pixar a produs hit-uri de box-office: A Bug’s Life (1998), Toy Story 2 (1999), Monsters, Inc. (2001), Finding Nemo (2003), The Incredibles (2004), Cars (2006), Ratatouille (2007), WALL-E (2008), Up (2009) and Toy Story 3 (2010). Finding Nemo, The Incredibles, Ratatouille, WALL-E și Up au primit fiecare premiul Academiei pentru cel mai bun film de animație, un premiu introdus în 2001.

În anii 2003 și 2004, cum contractul Pixar cu Disney se apropia de expirare, Steve Jobs și Michael Eisner, directorul executiv Disney, au încercat, fără a reuși, să negocieze un nou parteneriat; astfel, la începutul anului 2004, Steve Jobs a anunțat că Pixar căută un nou partener pentru a distribui filmele sale fiindcă contractul cu Disney a expirat.

În octombrie 2005, Bob Iger îl înlocuiește pe Michael Eisner de la Disney, care caută rapid o cale de a relua relațiile cu Pixar și Steve Jobs. La 24 ianuarie 2006, Steve Jobs și Bob Iger au anunțat că Disney a fost de acord să cumpere Pixar într-o tranzacție de 7.4 miliarde USD. Odată afacerea încheiată, Steve Jobs a devenit cel mai mare acționar unic Walt Disney Company, cu aproximativ 7% din acțiunile companiei. Acțiunile lui Steve Jobs depășeau cu mult pe cele ale Michael Eisner, care deținea doar 1,7%, și pe cele ale membrului de familie Roy Disney E., care deținea aproximativ 1%. Steve Jobs s-a alăturat consiliului de directori ai companiei la finalizarea fuziunii. El a supravegheat îndeaproape producțiile realizate de Disney și Pixar, fiind unul dintre cei șase oameni din comitetul special de conducere.

În 1996, Apple a anunțat că va cumpăra NeXT pentru 429 milioane USD. Tranzacția a fost finalizată la sfârșitul anului 1996, aducându-l pe Steve Jobs înapoi la compania pe care a co-fondat-o. El a devenit în scurt timp CEO interimar al Apple, după ce directorii au pierdut încrederea în CEO-ul Gil Amelio. În martie 1998, Apple își intensifică eforturile de a reveni la profitabilitate, Steve Jobs rezilind imediat o serie de proiecte cum ar fi Newton, Cyberdog și OpenDoc. În următoarele luni, mulți angajați s-au temut de a-l întâlni pe Steve Jobs în timp ce mergeau cu liftul, „teamă că aceștia ar putea să-și piardă locul de muncă atunci când ușile se vor deschide. Realitatea a fost că execuțiile sumare ale lui Steve Jobs au fost rare, dar un număr mic de victime au fost suficient pentru a teroriza întreaga companie.” De asemenea, Steve Jobs a schimbat programul de licențiere pentru clonele Macintosh, făcându-l prea costisitor pentru producătorii concurenți de mașini.

Odată cu achiziționarea NeXT, o mare parte din tehnologia companiei s-a regăsit în produse Apple, mai ales NeXTStep, care a evoluat în Mac OS X. Sub îndrumarea lui Jobs, compania a crescut semnificativ în vânzări, odată cu introducerea lui iMac și a altor produse noi, care s-au impus printr-un design atractiv. La Macworld Expo 2000, Steve Jobs a retras oficial cuvântul „interimar” din titlul său, devenind CEO Apple permanent. Chiar a glumit la momentul respectiv, folosind titlul de „iCEO”.

În ultimii ani, compania s-a extins prin introducerea și îmbunătățirea altor aparate digitale. Cu player-ul muzical portabil iPod, al software-ului de muzică digitală iTunes, precum și iTunes Store, compania s-a specializat în electronice de consum și distribuție de muzică. În 2007, Apple a lansat telefonul mobil iPhone, care a inclus caracteristicile iPod-ului și care, cu browser său mobil propriu, a revolutionat piața de navigare web mobilă. În timp ce stimula inovarea, Steve Jobs a reamintit constat angajațiilor săi că „artiștii reali livrează”, prin care el înțelegea că livrarea la timp a produselor este la fel de importantă ca inovarea și design-ul atractiv.

Steve Jobs a fost atât admirat cât și criticat pentru abilitatea sa desăvârșită de persuasiune și arta de a vinde, „denaturând câmpul realității”, aspecte evidente în discursurile sale (ce poartă numele de „Stevenotes”) de la Expos Macworld și World Wide Developers Conferences.

Viața de afaceri

Din octombrie 2009, Steve Jobs a deținut 5.426 milioane de acțiuni Apple, cele mai multe dintre ele fiind acordate în 2003, când a primit 10 milioane de acțiuni. De asemenea, el a deținut 138 milioane de acțiuni Disney, pe care le-a primit în urma achiziției companiei Pixar de către Disney. Forbes estimează averea sa netă la 5.1 miliarde dolari în 2009, clasându-se astfel pe locul 43 în topul celor mai bogați americani. Steve Jobs a fost criticat pentru lipsa lui de filantropie, în ciuda averii sale, în special în ultimii ani, față de alți miliardarii (cum ar fi Bill Gates și Warren Buffet), care au donat sume importante din averile lor în scopuri caritabile. Deși poate că el a donat anonim sume importante, unii s-au îndoit de această ipoteză, având în vedere antecedentele lui cu privire la filantropia corporativă; după reluarea controlului de Apple în 1997, Steve Jobs a eliminat toate programele filantropice corporative ca o măsură temporară de reducere a costurilor până la îmbunătățirea profitabilității. În ciuda profiturilor record ale companiei și a unui cash-flow de 40 miliarde dolari, Steve Jobs nu a reînființat divizia filantropică de la Apple.

În 2001, lui Steve Jobs i-au fost acordate 7,5 milioane de acțiuni Apple la prețul de 18.30 USD, care se presupune că ar fi fost 21.10 USD pe acțiune în realitate, aducându-i astfel un venit impozabil de 20 milioane USD, pe care el nu l-a declarat. Apple a supraevaluat câștigurile sale prin aceeași sumă. Dacă ar fi fost găsit răspunzător, Steve Jobs s-ar fi confruntat cu o serie de acuzații penale și sancțiuni civile. Apple a susținut că acțiunile au fost acordate inițial în cadrul unei reuniuni speciale a consiliului de conducere, care poate nici nu a avut loc. Ancheta s-a concentrat pe datarea falsă a acțiunilor din care rezultă retroactiv un venit de 20 milioane USD. Cazul este supus unor investigații guvernamentale, atât civile cât și penale. O anchetă independentă Apple, finalizată la 29 decembrie 2006, a constatat că Steve Jobs nu era cunoștient de aceste probleme și că acțiunile acordate nu au fost exercitate până în 2003. La 1 iulie 2008, un proces 7 miliarde USD a fost intentat mai multor membri ai consiliului de administrație Apple ca urmare a fraudei presupuse în titluri de valoare.

Multe lucruri au fost realizate prin personalitatea agresivă și exigentă a lui Steve Jobs. Fortune l-a considerat ”unul dintre egomaniacii de frunte din Silicon Valley”. Comentarii despre stilul său temperamental pot fi găsite în cartea lui Mike Moritz „The Little Kingdom”, una dintre puținele biografii autorizate de Steve Jobs, „The Second Coming of Steve Jobs”, de Alan Deutschman și „iCon: Steve Jobs”, de Jeffrey S. Young & William L. Simon.

Viața personală

Steve Jobs s-a căsătorit cu Laurene Powell pe 18 martie 1991. Nunta lor a fost prezidată de călugărul budist zen Kobun Chino Otogowa. Cuplul are un fiu, Reed Paul Jobs, și alți doi copii. Steve Jobs are și o fiică, Lisa Brennan-Jobs (născută în 1978), din relația sa cu pictorița Chrisann Brennan; deși Steve Jobs a negat paternitatea, susținând că el a fost steril, ulterior a recunoscut-o ca fiind fiica lui.

Steve Jobs a fost un mare fan Beatles. El i-a menționat deseori în discursurile sale. Când a fost întrebat, la emisiunea 60 de Minute, care este modelul său de business, a răspuns: „Modelul meu de afaceri este Beatles. Ei au fost patru tipi care și-au verificat tendințele negative, echilibrându-se reciproc. Iar rezultatul a fost mai bun decât suma părților. Lucrurile geniale în afaceri nu sunt realizate de către o singură persoană, ci de o echipă de oameni”.

Distincţii

  • A fost decorat cu Medalia Națională pentru Tehnologie din partea Președintelui Ronald Reagan, în 1984, alături de Steve Wozniak (printre primii oameni care au primit această onoare), precum și un premiu pentru Serviciul Public Jefferson din categoria „cel mai mare serviciu public adus de către un individ sub 35 de ani” în 1987.
  • La 27 noiembrie 2007, Steve Jobs a fost numit de Fortune Magazine drept cel mai puternic om de afaceri.
  • Pe 5 decembrie 2007, guvernatorul Californiei Arnold Schwarzenegger l-a inclus pe Steve Jobs în California Hall of Fame, situat la The California Museum for History, Women and the Arts.
  • În august 2009, Steve Jobs a fost ales antreprenorul cel mai admirat în rândul adolescenților, conform Junior Achievement.
  • Pe 5 noiembrie 2009, Steve Jobs a fost numit CEO-ul deceniului de către revista Fortune.
  • În noiembrie 2009, Steve Jobs s-a clasat pe locul #57 în topul celor mai puternici oameni din lume realizat de revista Forbes.
  • În decembrie 2010, Financial Times l-a desemnat pe Steve Jobs drept persoana anului 2010.

Discursul lui Steve Jobs, Stanford, 2005

Fără categorie No comments
featured image

Sunt onorat să fiu cu voi astăzi cu ocazia ceremoniei de absolvire a uneia din cele mai bune universități din lume. Eu niciodată nu am absolvit vreo facultate. Adevărul este ca azi e momentul în care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Astăzi vreau să vă spun 3 povestiri din viața mea. Atât – 3 povestiri. Nu e mare lucru.

Prima poveste este despre unirea unor puncte

Am renunțat la Colegiul Reed după primele șase luni, dar am rămas în facultate ca un student fără drepturi încă 18 luni până să renunț definitiv. De ce am renunțat?

Totul a început înainte ca eu să mă fi născut. Mama mea biologică era o tânără necăsătorită, absolventă de facultate, așa că s-a hotărât să mă dea spre adopție. Și a simțit foarte mult nevoia să mă încredințeze unor absolvenți de facultate, așa încât lucrurile păreau stabilite dinainte pentru mine să fiu adoptat la naștere de un avocat și soția lui. Numai că atunci când am apărut pe lume, ei s-au răzgândit în ultimul moment și au considerat că-și doresc o fetiță. Așa că părinții mei, care erau pe o listă de așteptare, au primit un telefon în mijlocul nopții prin care erau întrebați: “Avem un băiețel care poate fi adoptat. Îl doriți?”. Au spus “Bineînțeles!”. Mama mea biologică a aflat mai târziu că mama adoptivă nu absolvise niciodată facultatea și că tatăl meu adoptiv nu absolvise liceul. Așa că a refuzat să semneze actele de adopție. S-a răzgândit doar câteva luni mai târziu, când părinții mei adoptivi i-au promis că într-o zi voi merge la facultate.

La 17 ani am mers la facultate. Dar din naivitate am ales o facultate care era aproape la fel de scumpă ca și Stanford și toate economiile părinților mei care aparțineau clasei muncitoare au fost cheltuite pe taxa de școlarizare. După șase luni, n-am mai văzut valoarea acelor studii. Nu aveam nicio idee despre ceea ce aș vrea să fac cu viața mea și nici felul în care facultatea mă va ajuta să îmi dau seama ce îmi doresc. Și m-am văzut la facultate, cheltuind toți banii pe care părinții mei îi economisiseră toata viața lor. Așa că m-am hotărât să renunț având încrederea că până la urmă totul se va termina cu bine. A fost destul de înspăimântător la acea vreme, dar privind înapoi îmi dau seama că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodată. Momentul în care am renunțat a însemnat să nu mai merg la cursurile obligatorii care nu mă interesau și să trec pe la cele care mi se păreau interesante.

N-a fost deloc romantic. N-aveam o cameră în care să dorm, așa că dormeam pe podea în camerele prietenilor, am colectat sticle de Cola pentru cei 5 cenți pe care îi primeai pentru returnarea unei sticle ca să-mi cumpăr mâncare și mergeam în fiecare duminică seara 11 km prin oraș doar pentru a beneficia de o masă bună pe săptămână la Templul Hare Krishna. Mi-a plăcut mâncarea aceea. Și multe din obstacolele de care m-am lovit urmându-mi curiozitatea și intuiția s-au dovedit a fi de neprețuit mai târziu. Să vă dau un exemplu.

Colegiul Reed oferea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din țară. În tot campusul, orice poster, orice etichetă de pe orice sertar erau frumos scrise de mână. Pentru că renunțasem și nu mai eram obligat să merg la cursurile obișnuite, am decis să merg la cursul de caligrafie pentru a învăța cum să scriu frumos. Am învățat despre fonturile șerif și fără șerif, despre a varia spațiul dintre mai multe combinații de litere, despre ce face scrierea să fie grozavă. Era frumos, demn de ținut minte, subtil și artistic într-un mod în care știința nu poate surprinde și am găsit acest lucru fascinant.

Nimic din toate acestea nu aș fi crezut că vor avea o aplicație practică în viață. Dar 10 ani mai târziu, când proiectam primul computer Macintosh totul mi-a revenit în minte. Și am proiectat totul în Mac. Acesta a fost primul calculator cu tehnoredactare frumoasă. Dacă nu aș fi trecut pe la acel singur curs în facultate, Mac nu ar fi avut niciodată mai multe seturi de caractere sau fonturi proporțional spațiate. Și cum Windows doar a copiat Mac-ul, e de la sine înțeles că niciun calculator personal nu ar fi avut asta. Dacă nu aș fi renunțat la facultate, nu aș fi luat niciodată cursuri de caligrafie și calculatoarele poate nu ar fi avut tehnoredactarea minunată pe care o au. Bineînţeles era imposibil să unesc aceste puncte, privind înainte în timpul facultății, dar era foarte, foarte clar uitându-mă înapoi după zece ani.

Nu poți să faci legături între puncte privind înainte ci doar privind înapoi. Deci trebuie să crezi că punctele se vor lega cumva în viitor. Trebuie să crezi în ceva – instinctul tău, destin, viața, karma, orice. Aceasta abordare nu m-a dezamăgit niciodată și a făcut toată diferența în viața mea.

A doua poveste este despre iubire și pierdere

Am fost norocos; am aflat ce îmi place să fac devreme în viață. Woz și cu mine am pus bazele Apple în garajul părinților mei când aveam 20 de ani. Am muncit mult și în 10 ani Apple crescuse de la două persoane într-un garaj la o companie de 2 miliarde de dolari cu peste 4000 de angajați. Tocmai lansasem cea mai bună creație a noastră Macintosh, cu un an înainte, și tocmai împlinisem 30 de ani, când am fost concediat. Cum poți fi concediat de la o companie pe care tu ai înființat-o? Pe măsură ce Apple a crescut am angajat pe cineva pe care îl credeam suficient de talentat să conducă compania împreună cu mine, iar în primii ani lucrurile au mers bine. Dar viziunile noastre cu privire la viitor au început să fie diferite și în cele din urmă am avut o dispută. Consiliul nostru de administrație i-a luat lui partea. Deci la 30 de ani am plecat și chiar într-un mod public. Tot ce a fost centrul vieții mele de adult se năruia și am fost devastat.

Nu am știut ce să fac pentru câteva luni. Am simțit că dezamăgisem generațiile anterioare de antreprenori – că scăpasem ștafeta în timp ce îmi era încredințată. M-am întâlnit cu David Packard și Bob Noyce și am încercat să îmi cer scuze pentru ca am dat-o în bară atât de rău. Eram un ratat public și chiar m-am gândit să fug din zonă. Apoi ceva a început să se lumineze – eram încă îndrăgostit de ceea ce făceam. Evenimentele de la Apple nu schimbaseră asta deloc. Fusesem respins, dar încă îmi iubeam munca. Așa că am decis să o iau de la capăt.

Nu am văzut asta atunci, dar faptul că am fost concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi s-ar fi putut întâmpla. Povara de a fi un om de succes a fost înlocuită cu ușurința de a fi din nou un începător mai puțin sigur pe orice. M-a eliberat să intru într-una dintre cele mai creative perioade ale vieții mele.

În următorii cinci ani am început să pun pe picioare o companie numită NeXT, o altă companie numită Pixar și m-am îndrăgostit de o femeie minunată care mi-a devenit soție. Pixar a creat primul film animat pe calculator, Toy Story, și este acum cel mai de succes studio de producții a filmelor animate din lume. Printr-o remarcabilă întorsătură a evenimentelor, Apple a cumpărat NeXT, m-am întors la Apple și tehnologia pe care am dezvoltat-o la NeXT este acum în centrul renașterii companiei Apple. Iar eu și Laurene avem o familie minunată împreună.

Sunt aproape sigur că nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă nu aș fi fost concediat de la Apple. A fost un medicament cu un gust îngrozitor, dar cred că pacientul avea nevoie de el. Câteodată viața te lovește cu o cărămidă în cap. Dar nu îți pierde încrederea. Sunt convins că singurul lucru care m-a făcut să merg mai departe a fost faptul că iubeam ceea ce făceam. Trebuie să găsești ceea ce iubești. Și e un lucru valabil atât pentru muncă, cât și pentru persoana iubită. Munca îți va ocupa o mare parte din viață și singura modalitate de a fi pe deplin satisfăcut este să faci ceea ce crezi ca e o muncă grozavă pentru tine. Și singura modalitate de a face o treabă grozavă e să iubești ceea ce faci. Dacă nu ai găsit-o încă, caută în continuare. Nu te opri. Ca în toate privințele, inima ta va ști atunci când o vei găsi. Și ca și o relație nemaipomenită, lucrurile vor deveni din ce în ce mai bune cu trecerea anilor. Deci continuă să cauți până o vei găsi. Nu te opri.

A treia mea poveste este despre moarte

Când aveam 17 ani am dat peste un citat care zicea cam așa: “Dacă îți trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima într-o zi cu siguranță vei avea dreptate”. M-a impresionat și de atunci în ultimii 33 de ani, m-am uitat în oglindă în fiecare dimineață și m-am întrebat „dacă azi ar fi ultima zi a vieții mele, aș mai vrea să fac ceea ce voi face azi?” Și de fiecare dată când răspunsul era un „Nu” pentru mai multe zile la rând, știam că trebuie să schimb ceva.

Amintindu-mi că voi muri curând este cel mai bun instrument pe care l-am întâlnit pentru a mă ajuta să fac alegerile importante din viața mea. Pentru că aproape orice – toate așteptările, toată mândria, toată frica de jenă sau de eșec – toate aceste lucruri pălesc în fața morții, lăsând doar lucrurile importante. Amintindu-ți că vei muri este cea mai bună metodă pe care o știu de a evita să cazi în capcana gândului că ai ceva de pierdut. Ești deja gol. Nu există niciun motiv să nu îți urmezi inima.

Cam cu un an în urmă am fost diagnosticat cu cancer. Mi-am făcut o tomografie la 7.30 dimineața care a arătat clar că aveam o tumoare la pancreas. Nici nu știam ce e pancreasul. Doctorii mi-au spus că e un tip de cancer incurabil și că voi mai trăi între trei și șase luni. Medicul meu m-a sfătuit să merg acasă și să îmi pun afacerile în ordine, mesajul codat al doctorilor care spune să te pregătești de moarte. Înseamnă să le spui copiilor tăi în câteva luni ceea ce ai vrea să le spui în următorii zece ani. Înseamnă să te asiguri că totul e în ordine pentru a fi cât mai simplu de suportat pentru familia ta. Înseamnă să le spui adio.

Am trăit cu acest diagnostic toată ziua. Mai târziu în seara aceea mi-au făcut o biopsie prin care mi-au introdus un endoscop pe gât, prin stomac în intestinele mele, mi-au pus un ac în pancreas și au extras câteva celule din tumoare. Eu eram sedat, dar soția mea care era acolo mi-a povestit că atunci când au examinat celulele la microscop, medicii au început să plângă pentru că s-a dovedit a fi o formă foarte rară de cancer la pancreas care se poate vindeca prin operaţie. Mi-am făcut operația și acum sunt bine.

Cu aceasta ocazie am fost cel mai aproape de moarte și sper să rămână așa pentru încă câteva decenii. Trăind această experiență pot să vă spun acestea cu mai multă certitudine decât când moartea era un concept util, dar pur intelectual: Nimeni nu vrea să moară. Chiar și oamenii care vor să ajungă în Rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Și totuși moartea este destinația pe care toți o împărțim. Nimeni nu a scăpat de ea. Și așa trebuie să fie, pentru că moartea e foarte probabil cea mai mare invenție a vieții. Este agentul de schimbare al vieții. E clar că vechiul trebuie să facă loc noului. Acum tu ești cel nou, dar într-o zi, nu peste mult timp, vei deveni treptat vechi și vei dispărea. Scuze că sunt așa dramatic, dar e adevărat.

Timpul tău e limitat, nu îl irosi trăind viața altcuiva. Nu trăi blocat în doctrine, care înseamnă să trăiești cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsa zgomotul altor opinii să îți înăbușe propria voce lăuntrică. Și cel mai important, trebuie să ai curajul să îți urmezi inima și intuiția. Ele știu deja ce vrei să devii cu adevărat. Orice altceva este în plan secundar.

Când eram tânăr, exista o revistă extraordinară numită „Catalogul Întregului Pământ”, care a fost una din Bibliile generației mele. A fost creată de un tip numit Stewart Brand, nu departe de aici, în Menlo Park, și el a adus-o la viață cu o nuanță poetică. Se întâmpla spre sfârșitul anilor ’60, înainte de vremea computerelor și a tehnoredactării computerizate, așa că era făcută cu foarfece, mașini de scris și aparate foto Polaroid. Era ca un fel de Google în forma unei cărți broșate, cu 35 de ani înainte să apară Google. Era idealistă, debordând de unelte frumoase și noțiuni grozave.

Stewart și echipa lui au scos mai multe ediții, și când ciclul s-a încheiat au tipărit o ultimă ediție. Era mijlocul anilor ’70, când eu eram de vârsta voastră (a absolvenților de la Stanford). Pe coperta din spate a ultimului număr era fotografia unui drum de țară dimineața devreme, genul de drum pe care te-ai trezi făcând autostopul dacă ai fi aventuros. Sub el erau cuvintele: Stay Hungry. Stay Foolish. Era mesajul lor de adio. Și a fost ce mi-am dorit pentru mine toată viața. Și acum, când voi absolviți și începeți un drum nou, vă doresc același lucru: Stay Hungry. Stay Foolish. Vă mulțumesc foarte mult!

Cea mai bună soluție de web hosting?

Fără categorie No comments
featured image

Fără web hosting de înaltă calitate veți întâmpina greutăți în a conduce cu succes un websit. Una dintre cele mai grave greșeli pe care le puteți face este de a alege la întâmplare un furnizor de web hosting. Această alegere necesită cercetarea cu seriozitate a opțiunilor disponibile. Există o gamă largă de furnizori de web hosting pentru afacerea ta. Cum poate fi identificat cel mai bun? Începeți căutarea prin a avea în vedere următoarele puncte…

Înainte de a începe cercetarea în vederea achiziționării unui pachet de web hosting trebuie să evaluați singuri cât spațiu pe disc și ce lățime de bandă veți avea nevoie. În cazul în care websitul dvs va beneficia de o mulțime de grafice/poze, zeci de pagini și un trafic mare de vizitatori, veți avea nevoie de o lățime de bandă decentă și un spațiu pe disc mare. Pentru a vă face viața mai ușoară, sunt disponibile și planuri nelimitate. În cazul în care websitul dvs va avea doar câteva pagini statice și nu generează o cantitate mare de trafic, ar trebui să alegeți un spațiu mic pe disc și o lățime de bandă pe măsură.

În egală măsură este importantă și compatibilitatea. În entuziasmul dvs de a cauta un furnizor de web hosting s-ar putea să treceți cu vederea un lucru esențial: sistemul de operare al serverului. Nu cred că sunteți dispus să schimbați ulterior sistemul de operare, așa că verificați acest aspect înainte de a alege un furnizor.

Fiabilitatea și disponibilitatea sunt caracteristici critice de luat în considerare atunci când achiziționați o soluție de web hosting. Cei mai buni furnizori de găzduire web oferă rate de disponibilitate de 98-99%; acest lucru este menționat ca „Uptime”. Este foarte ușor de a face astfel de afirmații, așa că asigurați-vă prealabil de corectitudinea promisiunilor.

Securitatea este, de asemenea, esențială. Alegerea unui furnizor de web hosting, fără a cunoaște caracteristicile sale de securitate, este o mare greșeală. Lucruri precum firewall-uri, backup zilnic și autentificarea utilizatorilor ar trebui să fie incluse în ofertă. Este bine să primiți notificări și pentru activități suspecte pe websitul dvs.

Unii oameni aleg furnizorul de găzduire web strict pe baza prețului. Asta este o strategie greșită. Cei mai buni furnizori oferă opțiuni pentru fiecare buget. În unele cazuri, achiziționarea unui abonament pe o perioadă mai mare de timp vă poate aduce reduceri considerabile.

Este important, de asemenea, să aveți posibilitatea de a schimba caracteristicile planului dvs de web hosting fiindcă, cu puțin noroc, websitul dvs va crește în timp, iar nevoile vi se vor putea schimba. Cu alte cuvinte, ar trebui să fiți în măsură să faceți upgrade la un alt plan cu ușurință dacă este necesar. Prețurile mici sunt întotdeauna atractive dar, dacă pentru un preț mic spațiul pe disc sau lățimea de bandă rămân limitate, trebuie să vă asigurați că afacerea merită.

În aceeași ordine de idei, trebuie să aveți în vedere și câte conturi de poștă electronică sunt permise. Fie că vei avea nevoie de zeci de adrese de e-mail sau nu, e bine să aveți opțiunea de a crea cât mai multe cu putință. În cele mai multe cazuri, planurile mai scumpe includ un număr nelimitat de adrese de e-mail. Această caracteristică nu este foarte importantă pentru unii oameni, dar este critică altora.

Chiar dacă știți foarte bine cum să creați și să mențineți un websit, asigurați-vă că aveți suport 24/7; asigurați-vă că există mai multe căi prin care să obțineți suport: e-mail, telefon sau online prin chat. Asigurați-vă că puteți primi înapoi banii, dacă nu sunteți mulțumiți de serviciile acestora. Căutați comentarii reale/pertinente cu privire la furnizorul de găzduire web pe care vreți să-l alegeți! Alegerea mea este Name.com.