All Posts By Ștefan-Mihai MOGA

Mark Elliot Zuckerbert (născut la 14 mai 1984) este un magnat media, antreprenor în domeniul Internetului și filantrop american. Este cunoscut drept co-fondatorul Facebook și ocupă poziția de președinte, director executiv și acționar majoritar în cadrul companiei. Este și co-fondatorul proiectului de dezvoltare de aeronave spațiale de tip velă solară Breakthrough Starshot și ocupă un loc în consiliul de administrație al proiectului.

Născut în White Plains, New York, Zuckerberg a studiat la Universitatea Harvard, unde a lansat serviciul de socializare online Facebook din camera sa de cămin la 4 februarie 2004, împreună cu colegii săi Eduardo Saverin, Andrew McCollum, Dustin Moskovitz și Chris Hughes. Lansat inițial pentru campusuri universitare selecte, site-ul s-a dezvoltat rapid și a trecut și dincolo de universități, cumulând peste un miliard de utilizatori în anul 2012. Zuckerberg a făcut compania publică în mai 2012, deținând majoritatea acțiunilor. În 2007, la vârsta de 23 de ani, a devenit primul cel mai tânăr miliardar care s-a realizat prin propriile eforturi. Începând cu 6 august 2020, conform Bloomberg, averea netă a lui Zuckerberg depășește 100 de miliarde de dolari și este desemnat în Forbes ca a patra cea mai bogată persoană din lume. Din anul 2019, el este singura persoană cu o vârstă sub 50 de ani din lista celor zece cele mai bogate persoane din lume a Forbes și singura persoană cu o vârstă sub 40 de ani din lista Top 20 Miliardari.

Din 2010, revista Time l-a enumerat pe Zuckerberg în rândul celor 100 cele mai bogate și influente persoane din lume, ca parte a premiilor sale Persoana Anului. În decembrie 2016, Zuckerberg ocupa poziția cu numărul 10 din lista Forbes a celor Mai Puternici Oameni din Lume A ocupat și poziția cu numărul 7 în lista Milionarilor Forbes 2020.

Copilărie

Zuckerberg s-a născut la 14 mai 1984, în White Plains, New York. Părinții săi sunt Karen (născută Kempner), medic psihiatru, și Edward Zuckerberg, medic dentist. El și cele trei surori ale sale, Randi, Donna și Arielle, au crescut în Dobbs Ferry, New York, un sat mic din Westchester County la aproximativ 21 de mile nord de centrul Manhattanului. Zuckerberg a fost crescut ca evreu reformat, iar strămoșii săi proveneau din Germania, Austria și Polonia. A avut o petrecere cu tema Star Wars pentru aniversarea sa bar mitzvah atunci când a împlinit 13 ani.

La liceul Ardsley High School, Zuckerberg excela la ore. După doi ani, a fost transferat la școala privată Philips Exeter Academy, unde a câștigat premii pentru matematică, astronomie, fizică și studii clasice. În tinerețe, a participat și la tabăra de vară Johns Hopkins Center for Talented Youth (Centrul pentru tineret talentat Johns Hopkins). În cererea sa pentru înscriere la facultate, Zuckerberg a afirmat că poate citi și scrie în franceză, ebraică, latină și greacă veche. A fost căpitanul echipei de scrimă.

Dezvoltator de software

Copilărie

Zuckerberg a început să programeze în timpul școlii generale. Tatăl său l-a învățat Atari BASIC Programming în anii 1990, iar apoi l-a angajat pe dezvoltatorul de programe de software David Newman să îi ofere lecții în privat. Zuckerberg a făcut un curs universitar de programare la Mercy College din apropierea casei sale când încă era în liceu. Într-un program, de vreme ce practica dentară a tatălui său era operată din propria locuință, el a construit un program pe care l-a numit „ZuckNet” care permitea tuturor calculatoarelor din casă și din biroul stomatologic să comunice între ele. Acesta este considerat o versiune „primitivă” a aplicației de mesagerie instant AOL Instant Messenger, care a apărut după un an.

Revista New Yorker a afirmat despre Zuckerberg: „unii copii se jucau pe calculator. Mark crea jocuri”. Însuși Zuckerberg își amintește de această perioadă: „Aveam mai mulți prieteni care erau artiști. Veneau la mine, desenau lucruri, iar eu făceam un joc din desenele acelea”. Cu toate acestea, articolul New Yorker a notat faptul că Zuckerberg nu a fost un „tocilar neîndemânatic”, deoarece a devenit ulterior căpitanul echipei de scrimă din școala pregătitoare (pentru universitate), fapt care i-a adus o diplomă pentru studii clasice. Co-fondatorul Napster, Sean Parker, un prieten apropiat, afirmă că Zuckerberg era „pasionat de odisee grecești și alte lucruri asemănătoare”, amintindu-și că a citat odată replici din poemul epic roman Aeneid scris de Virgiliu în timpul unei conferințe de produs Facebook.

În timpul liceului, Zuckerberg a lucrat la o companie denumită Intelligent Media Group pentru a crea un dispozitiv pentru redarea muzicii denumit Synapse Media Player. Dispozitivul utiliza machine learning (învățare automată) pentru a învăța obiceiurile muzicale ale utilizatorului și a fost postat pe Slashdot, obținând o notă de 3 din 5 din partea PC Magazine.

Anii de studenție

New Yorker a subliniat faptul că, în momentul în care Zuckerberg a început cursurile la Harvard, el deja obținuse „o reputație de geniu în programare”. A studiat psihologia și informatica și a făcut parte din frăția Alpha Epsilon Pi și casa Kirkland House. În al doilea an de studii, a scris un program pe care l-a numit CourseMatch, care le permitea utilizatorilor să ia decizii în ceea ce privește selectarea cursurilor pe baza alegerilor altor studenți și care avea ca scop să ajute studenții să creeze grupuri de studiu. La puțin timp după, el a creat un alt program pe care l-a denumit inițial Facemash, care le permitea studenților să aleagă persoana care arăta cel mai bine dintr-un număr de poze. Conform Arie Hasit, colegul de cameră al lui Zuckerberg la acel moment, „Mark l-a construit doar din plăcere”. Hasit explică: „Avea cărți care se numeau Face Books (n. tr.: cărți cu fețe), care includeau numele și pozele tuturor celor care locuiau în cămine studențești. La început, el a creat un site și a pus două poze sau poze cu doi bărbați și două femei. Vizitatorii site-ului erau nevoiți să aleagă cine e mai «atrăgător» și, în funcție de voturi, se realiza o clasificare”.

Site-ul a funcționat peste weekend, dar universitatea l-a închis luni dimineață pentru că popularitatea sa copleșise unul dintre comutatoarele de rețea ale Harvard și acest lucru nu le permitea studenților să acceseze Internetul. În plus, majoritatea studenților se plângeau că pozele lor erau utilizate fără permisiune. Zuckerberg și-a cerut scuze în public, iar ziarul studențesc a publicat articole afirmând că site-ul lui era „complet inadecvat”.

În următorul semestru, în ianuarie 2004, Zuckerberg a început să scrie codul pentru un nou site. La 4 februarie 2004, Zuckerberg a lansat „Thefacebook”, la adresa originală thefacebook.com.

La șase zile după lansarea site-ului, trei studenți Harvard din ultimul an de studii, Cameron Winklevoss, Tyler Winklevoss și Divya Narendra, l-au acuzat pe Zuckerberg că i-a indus în eroare în mod voit făcându-i să creadă că îi va ajuta să creeze o rețea de socializare denumită HarvardConnection.com, când de fapt el folosea ideile lor pentru a crea un produs competitiv. Cei trei s-au plâns la The Harvard Crimson, iar ziarul a început o investigație.

Ca urmare a lansării oficiale a platformei rețelei de socializare Facebook, cei trei l-au dat în judecată pe Zuckerberg, proces care a dus la o soluționare prin compensare. Suma compensatorie convenită a fost de 1,2 milioane de dolari în acțiuni Facebook.

Zuckerberg a renunțat la Harvard în cel de-al doilea an de studii pentru a-și putea finaliza proiectul. În ianuarie 2014, el își amintea: „Îmi amintesc cu lux de amănunte, că eram la o pizza cu prietenii mei la o zi sau două după ce am deschis prima versiune de Facebook și mă gândeam la momentul respectiv «Cineva trebuie să creeze un serviciu de acest fel pentru întreaga lume». Dar nu am crezut niciodată că noi vom fi cei care vor contribui la asta. Și cred că mare parte din esența lucrului acestuia este pur și simplu faptul că ne păsa mai mult”.

La 25 mai 2017, la cea de-a 366-a zi de deschidere a Harvard, Zuckerberg, după ce a ținut discursul de deschidere a anului universitar, a primit o diplomă de onoare de la Harvard.

Carieră

Facebook

La 4 februarie 2004, Zuckerberg a lansat Facebook din camera sa de cămin de la Harvard. O inspirație timpurie pentru Facebook este posibil să fi venit de la Philips Exeter Academy, școala pregătitoare pe care a absolvit-o Zuckerberg în 2002. Școala publica propriul său registru de studenți, „The Photo Address Book” (registrul de fotografii și adrese), pe care studenții îl numeau „The Facebook” (cartea cu fețe). Asemenea registre cu fotografii erau o parte importantă din experiența socială a multor școli private. Prin intermediul acestora, studenții își puteau enumera atributele ca anii de studiu, prietenii și numerele de telefon.

Odată ajuns la facultate, rețeaua Facebook a lui Zuckerberg a început ca „o chestie pentru Harvard”, până când Zuckerberg s-a hotărât să o extindă și în alte școli, solicitându-i ajutorul colegului său Dustin Moskovitz. Au început cu Universitatea Columbia, Universitatea New York, Stanford, Dartmouth, Cornell, Universitatea din Pennsylvania, Brown și Yale. Samyr Laine, un sportiv de triplu salt care a reprezentat Haiti la Jocurile Olimpice de Vară din 2012, a împărțit o cameră cu Zuckerberg în timpul fondării Facebook. „Era clar că Mark urma să facă lucruri mărețe”, afirmă Laine, care a fost cel de-al paisprezecelea utilizator al Facebook.

Zuckerberg, Moskovitz și câțiva prieteni s-au mutat în Palo Alto, California în Silicon Valley, unde au închiriat o casă mică care avea rol de sediu. În timpul verii, Zuckerberg l-a cunoscut pe Peter Thiel, care a investit în companie. Au avut primul sediu la mijlocul anului 2004. Conform Zuckerberg, grupul plănuia să se reîntoarcă la Harvard, dar s-a decis în cele din urmă să rămână în California. Deja refuzaseră corporații importante care doreau să le cumpere compania. Într-un interviu din 2007, Zuckerberg și-a explicat raționamentul: „Nu era vorba de suma de bani. Pentru mine și colegii mei, cel mai important lucru a fost să creăm un flux deschis de informații pentru oameni. Ideea de a avea corporații media deținute de conglomerate pur și simplu nu mă atrage”.

Și-a reafirmat aceste scopuri pentru revista Wired în 2010: „Lucrul de care îmi pasă este misiunea, aceea de a face lumea deschisă” Mai devreme, în aprilie 2009, Zuckerberg i-a cerut sfatul fostului director financiar CFO al Netscape, Peter Currie, cu privire la strategiile financiare pentru Facebook. La 21 iulie 2010, Zuckerberg a raportat că rețeaua de solializare a atins pragul de 500 de milioane de utilizatori. Atunci când a fost întrebat dacă Facebook poate câștiga mai mult venit din publicitate ca urmare a dezvoltării sale fenomenale, acest a explicat: „Cred că da… Dacă luăm în considerare cât din pagina noastră este ocupată de publicitate comparativ cu pagina de căutare convențională. Media pentru noi este o idee puțin de 10 procente din pagini, iar media pentru căutare este de aproximativ 20 de procente ocupate de publicitate… Acesta este cel mai simplu lucru pe care îl putem face. Dar noi nu suntem așa. Facem suficienți bani. Bine, vreau să spun că ținem lucrurile în mișcare; ne dezvoltăm în ritmul pe care ni-l dorim”.

În 2010, Steve Levy, care în 1984 a scris cartea Hackers: Heroes of the Computer Revolution, a scris că Zuckerberg „sigur se consideră un hacker”. Zuckerberg a afirmat că „este bine să strici lucruri […] pentru a le face mai bune”. Facebook a instituit „hackathons” (maratoane de hacking), organizate la fiecare șase până la opt săptămâni, în cadrul cărora participanții aveau la dispoziție o noapte pentru a crea și finaliza un proiect. Compania furniza muzică, mâncare și bere pentru participanți, iar la aceste evenimente participau în mod regulat mulți dintre membrii personalului Facebook, inclusiv Zuckerberg. „Ideea este faptul că poți crea ceva foarte bun într-o noapte”, i-a spus Zuckrberg lui Levy. „Și asta este personalitatea Facebook în prezent… Este, cu siguranță, o parte definitorie a personalității mele”.

Revista Vanity Fair l-a numit pe Zuckerberg numărul 1 în lista sa din 2010 Top 100 „cele mai influente persoane din Epoca Informațională”. Zuckerberg a ocupat locul 23 în lista Vanity Fair 100 din 2009. În 2010, Zuckerberg a ocupat locul 16 în sondajul anual al New Statesman privind cele 50 cele mai influente persoane din lume.

Într-un interviu din 2011 de la PBS, la puțin timp după decesul lui Steve Jobs, Zuckerberg a spus că Jobs îl sfătuise cu privire la modul în care poate crea o echipă de gestionare a Facebook care „să fie la fel de axată pe crearea de lucruri bune și de o calitate înaltă, ca și tine”.

La 1 octombrie 2012, Zuckerberg l-a vizitat pe prim-ministrul rus Dmitry Medvedev la Moscova pentru a stimula inovația în domeniul rețelelor de socializare din Rusia și pentru a stimula poziția Facebook pe piața din Rusia. Ministrul comunicațiilor din Rusia a postat un mesaj de Twitter prin care afirma că prim-ministrul Dmitry Medvedev îl sfătuia pe fondatorul uriașei rețele de socializare să renunțe la planurile sale de a ademeni programatori ruși și să ia în considerare, în schimb, deschiderea unui centru de cercetare la Moscova. În 2012, Facebook avea aproximativ 9 milioane de utilizatori în Rusia, în timp ce clona națională VK avea în jur de 34 de milioane. Rebecca Van Dyck, șefa departamentului de marketing pentru consumatori al Facebook, a afirmat că 85 de milioane de utilizatori americani de Facebook au fost expuși la prima zi din Campania promoțională națională din 6 aprilie 2013.

La 19 august 2013, The Washington Post a raportat că profilul de Facebook al lui Zuckerberg a fost spart de un dezvoltator de web șomer.

La conferința TechCrunch Disrupt din 2013, organizată în septembrie, Zuckerberg a afirmat că depune eforturi pentru a înregistra cele 5 miliarde de oameni care nu erau conectați la Internet la momentul conferinței pe Facebook. Zuckerberg a explicat apoi că această activitate este în strânsă legătură cu proiectul Internet.org, în timp ce Facebook, cu susținerea altor companii din domeniul tehnologiei, are ca scop creșterea numărului de persoane conectate la Internet.

Zuckerberg a fost vorbitorul principal la 2014 Mobile World Congress (MWC – Congresul Mondial Mobile/GSMA) organizat la Barcelona, Spania în martie 2014 și la care au participat 75.000 de delegați. Diferite surse media au subliniat legătura dintre faptul că Facebook se concentrează asupra tehnologiei mobile și discursului lui Zuckerberg, care susține că dispozitivele mobile reprezintă viitorul companiei. Discursul lui Zuckerberg se extinde asupra scopului pe care l-a menționat la conferința TechCrunch din septembrie 2013, respectiv acela că depune eforturi pentru a extinde accesul la Internet în țările în curs de dezvoltare.

Împreună cu alți actori americani din domeniul tehnologie, ca Jeff Bezos și Tim Cook, Zuckerberg a găzduit vizita politicianului Lu Wei, cunoscut ca „Țarul Internetului” pentru influența pe care o are asupra implementării politicii online din China, la sediul Facebook, la data de 8 decembrie 2014. Întâlnirea a avut loc după ce Zuckerberg a participat la sesiunea Q&A (întrebări și răspunsuri) de la Universitatea Tsinghua din Beijing, China, la 23 octombrie 2014, unde a încercat să poarte o conversație în chineză mandarină; deși rețeaua de socializare Facebook este interzisă în China, Zuckerberg este respectat în rândul oamenilor și a fost prezent la universitate pentru ajuta la stimularea sectorului antreprenorial înfloritor al țării.

Zuckerberg a gestionat întrebările în timpul unei ședințe Q&A în direct organizată la sediul companiei din Menlo Park, la 11 decembrie 2014. Fondatorul și directorul executiv a explicat că el nu consideră că Facebook este o pierdere de vreme, deoarece facilitează angajamentul social și a participat la sesiunea publică astfel încât să poată „învăța cum să servească mai bine comunitatea”.

Zuckerberg primește un salariu de un dolar ca director executiv al Facebook. În iunie 2016, Business Insider l-a numit pe Zuckerberg una dintre persoanele din „Topul 10 al Vizionarilor de afaceri care aduc valoare lumii”, împreună cu Elon Musk și Sal Khan, datorită faptului că el și soția sa au „promis să doneze 99% din averea lor – ceea ce se estimează la 55,0 miliarde de dolari”.

În ianuarie 2019, Zuckerberg a realizat un plan pentru a integra un sistem criptat end-to-end (de la cap la cap) pentru trei platforme importante de socializare, inclusiv Facebook, Instagram și WhatsApp. La 14 august 2020, Facebook a integrat sistemele de mesagerie pentru Instagram și Messensger atât pentru dispozitivele iOS, cât și pentru cele Android. Actualizarea a încurajat comunicarea încrucișată dintre utilizatorii de Instagram și Facebook.

Wirehog

La o lună după ce Zuckerberg a lansat Facebook în februarie 2004, s-a lansat i2hub, un alt serviciu doar în cadrul campusului, creat de Wayne Chang. i2hub s-a concentrat asupra partajării de fișiere peer-to-peer (de la persoană la persoană). La acel moment, atât i2hub cât și Facebook, se bucurau de atenția presei, iar numărul lor de utilizatori creștea rapid, precum și succesul lor publicitar. În august 2004, Zuckerberg, Andrew McCollum, Adam D’Angelo și Sean Parker au lansat un serviciu competitiv de tip peer-to-peer pentru distribuirea fișierelor denumit Wirehog, un înaintaș al aplicațiilor Facebook Platform.

Platform, Beacon și Connect

La 24 mai 2007, Zuckerberg a anunțat Facebook Platform (Platforma Facebook), o platformă de dezvoltare pe care programatorii să creeze aplicații sociale în cadrul Facebook. În câteva săptămâni, se creaseră multe aplicații, iar unele dintre ele aveau milioane de utilizatori. Crescuse la mai bine de 800.000 de dezvoltatori la nivel global care construiau aplicații pentru Facebook Platform.

La 6 noiembrie 2007, Zuckerberg a anunțat Beacon, un sistem de publicitate socială care le permitea oamenilor să împărtășească informații cu prietenii lor de pe Facebook pe baza activităților de navigare de pe alte site-uri. De exemplu, vânzătorii eBay își puteau informa automat prietenii cu privire la ce au de vânzare prin intermediul news feed (flux de știri) odată cu listarea articolelor de vânzare. Programul a fost criticat din cauza unor preocupări legate de confidențialitate din partea unor grupuri de utilizatori și din partea unor utilizatori individuali. Zuckerberg și Facebook nu au putut oferi rapid răspunsuri la preocupările respective și, la 5 decembrie 2007, Zuckerberg a scris o postare pe blog prin care își asuma responsabilitatea pentru preocupările privind Beacon și a oferit un mod facil prin care utilizatorii să poată renunța la serviciu.

În 2007, Zuckerberg a fost adăugat pe lista MIT Technology Review TR35 ca unul dintre top 35 inovatori din lume cu vârsta sub 35 de ani. La 23 iulie 2008, Zuckerberg a anunțat Facebook Connect, o versiune a Facebook Platform pentru utilizatori.

Internet.org

Zuckerberg a lansat proiectul Internet.org într-o postare publică la finalul lunii august 2013. El a explicat că principalul scop al inițiativei este acela de a furniza acces la internet celor cinci miliarde de persoane care nu sunt conectate la data lansării. Conform Zuckerberg, Internet.org va crea și noi locuri de muncă și va deschide noi piețe utilizând o strategie pe trei nivele. A afirmat în postarea sa: „Economia globală trece printr-o tranziție majoră în prezent. Economia bazată pe cunoaștere este viitorul. Prin conectarea tuturor, nu numai că vom îmbunătăți viețile a miliarde de persoane, dar le vom îmbunătăți și pe ale noastre, deoarece beneficiem în urma ideilor și productivității cu care contribuie în lume. A da tuturor șansa de a se conecta reprezintă fundamentul pentru activarea economiei bazate pe cunoaștere. Nu este singurul lucru pe care trebuie să îl facem, dar este un pas fundamental și necesar”.

Internet.org a întâmpinat opoziție semnificativă în India, unde activiștii au afirmat că Internetul său limitat era contra ideii de neutralitate a Internetului; Zuckerberg a spus că Internetul limitat este mai bine decât Internetul absent total. Internet.org a fost închis în India în februarie 2016. Zuckerberg s-a întâlnit ulterior cu Narendra Modi, Satya Nadella și Sundar Pichai în zona golfului San Francisco pentru a discuta cum pot stabili în mod eficient acces la Internet la un preț accesibil în țările mai puțin dezvoltate. Și-a schimbat și poza de profil pe Facebook pentru a-și exprima susținerea față de Digital India pentru a ajuta comunitățile rurale să rămână conectate la Internet.

Controverse legale

Procesele ConnectU

Studenții de la Harvard Cameron Winklevoss, Tyler Winklevoss și Divya Narendra l-au acuzat pe Zuckerberg că i-a făcut în mod intenționat să creadă că îi va ajuta să realizeze o rețea de socializare denumită HarvardConnect.com (denumită ulterior ConnectU). L-au dat în judecată în anul 2004; dosarul a fost respins pe baza unui detaliu tehnic la data de 28 martie 2007. A fost redepus la puțin timp după la tribunalul federal din Boston. Facebook a intentat și ea un proces cu privire la Social Butterfly, un proiect creat de The Winklevoss Chang group, un presupus parteneriat între ConnectU și i2hub. La 25 iunie 2008, dosarul a fost soluționat și Facebook a fost de acord să transfere 1,2 milioane de acțiuni comune și să plătească 20 de milioane de dolari numerar.

În noiembrie 2007, s-au postat documente juridice confidențiale pe site-ul 02138, o revistă destinată studenților de la Harvard. Acest documente includeau codul numeric personal al lui Zuckerberg, adresa domiciliului părinților săi și adresa prietenei sale. Facebook a solicitat ștergerea acelor documente; judecătorul a dat o decizie în favoarea 02138.

Procesul Saverin

Un proces intentat de Eduardo Saverin împotriva Facebook și Zuckerberg a fost soluționat în afara tribunalului. Deși condițiile soluționării au rămas confidențiale, compania a confirmat titlul lui Saverin de co-fondator al Facebook. Saverin a semnat un contract de confidențialitate după soluționare.

Ancheta penală pakistaneză

În iunie 2010, procurorul general adjunct pakistanez Muhammad Azhar Sidiqque a inițiat o anchetă penală împotriva lui Zuckerberg și co-fondatorilor Facebook Dustin Moskovitz și Chris Hughes după ce Facebook a găzduit un concurs „Desenați-l pe Muhammad”. Ancheta a numit-o pe femeia anonimă din Germania care a creat concursul. Sidiqque a solicitat poliției țării să contacteze Interpol pentru a-i aresta pe Zuckerberg și ceilalți trei pentru blasfemie. La 19 mai 2010, site-ul Facebook a fost blocat temporar în Pakistan până la finalul lunii mai când Facebook a îndepărtat concursul de pe site. Sidiqque a solicitat și reprezentatului său la ONU să discute această problemă la Adunarea Generală a Națiunilor Unite.

Paul Ceglia

În iunie 2010, Paul Ceglia, proprietarul unei companii de combustibil sub formă de peleți din lemn din Allegany County, în nordul statului New York, a intentat un proces împotriva lui Zuckerberg, pretinzând 84 la sută din Facebook și solicitând daune monetare. Conform Ceglia, el și Zuckerberg au semnat un contract la 28 aprilie 2003, conform căruia o taxă inițială de 1000 de dolari îi oferea lui Ceglia 50% din veniturile site-ului, precum și o dobândă adițională de 1% din afacere per zi după data de 1 ianuarie 2004, până la finalizarea site-ului. Zuckerberg dezvolta alte proiecte la momentul respectiv, printre care era și Facemash, predecesorul Facebook, dar nu a înregistrat niciun domeniu cu numele thefacebook.com până la 1 ianuarie 2004. Administrația Facebook a respins procesul ca fiind „complet frivol”. Purtătorul de cuvânt al Facebook, Barry Schnitt, a spus unui reporter că avocatul lui Ceglia a solicitat fără succes o soluționare în afara tribunalului.

La 26 octombrie 2012, autoritățile federale le-au arestat pe Ceglia, acuzându-l de frauda poștală și bancară și de „falsificarea, distrugerea și fabricarea de dovezi într-o schemă de a deposeda fondatorul Facebook de miliarde de dolari”. Ceglia este acuzat de fabricarea unor e-mail-uri astfel încât să pară că el și Zuckerberg ar fi discutat detaliile despre o versiune timpurie a Facebook, deși, după examinarea e-mail-urilor, anchetatorii au constatat că nu se menționa nimic de Facebook în ele. Unele firme de avocatură s-au retras din caz înainte de a fi inițiat procesul, iar altele după arestarea lui Ceglia.

Atacurile teroriste palestiniene

La 2 iulie 2016, ministrul de cabinet israelian Gilad Erdan l-a acuzat pe Zuckerberg că ar avea o parte din responsabilitate pentru atacurile mortale ale palestinienilor asupra israelienilor. Conform lui, rețeaua de socializare nu făcea suficiente lucruri pentru a interzice postări pe platforma sa care incită la violență împotriva israelienilor. „Sângele anumitor victime este pe mâinile lui Zuckerberg”, a afirmat Erdan.

Drept de proprietate în Hawaii

În ianuarie 2017, Zuckerberg a intentat opt procese „de stabilire a dreptului de proprietate și de partajare” împotriva a sute de cetățeni nativi ai Hawaii pentru a cumpăra mici porțiuni de teren pe care le dețineau aceștia. Acest teren este cuprins în 700 de acri de teren pe insula Kauai pe care Zuckerberg a cumpărat-o în 2014. Atunci când a aflat că legislația privind dreptul de proprietate din Hawaii diferă de legislația din celelalte 49 de state, el a renunțat la procese.

Mărturie în fața congresului Statelor Unite

La 10 și 11 aprilie 2018, Zuckerberg a început să dea declarații în fața Comitetului Senatului Statelor Unite pentru Comerț, Știință și Transport cu privire la utilizarea datelor cu caracter personal de către Facebook în relație cu furtul de date Facebook-Cambridge Analytica. El a numit întreaga poveste o încălcare a încrederii dintre Aleksandr Kogan, Cambridge Analytica și Facebook. Zuckerberg a refuzat solicitările de a se prezenta să ofere dovezi în acest sens în fața comitetului Parlamentar al Regatului Unit.

Breakthrough Starshot

Zuckerberg a co-fondat și este membru al consiliului de administrație al proiectului de dezvoltare de aeronave spațiale de tip velă solarăBreakthrough Starshot.

Descrieri în media

The Social Network

Un film bazat pe Zuckerberg și pe anii fondării Facebook-ului denumit The Social Network a fost lansat la 1 octombrie 2010, cu Jesse Eisenberg în rolul lui Zuckerberg. După ce i s-a spus lui Zuckerberg despre film, el a răspuns „Îmi doresc ca nimeni să nu fi făcut un film despre mine cât timp sunt încă în viață”. Totodată, după ce manuscrisul filmului a ajuns pe internet și părea că filmul nu îl va prezenta pe Zuckerberg într-o lumină complet pozitivă, el a declarat că vrea să se stabilească drept „cel bun”. Filmul este bazat pe cartea The Accidental Billionaires scrisă de Ben Mezrich, pe care publicistul cărții a descris-o ca fiind „o distracție copioasă” în loc de reportaj. Scenaristul filmului, Aaron Sorkin, a spus revistei New York, „Nu vreau ca fidelitatea mea să fie adevărul; vreau să fie o poveste”, adăugând „Care este treaba cu acuratețea doar de dragul acurateței? Nu putem să punem adevărul în rolul inamicului binelui?”

La câștigarea Premiului Golden Globe pentru cea mai bună imagine la data de 14 ianuarie 2011, producătorul Scott Rudin a mulțumit Facebook și Zuckerberg „pentru voința sa de a ne permite să îi utilizăm viața și munca drept o metaforă prin care să spunem o poveste despre comunicare și modul în care ne raportăm unii la alții”. Sorkin, care a câștigat premiul pentru Cel mai bun scenariu, a retras câteva din impresiile furnizate în scenariul său: „Voiam să îi spun lui Mark Zuckerberg, dacă te uiți în seara aceasta, personajul lui Rooney Mara face o previziune la începutul filmului. Se înșela. Ai devenit un antreprenor grozav, un vizionar și un altruist incredibil”.

La 29 ianuarie 2011, Zuckerberg a fost invitat surpriză la Saturday Night Live, găzduit de Jesse Eisenberg. Ambii au afirmat că era prima dată când se întâlneau. Eisenberg l-a întrebat pe Zuckerberg, care criticase modul în care fusese prezentat în film, ce părere are despre film. Zuckerberg a afirmat „A fost interesant”. Într-un interviu ulterior cu privire la întâlnirea lor, Eisenberg a explicat că „avea emoții să îl cunoască, pentru că petrecusem deja un an și jumătate gândindu-mă la el…” A adăugat, „Mark a fost foarte binevoitor cu privire la ceva ceea ce este cu adevărat incomod… Faptul că el ar participa la SNL și ar face haz de situație este atât de drăguț și generos din partea lui. Este cea mai bună metodă de a gestiona ceva ce, consider eu, poate fi foarte incomod”.

Precizie disputată

Jeff Jarvis, autorul cărții Public Parts, l-a intervievat pe Zuckerberg și consideră că Sorkin a inventat prea mult din poveste. A afirmat că „De acest lucru este acuzat internetul, de inventarea lucrurilor, de nepăsare față de fapte”.

Conform David Kirkpatrick, fostul editor tehnologic la revista Fortune și autor al cărții The Facebook Effect: The Inside Story of the Company That Is Connecting the World, (2011), „filmul este numai 40% adevărat… nu este meschin și sarcastic într-un mod crud, așa cum este jucat Zuckerberg în film”. Spune că „multe din incidentele faptice sunt precise, dar multe sunt distorsionate și impresia generală este falsă” și conchide că, în principal, „motivațiile sale au fost acelea de a încerca să găsească o nouă metodă de împărtășire a informațiilor pe Internet”.

Deși filmul a prezentat crearea Facebook de către Zuckerberg pentru a-și eleva statutul după ce nu fusese acceptat în niciun club final de elită de Harvard, Zuckerberg a afirmat că nu avea niciun interes în a se alătura cluburilor. Kirkpatrick a fost de acord că impresia pe care o dă filmul este „falsă”. Karel Baloun, un fost inginer cu experiență de la Facebook, a menționat faptul că „imaginea lui Zuckerberg de tocilar inapt social este exagerată… Este ficțiune…” Concomitent, a respins ideea filmului conform căreia el „ar trăda voluntar un prieten”.

Alte descrieri

Zuckerberg s-a jucat pe sine într-un episod din The Simpsons intitulat „Loan-a Lisa”, care a fost difuzat pe 3 octombrie 2010. În episod, Lisa Simpson și prietenul ei Nelson îl întâlnesc pe Zuckerberg la o convenție a antreprenorilor. Zuckerberg îi spune lui Lisa că nu trebuie să termine facultatea pentru a avea un succes uriaș, făcând referire la Bill Gates și Richard Branson.

La 9 octombrie 2010, Saturday Night Live a satirizat Facebook și pe Zuckerberg. Andy Samberg l-a interpretat pe Zuckerberg. S-a raportat că adevăratul Zuckerberg a fost amuzat: „Mi s-a părut amuzant”.

Stephen Colbert i-a oferit „Medal of Fear (Medalia Fricii)” lui Zuckerberg la Rally to Restore Sanity and/or Fear la 30 octombrie 2010, „deoarece pune preț pe confidențialitatea sa mult mai mult decât pe a voastră”.

Zuckerberg apare în punctul culminant al filmului documentar Terms and Conditions May Apply.

Zuckerberg a fost parodiat într-un episod South Park „Franchise Prequel”.

La 7 decembrie 2018, Epic Rap Battles of History a lansat o bătălie rap între Zuckerberg și Elon Musk.

Filantropie și Inițiativa Chan Zuckerberg

În anul 2010, Zuckerberg a donat o sumă nedivulgată către Diaspora, un server web personal de tip open-source care implementează un serviciu de socializare distribuit. L-a numit o „idee grozavă”.

Zuckerberg a fondat Start-up: Education Foundation. La 22 septembrie 2010, s-a raportat că Zuckerberg a donat 100 de milioane de dolari către Newark Public Schools, sistemul de școli publice din Newark, New Jersey. Criticii au subliniat faptul că donația a fost realizată în apropierea lansării The Social Network, care a prezentat un portret oarecum negativ al lui Zuckerberg. Zuckerberg răspunde la critici, afirmând „Lucrul cu privire la care am fost cel mai sensibil în ceea ce privește lansarea filmului a fost faptul că nu voiam ca filmul The Social Network să fie combinat cu proiectul Newark. Mă gândeam să fac acest lucru anonim, astfel încât aceste două lucruri să poată fi separate”. Primarul din Newark Cory Booker a afirmat că el și guvernatorul New Jersey Chris Christie au fost nevoiți să convingă echipa lui Zuckerberg să nu facă donația anonim. Majoritatea banilor au fost risipiți, conform jurnalistului Dale Russakoff.

La 9 decembrie 2010, Zuckerberg, Bill Gates și investitorul Warren Buffet au semnat „The Giving Pledge (Promisiunea de a da)”, în care promit să doneze jumătate din averea lor pe parcursul timpului și au invitat alți oameni bogați să doneze 50 la sută sau mai mult din averea lor către carități.

În decembrie 2012, Zuckerberg și soția sa Priscilla Chan au anunțat că, de-a lungul vieții lor, vor dona majoritatea averii lor către „avansarea potențialului uman și promovării egalității” în spiritul The Giving Pledge.

La 19 decembrie 2013, Zuckerberg a anunțat că va face o donație de 18 milioane de acțiuni Facebook către Silicon Valley Community Foundation, care urma să fie realizată la finalul lunii – pe baza valorii Facebook de la acel moment, acțiunile aveau o valoare totală de 990 de milioane de dolari. La 31 decembrie 2013, donația a fost recunoscută drept cea mai mare donație caritabilă înregistrată public în anul 2013. The Chronicle of Philanthropy i-a plasat pe Zuckerberg și soția sa în vârful listei anuale a revistei, a celor 50 cei mai generoși americani din 2013, donând aproape 1 miliard de dolari unei carități.

În octombrie 2014, Zuckerberg și soția sa Priscilla Chan au donat 25 de milioane de dolari americani pentru a combate boala cauzată de virusul Ebola, mai precis epidemia cu virusul Ebola vest-african.

La 1 decembrie 2015, Zuckerberg și Chan au promis să transfere 99% din acțiunile Facebook, care valorau atunci 45 de miliarde de dolari, către Chan Zuckerberg Initiative, noua lor organizație care se va concentra asupra sănătății și educației. Fondurile nu aveau să fie transferate imediat, ci în decursul vieții lor. În loc de a forma o corporație caritabilă pentru a dona valoarea acțiunilor, așa cum procedaseră Bill Gates, Warren Buffett, Larry Page, Sergey Brin și alți miliardari, Zuckerberg și Chan au ales să utilizeze structura unei companii cu răspundere limitată (LLC). Unii jurnaliști și academicieni au spus că Chan Zuckerberg Initiative realizează filantropo-capitalism.

În 2016, Chan Zuckerberg Initiative a dat 600 de milioane de dolari pentru a crea caritatea exceptată de impozite denumită Chan Zuckerberg Biohub, un spațiu de cercetare colaborativ din Districtul Mission Bay din San Francisco în apropierea Universității din California, San Francisco, cu intenția de a găzdui interacțiuni și colaborări între oamenii de știință de la UCSF, Universitatea din California, Berkeley și Universitatea Stanford. Proprietatea intelectuală generată va fi deținută în mod comun de Biohub și instituția mamă a celui care face descoperirea. Spre deosebire de fundațiile ca Bill and Melinda Gates Foundation care fac publice toate cercetările finanțate oferind acces nelimitat și posibilitatea de reutilizare de către publicul larg, Biohub își păstrează dreptul de a comercializa orice cercetări pe care le finanțează. Investitorii vor avea opțiunea de a-și face descoperirile open-source (sursă deschisă), cu permisiunea Biohub.

În contextul pandemiei de COVID-19, Zuckerberg a donat 25 de milioane de dolari către un accelerator susținut de Bill and Melinda Gates Foundation care cercetează tratamente împotriva bolii. El a anunțat și 25 de milioane sub formă de granturi în sprijinul jurnalismului local care a fost afectat de pandemie și 75 de milioane de dolari în achiziții publicitare în ziarele locale efectuate de Facebook, Inc., în care Facebook urmează să se comercializeze pe sine.

Politică

În 2002, Zuckerberg s-a înregistrat la vot în Westchester County, New York, unde crescuse, dar nu a votat până în noiembrie 2008. Purtătorul de cuvânt al Santa Clara County Registrar of Voters (Registratorul votanților din Santa Clara County), Elma Rosas, a declarat către Bloomberg că Zuckerberg este pe listele votanților „fără preferință” și că a votat în cel puțin două din cele trei alegeri generale trecute, din anii 2008 și 2012.

Zuckerberg nu și-a dezvăluit niciodată opiniile politice: unele ziare îl consideră conservator, în timp ce altele îl consideră liberal.

La 13 februarie 2013, Zuckerberg a găzduit primul său eveniment caritabil pentru guvernatorul New Jersey Chris Christie. Interesul lui Zuckerberg cu această ocazie a fost reforma educației, iar eforturile pentru reforma educației ale lui Christie se concentrau asupra sindicatelor profesorilor și extinderii școlilor alternative. Mai târziu în același an, Zuckerberg a găzduit o campanie caritabilă pentru primarul Newark Cory Booker, care candida la alegerile speciale ale senatului din New Jersey 2013. În septembrie 2010, cu susținerea guvernatorului Chris Christie, Booker a obținut o donație în valoare de 100 de milioane de dolari de la Zuckerberg pentru Newark Public Schools. În decembrie 2012, Zuckerberg a donat 18 milioane de acțiuni către Silicon Valley Community Foundation, o organizație comunitară care include educația în lista zonelor de granturi.

La 11 aprilie 2013, Zuckerberg a lansat un grup de lobby 501(c)(4) denumit FWD.us. Fondatorii și contribuitorii grupului au fost în principal antreprenori și investitori din Silicon Valley, iar președintele său a fost Joe Green, un prieten apropiat al lui Zuckerberg. Scopurile grupului includ reforma imigrării, îmbunătățirea stării educației din Statele Unite și permiterea mai multor inovații tehnologice care sunt în beneficiul public, dar grupul a fost criticat și pentru finanțarea reclamelor care susțineau o varietate de inițiative legate de exploatările de gaze, inclusiv forarea în Arctic National Wildlife Refuge și conducta Keystone XL. În 2013, numeroase grupuri liberale și progresive, ca The League of Conservation Voters, MoveOn.org, the Sierra Club, Democracy for America, CREDO, Daily Kos, 350.org și Presente and Progressives United au convenit fie să își retragă achizițiile de reclame de pe Facebook sau să nu mai cumpere reclame pe Facebook timp de cel puțin două săptămâni ca protest împotriva reclamelor lui Zuckerberg finanțate de către FWD.us care susțineau forarea pentru petrol și conducta Keystone XL și împotriva Obamacare în rândul senatorilor republicani din Statele Unite care susțineau reforma imigrației.

Un raport media din 20 iunie 2013 indica faptul că Zuckerberg implica în mod activ utilizatori de pe Facebook pe profilul său după publicarea online a videoclipului FWD.us. Ca răspuns la o alegație conform căreia organizația FWD.us este „doar despre tehnologie care dorește să angajeze mai mulți oameni”, antreprenorul din domeniul Internetului a afirmat: „Problema pe care încercăm să o adresăm este asigurarea traiului celor 11 milioane de persoane fără acte în regulă în această țară și că persoanele în situații similare în viitor vor fi tratate corect”.

În iunie 2013, Zuckerberg s-a alăturat angajaților Facebook în cadrul unei activități de emitere de acțiuni către public ca parte a paradei anuale San Francisco Lesbian, Gay, Bisexual, and Transgender Pride Celebration. Compania a participat prima dată la eveniment în anul 2011 cu 70 de angajați, iar numărul său a crescut la 700 în cazul marșului din 2013. Parada pentru mândrie din 2013 a avut o semnificație specială, deoarece a urmat deciziei Curții Supreme a SUA care a declarat Legea Apărării Căsătoriei (Defense of Marriage Act) (DOMA) neconstuțională.

Atunci când a fost întrebat de scandalul PRISM din mijlocul anului 2013 de la conferința TechCrunch Disrupt din septembrie 2013, Zuckerberg a afirmat că guvernul SUA „a dat-o în bară”. A continuat să explice faptul că guvernul a acționat prost cu privire la protejarea libertăților cetățenilor săi, economiei și companiilor.

Zuckerberg a postat o declarație pe pagina sa de Facebook pe 9 decembrie 2015, care afirma că dorește ca „vocea mea să fie adăugată în rândul susținătorilor musulmanilor din comunitatea noastră și din lume” ca răspuns la consecințele atacurilor din Paris din noiembrie 2015 și atacul din San Bernadino din 2015. Declarația afirma și că musulmanii sunt „mereu bineveniți” pe Facebook și că poziția sa a fost un rezultat al faptului că „fiind evreu, părinții mei m-au învățat că trebuie să mă împotrivesc atacurilor asupra tuturor comunităților”.

La 24 februarie 2016, Zuckerberg a trimis un memo intern la nivelul companiei către toți angajații prin care critica angajații care au tăiat frazele scrise de mână „Black Lives Matter” de pe pereții companiei și au scris în locul lor „Toate viețile contează (All Lives Matter)”. Facebook le permite angajaților să scrie liber gânduri și fraze pe pereții companiei. Memo-ul a fost făcut public apoi de câțiva angajați. Având în vedere că Zuckerberg a condamnat această practică în cadrul altor întâlniri de companii și alte solicitări similare au fost emise de alți lideri din Facebook, Zuckerberg a scris în memo că el consideră această practică nu doar lipsită de respect, ci și „răuvoitoare”. Conform memo-ului lui Zuckerberg, „Black Lives Matter nu înseamnă că alte vieți nu contează – pur și simplu solicită ca societatea afro-americană să obțină dreptatea pe care o merită”. Acest memo a subliniat și faptul că tăierea unei afirmații în sine „înseamnă amuțirea discursului sau că discursul acelei persoane este mai puțin important decât cel al unei alte persoane”. Zuckerberg a afirmat în memo că va iniția anchete în ceea ce privește aceste incidente. Daily News din New York a intervievat angajații Facebook care au comentat în mod anonim că „Zuckerberg chiar este furios în ceea ce privește incidentul și faptul că Zuckerberg a dat dovadă de o înțelegere clară a motivului pentru care trebuie să existe fraza «Black Lives Matter», precum și motivul pentru care scrierea peste aceasta este o formă de hărțuire și ștergere, a încurajat personalul”.

În ianuarie 2017, Zuckerberg a criticat ordinul executiv al lui Donald Trump referitor la limitarea majoră a numărului de imigranți și refugiați din unele țări.
Zuckerberg a fondat o inițiativă de referendum la nivel de stat pentru alegerile generale din 2020 care ar crește impozitele prin alterarea Propunerii 13 din California privind necesitarea unei evaluări fiscale a proprietăților comerciale și industriale din stat la cota de piață.

Viața personală

Crescut ca evreu, Zuckerberg s-a identificat la un moment dat ca ateu, dar nu și-a mai reafirmat opiniile de atunci. În 2016, el a afirmat: „Am fost crescut ca evreu, iar apoi am trecut printr-o perioadă în care mi-am pus întrebări despre orice, iar acum consider că religia este foarte importantă”.

Și-a cunoscut atunci viitoarea soție, colegă cu el la Harvard, Priscilla Chan, la o petrecere a unei frății din al doilea an de facultate. Au început să aibă întâlniri în 2003.

În septembrie 2010, Zuckerberg a invitat-o pe Chan, care era deja studentă la medicină la Universitatea din California, San Francisco, să se mute împreună cu el în casa sa închiriată din Palo Alto. A studiat Mandarină pregătindu-se pentru vizita lor în China din decembrie 2010. La 19 mai 2012, s-au căsătorit în grădina sa sărbătorind simultan faptul că ea terminase facultatea de medicină. La 31 iulie 2015, Zuckerberg a anunțat că el și soția lui așteaptă o fetiță și a divulgat faptul că Chan avusese trei avorturi spontane înainte. La 1 decembrie, Zuckerberg a anunțat faptul că s-a născut fiica sa, Maxima Chan Zuckerberg. Cuplul a anunțat în videoclipul lor realizat cu ocazia Noului An Chinezesc faptul că numele chinezesc oficial al lui Maxima este Chen Mingyu (Chineză: 陈明宇). Cea de-a doua fiica a lor, August, s-a născut în august 2017. Câinele lor de rasă Puli, Beast, are peste două milioane de urmăritori pe Facebook.

În 2017, a cumpărat 700 de acri de teren pe insula Kauai, Hawaii pentru suma de peste 100 milioane de dolari utilizând o tactică legală controversată care îi convinge pe proprietarii de teren nedezvoltat să vândă respectivul teren la licitații publice.

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

4 Comments

Konrad Zuse (22 iunie 1910 – 18 decembrie 1995) a fost un inginer civil, pionier în informatică, inventator și om de afaceri german. Cea mai mare realizare a sa a fost primul calculator programabil din lume; calculatorul controlat prin program, complet-Turing Z3 a devenit operațional în luna mai 1941. Mulțumită acestei mașinării și predecesorilor săi, Zuse a fost privit adesea ca inventatorul calculatorului modern.

Zuse a rămas în istorie pentru mașina de calcul S2, considerată a fi primul calculator controlat de proces. În 1941, a fondat una dintre cele mai timpurii afaceri de calculatoare, producând Z4, care a devenit primul calculator comercial din lume. Din 1943 până 1945, el a proiectat primul limbaj de programare de nivel înalt, Plankalkül. În 1969, Zuse a sugerat conceptul unui univers bazat pe calcule în cartea sa Rechnender Raum (Calcularea Spațiului).

Majoritatea lucrărilor sale timpurii au fost finanțate de către familia sa și din comerț dar, după anul 1939, a primit resurse de la guvernul german nazist. Din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, Zuse a lucrat în mare parte neobservat în Regatul Unit și Statele Unite. Prima influență documentată a activității sale asupra unei companii americane a fost interesul dat de IBM patentelor lui în 1946.

Copilărie și educație

Konrad Zuse s-a născut la Berlin la 22 iunie 1910. În 1912, familia sa s-a mutat în East Prussian Braunsberg (Braunsberg, actualul Braniewo din Polonia), unde tatăl său a fost funcționar la poștă. Zuse a mers la Collegium Hosianum din Braunsburg și în 1923 familia s-a mutat în Hoyerswerda unde a promovat examenul Abitur în 1928, ceea ce îi permitea să intre la universitate.

S-a înscris la Technische Hochschule din Berlin (în prezent, Universitatea Tehnică din Berlin) și a studiat atât ingineria, cât și arhitectura, dar le-a considerat plictisitoare pe amândouă. Zuse a studiat apoi inginerie civilă, absolvind în 1935.

Carieră

După absolvire, Zuse a lucrat la Ford Motor Company utilizându-și talentele artistice pentru proiectarea reclamelor. A început ca inginer proiectant la fabrica de aeronave Henschel din Schönefeld, în apropierea Berlinului. Acest lucru a necesitat realizarea multor calcule de rutină, ceea ce lui i s-a părut absolut plictisitor, determinându-l să le facă la mașină.

Începând cu anul 1935, el a experimentat construirea unor calculatoare în apartamentul părinților săi de la Wrangelstraße 38, mutându-se cu ei în noul lor apartament de la Methfesselstraße 10, strada care ducea către Kreuzberg, Berlin. Lucrând din apartamentul părinților lui în 1936, a realizat prima sa încercare, Z1, un calculator mecanic binar de tip floating point cu o capacitate de programare limitată, citind instrucțiuni dintr-un film perforat de 35 mm.

În anul 1937, Zuse a depus două brevete care au anticipat arhitectura von Neumann. În 1938, a terminat Z1 care conținea aproape 30.000 de piese metalice și nu a funcționat niciodată bine din cauza preciziei mecanice insuficiente. La 30 ianuarie 1944, Z1 și planurile sale originale au fost distruse împreună cu apartamentul părinților săi și multe dintre clădirile vecine din cauza unui raid aerian englez lansat în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Zuse și-a desfășurat munca în mod absolut independent de orice alți informaticieni și matematicieni de prim rang din zilele sale. Între 1936 și 1945, a fost aproape de izolare intelectuală totală.

1939-1945

În 1939, Zuse a fost chemat pentru stagiu militar, timp în care a primit resursele necesare pentru a construi, în cele din urmă, Z2. În septembrie 1940, Zuse a prezentat Z2, care ocupa câteva camere din apartamentul părinților lui, în fața Deutsche Versuchsanstalt für Luftfahrt (DVL; respectiv, Institutul German de Cercetare pentru Aviație). Z2 a fost versiunea revizuită a Z1, utilizând relee de telefon.

În 1940, guvernul german a început să îl finanțeze pe Zuse și compania sa prin intermediul Aerodynamische Versuchsanstalt (AVA, Institutul de Cercetare Aerodinamică, predecesorul DLR), care a utilizat munca sa pentru producția de bombe de tip glide (stand-off). Zuse a construit mașinile de calcul S1 și S2, care erau dispozitive cu scop special ce calculau corecții aerodinamice către aripile bombelor zburătoare controlate prin radio. S2 dispunea de un convertor analog-la-digital integrat aflat sub control programat, făcându-l primul calculator controlat de proces.

În 1941, Zuse a înființat o companie, Zuse Apparatebau (Zuse Apparatus Construction), pentru a-și produce dispozitivele, închiriind un atelier în partea opusă Methfesselstraße 7 care se întindea până la strada Belle-Alliance Straße 29 (redenumit și schimbat în Mehringdamm 84 în 1947).

În 1941, a îmbunătățit dispozitivul de bază Z2 și a construit Z3. La 12 mai 1941, Zuse a prezentat publicului Z3, construit în atelierul său. Z3 era un calculator binar de 22-biți de tip floating point cu bucle de programabilitate, dar fără salturi condiționale, cu o memorie și o unitate de calcul pe bază de relee de telefon. Releele de telefon utilizate în dispozitivele sale au fost colectate în mare din stocuri considerate deșeuri. În ciuda absenței salturilor condiționale, Z3 a fost un calculator complet Turing. Cu toate acestea, sistemul Turing-complet nu a fost niciodată luat în considerare de către Zuse (care avea în gând aplicații practice) și a fost demonstrat abia în 1998 (vezi Istoria hardware-ului computațional).

Z3, primul calculator electromecanic complet operațional, a fost finanțat parțial de guvernul german – susținut de DVL care își doreau să își vadă calculele extinse automatizate. O cerere de finanțare guvernamentală, din partea colegului său Helmut Schreyer, care l-a ajutat pe Zuse să construiască prototipul Z3 în 1938, în scopul realizării unui succesor al lui Z3 a fost refuzată deoarece nu avea importanță strategică.

În 1937, Schreyer l-a sfătuit pe Zuse să utilizeze tuburi de vacuum ca elemente de comutare; în acel moment, Zuse a considerat-o a fi o idee nebună („Schnapsidee” în propriile sale cuvinte). Atelierul lui Zuse de pe Methfesselstraße 7 (cu Z3) a fost distrus într-un raid al Forțelor Aliate la finalul anului 1943, iar apartamentul părinților săi în care erau Z1 și Z2 a fost distrus la 30 ianuarie în următorul an, în timp ce succesorul Z4, pe care Zuse a început să îl construiască în 1942 în locația nouă din Industriehof de pe Oranienstraße 6, a rămas intact.

La 3 februarie 1945, bombardamentele aeriene au cauzat distrugeri devastatoare la Luisenstadt, zona din jurul Oranienstraße, inclusiv asupra caselor vecine. Acest eveniment a oprit complet cercetarea și dezvoltarea lui Zuse. Parțial finalizat, calculatorul Z4 bazat pe releu de telefon a fost împachetat și mutat din Berlin la 14 februarie, ajungând în Göttingen aproximativ două săptămâni mai târziu.

Aceste dispozitive au contribuit la rachetele ghidate ale lui Henschel Werke Hs 293 și Hs 294 dezvoltate de armata germană între anii 1941 și 1945, acestea fiind precursoarele rachetelor de croazieră moderne. Proiectul circuitului S1 a fost predecesorul Z11 al lui Zuse. Zuse considera că aceste dispozitive fuseseră capturate de trupele sovietice în 1945.

În timp ce lucra la calculatorul său Z4, Zuse a realizat că a programa un cod de mașină integrat era prea complicat. A început să lucreze la teza lui de doctorat, care conținea cercetare fundamentală cu mult avansată față de capacitățile vremii, mai ales primul limbaj de programare de nivel înalt, Plankalkül („Plan Calculus“) și, ca un program exemplu elaborat, primul motor de șah computerizat real.

1945-1995

După bombardarea din 1945 de la Luisenstadt, a zburat de la Berlin la Allgäu. În privarea extremă din Germania postbelică, Zuse nu a fost capabil să realizeze calculatoare. În 1947, conform memoriilor pionierului german în calculatoare Heinz Billing de la Institutul de Fizică Max Planck, a avut loc o întâlnire între Alan Turing și Konrad Zuse la Göttingen. Întâlnirea a avut loc sub forma unui colocviu. Participanții au fost Womersley, Turing, Porter din Anglia și câțiva cercetători germani ca Zuse, Walther și Billing. (Pentru mai multe detalii, consultați Herbert Brunderer, Konrad Zuse und die Schweiz).

Zuse și-a reluat munca asupra Z4 abia în 1949. Urma să își prezinte calculatorul matematicianului Eduard Stiefel de la Institutul Elevețian Federal de Tehnologie din Zurich (Eidgenössische Technische Hochschule (ETH) Zürich), care a comandat mai apoi unul în 1950. În noiembrie 1949, a fost fondată Zuse KG și calculatorul Z4 a fost livrat către ETH Zurich în iulie 1950, care s-a dovedit a fi foarte fiabil.

Deoarece nu a mai putut continua dezvoltarea de hardware, el a continuat să lucreze la Plankalkül, publicând în final și câteva fragmente scurte din teza sa în anul 1948 și anul 1959; lucrarea, în integralitatea sa, nu a fost publicată până în anul 1972. Teza de doctorat a fost depusă la Universitatea din Augsburg, dar a fost refuzată din motive formale, deoarece Zuse uitase să plătească suma de 400 de mărci, contravaloare taxei de înscriere la universitate. Refuzul nu l-a deranjat.

Plankalkül a influențat puțin proiectarea ALGOL 58, dar a fost implementat în sine abia în 1975, în dizertația lui Joachim Hohmann. Heinz Rutishauser, unul dintre inventatorii ALGOL, a scris: „Prima încercare de a crea un limbaj algoritmic a fost inițiată în 1948 de către K. Zuse. Însemnările sale au fost relativ generale, dar propunerea nu a obținut niciodată considerația pe care o merita”. Au urmat alte implementări în 1998, apoi în 2000, acestea fiind realizate de către o echipă de la Free University din Berlin. Donald Knuth a sugerat un experiment de gândire: Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi avut loc bombardamentul și teza de doctorat ar fi fost publicată conform planului?

În 1956, Zuse a început să lucreze la un trasator (ploter) de mare precizie și de mari dimensiuni. Cu acesta s-au făcut demonstrații la târgul Hanover Fair din 1961, devenind cunoscut și dincolo de lumea tehnică mulțumită artei ilustrate pentru calculator a lui Frieder Nake. Alte trasatoare proiectate de Zuse includ și ZUSE Z90 și ZUSE Z9004.

În 1967, Zuse a sugerat că însuși universul funcționează în baza unui automat celular sau unei structuri computaționale similare (fizică digitală); în 1969, a publicat cartea Rechnender Raum (tradusă în engleză sub titlul Calculating Space).

În ultimii ani din viața sa, Zuse a conceptualizat și creat un automat de tip turn modular complet mecanic, extensibil, pe care l-a numit „Helixturm (turnul helix)”. Structura se bazează pe un dispozitiv de antrenare care inițiază o mișcare rotativă (de exemplu, furnizată de o manivelă) pentru asamblarea componentelor modulare din spațiul de depozitare, ridicând un turn în formă de tub; procesul este reversibil și inversarea direcției de intrare va deconstrui turnul și va depozita componentele. Muzeul Deutsches a restaurat modelul funcțional original 1:30 al lui Zuse, care poate fi extins la o înălțime de 2,7 m. Zuse intenționa ca întreaga construcție să atingă o înălțime de 120 m și o concepuse pentru a fi utilizată cu generatoare de energie eoliană și instalație de transmisie radio.

Între 1987 și 1989, Zuse a recreat Z1, suferind un infarct la mijlocul proiectului. A costat 800.000 DM (aproximativ 500.000 dolari) și a necesitat patru persoane (inclusiv Zuse) pentru a-l asambla. Finanțarea acestui proiect re-computațional a fost realizată de Siemens și un consorțiu de cinci companii.

Viața personală

Konrad Zuse s-a căsătorit cu Gisela Brandes în ianuarie 1945; la nuntă a avut o trăsură, a fost îmbrăcat în frac și Gisel a purtat un voal, Zuse acordând importanță unei „ceremonii nobile”. Fiul lor Horst, primul copil din cinci, s-a născut în noiembrie 1945.

Deși nu a devenit niciodată un membru al Partidului Nazist, nu este cunoscut pentru a fi exprimat dubii sau remușcări în ceea ce privește munca depusă pentru efortul de război al naziștilor. Mai târziu, el a sugerat că în vremuri moderne, cei mai buni oameni de știință și ingineri ar fi ales între a-și exercita munca pentru interese de afaceri sau militare mai mult sau mai puțin îndoielnice într-un târg Faustian sau nici măcar nu ar fi activat în domeniul lor.

După ce s-a pensionat, Zuse s-a concentrat asupra pasiunii sale pentru pictat.

Zuse a fost ateu.

Zuse a decedat la 18 decembrie 1995 în Hünfeld, Hesse (în apropiere de Fulda) din cauza insuficienței cardiace.

Zuse antreprenorul

Zuse a fondat una dintre cele mai timpurii companii de calculatoare: Zuse-Ingenieurbüro Hopferau. Capitalul a fost adunat în 1946 prin intermediul ETH Zurich și o opțiune IMB asupra brevetelor lui Zuse.

În 1949, Zuse a fondat o altă companie, Zuse KG în Haunetal-Neukirchen; în 1957, sediul oficial al companiei a fost mutat la Bad Hersfeld. Z4 a fost finalizat și livrat către ETH Zurich, Elveția în septembrie 1950. La acea vreme, era singurul calculator operațional din Europa continentală și al doilea calculator vândut din lume, întrecut doar de BINAC, care nu a funcționat niciodată adecvat după livrarea sa. Alte calculatoare, toate numerotate de la Z la Z43, au fost construite de Zuse și compania sa. Cele mai importante sunt Z11, care a fost vândut industriei optice și universităților, și Z22, primul calculator cu o memorie pe bază de stocare magnetică.

Până în 1967, Zuse KG a construit un număr total de 251 de calculatoare. Compania a fost vândută Siemens din cauza problemelor financiare pe care le avea.

Premii și onoruri

Zuse a primit mai multe premii pentru munca sa:

• Werner von Siemens Ring în 1964 (împreună cu Fritz Leonhardt și Walter Schottky)
• Harry H. Goode Memorial Award (Premiul Memorial Harry H. Goode) în 1965 (împreună cu George Stibitz)
• Medalia Wilhelm Exner în 1969.
• Bundesverdienstkreuz în 1972 – Marea Cruce de Merit (Great Cross of Merit)
• Premiul Computer History Museum Fellow Award (Premiul pentru Asociat al Muzeului de Istoria Informaticii) în 1999 „pentru invenția sa, primul calculator digital, electromecanic controlat de program și primul limbaj de programare de nivel înalt, Plankalkül.”

Institutul Zuse din Berlin a fost denumit astfel pentru a-l onora.

Medalia Konrad Zuse a Gesellschaft für Informatik și Medlia Konrad Zuse a Zentralverband des Deutschen Baugewerbes (Asociația Centrală pentru Construcții Germane) sunt denumite după Zuse.
O replică a Z3, precum și calculatorul Z4 original, se află la Muzeul Deutsches din Munich. Muzeul Deutsches Technikmuseum din Berlin are o expoziție dedicată lui Zuse, cu douăsprezece dintre dispozitivele sale, inclusiv o replică a Z1 și câteva dintre tablourile lui Zuse.

Zuse Anul 2010

Aniversarea a 100 de ani de la nașterea sa a fost sărbătorită cu expoziții, lecturi și ateliere.

Poșta germană DP AG a emis un timbru cu această ocazie, la 6 iunie 2010: un portret al lui Zuse, compus doar din numerele codului binar, 1 și 0, tipărite foarte mic.

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

0 Comments

O rețea socială este o structură socială alcătuită dintr-un ansamblu de actori/participanți (cum ar fi persoane sau organizații) și conexiunile binare dintre acești actori/participanți. Perspectiva rețelei sociale furnizează o modalitate clară de analiză a structurii entităților sociale întregi. Studiul acestor structuri folosește analiza rețelei sociale pentru a identifica modele/caracteristici locale și globale, a localiza entități influente și examina dinamica rețelei.

Rețelele sociale și analiza lor reprezintă un domeniu academic interdisciplinar care a apărut din psihologia socială, sociologie, statistică și teoria graficelor. Georg Simmel a creat teoriile structural timpurii în sociologie scoțând în evidență dinamica triadelor și “grupului web de apartenențe”. Jacob Moreno este creditat cu elaborarea primelor sociograme în anii 1930 pentru a studia relațiile interpersonale. Aceste abordări au fost formalizate matematic în anii 1950, iar teoriile și metodele rețelelor sociale au devenit generalizate în științele sociale și comportamentale până în anii 1980. Analiza rețelei sociale este acum unul dintre cele mai importante modele ale sociologiei contemporane și este utilizată și în alte științe sociale și formale. Împreună cu alte rețele complexe, alcătuiește o parte din domeniul în formare al științei rețelelor.

Prezentare generală

O rețea socială este o construcție teoretică, utilă în științele sociale pentru a studia relațiile dintre persoane, grupuri, organizații sau chiar și societăți întregi (unități sociale). Termenul este folosit pentru a descrie o structură socială determinată de astfel de interacțiuni. Legăturile prin care orice unitate socială se conectează reprezintă convergența diferitelor contacte sociale ale respectivei unități. Această abordare teoretică este inevitabil relațională. O axiomă a abordării rețelei sociale, în a înțelege interacțiunea socială, este că fenomenul social ar trebui să fie în primul rând conceput și investigat prin intermediul proprietăților relațiilor dintre și din cadrul unităților în locul proprietăților acestor unități. Prin urmare, o critică comună a teoriei rețelei sociale este că acțiunea individuală este adesea ignorată, deși aceasta poate să nu fie cazul în practică (vezi modelare pe bază de agent). Mai exact, deoarece multe tipuri diferite de relații, singulare sau în combinație, formează aceste configurări ale rețelei, analiza rețelelor este utilă unei game largi de întreprinderi de cercetare. În stiința socială, aceste domenii de studiu includ, dar nu sunt limitate la, antropologie, biologie, studii de comunicare, economie, geografie, informatică, studii organizaționale, psihologie socială, sociologie și sociolingvistică.

Istorie

Unele dintre ideile abordării rețelei sociale pot fi găsite în scrierile anticilor greci. În ultima parte a anilor 1800, atât Émile Durkheim cât și Ferdinand Tönnies au prefigurat idea rețelelor sociale în teoriile și cercetările lor despre grupurile sociale. Tönnies a susținut că grupurile sociale pot exista ca entitate sau ca legături directe sociale, care fie unesc persoanele ce împărtășesc valori și convingeri comune (Gemeinschaft, în germană, tradus în mod obișnuit prin “comunitate”), fie sunt legături sociale impersonale, formale și instrumentale (Gesellschaft, în germană, tradus în mod obișnuit prin “societate”). Durkheim a dat o explicație neindividualistă a faptelor sociale susținând că fenomenul social ia naștere când persoanele care interacționează constituie o realitate ce nu mai poate fi justificată în ceea ce privește proprietățile actorilor/participanților individuali. Georg Simmel, a scris la începutul secolului 20 despre natura rețelelor și efectele dimensiunii rețelei asupra interacțiunii, și a examinat probabilitatea interacțiunii mai degrabă în rețele îndepărtate decât în grupuri.
Progrese importante în domeniu pot fi văzute în anii 1930, de câteva grupuri în psihologie, antropologie și matematică, lucrând independent. În psihologie în anii 1930, Jacob L. Moreno, a început înregistrarea și analiza sistematică a interacțiunii sociale în grupurile mici, în special săli de clasă și grupuri de lucru. În antropologie, fundamental pentru teoria rețelei sociale îl constituie lucrările teoretice și etnografice ale lui Bronislaw Malinowski, Alfred Radcliffe-Brown și Claude Lévi-Strauss. Un grup de antropologi sociali asociați cu Max Gluckman și Școala din Manchester, inclusiv cu John A. Barnes, J. Clyde Mitchell și Elizabeth BottSpillius, sunt adesea creditați cu efectuarea primei activități practice din care au fost realizate analizele rețelei, investigând rețele comunitare în Sudul Africii, India și Regatul Unit al Marii Britanii. Concomitent, antropologul britanic S.F. Nadel a codificat o teorie a structurii sociale care a avut o influență în analiza ulterioară a rețelei. În sociologie, munca de la începutul anilor 1930 a lui Talcott Parsons a netezit calea către o abordare relațională a înțelegerii structurii sociale. Mai târziu, inspirându-se din teoria lui Parsons, munca sociologului Peter Blau furnizează un puternic imbold pentru analizarea legăturilor relaționale ale unităților sociale cu lucrarea sa despre teoria interschimbului social. Începând cu anii 1970, un număr crescând de oameni de stiință au lucrat pentru a combina diferitele căi și tradiții. Un grup a constat în sociologul Harrison White și studenții săi de la Departamentul de Relații Sociale al Universității Harvard. La vremea respectivă în cadrul acestui department mai erau activi în mod independent Charles Tilly, care s-a concentrat asupra rețelelor în sociologia politică, comunitară și a mișcărilor sociale, și Stanley Milgram, care a elaborat teza “6 grade de separare”. Mark Granovetter și Barry Wellman sunt printre foștii studenți ai lui White care au elaborat și luptat pentru analiza rețelelor sociale.

Niveluri de analiză

În general rețelele sociale se auto-organizează, apar pe neașteptate și sunt complexe, în așa fel încât un model coerent global apare din interacțiunea locală a elementelor care alcătuiesc sistemul. Aceste modele devin mai evidente pe măsură ce dimensiunea rețelei se mărește. Totuși, de exemplu, o analiza globală a tuturor relațiilor interpersonale din lume nu este fezabilă și probabil va conține atât de multe informații încât să fie neinformativă. Limitări practice în ce privește capacitatea de calcul, etica și recrutarea și remunerarea participanților îngrădesc aria de acoperire a analizei unei rețele sociale. Nuanțele unui sistem local se pot pierde într-o analiză vastă a rețelei, prin urmare calitatea informațiilor poate fi mai importantă decât mărimea lor pentru înțelegerea proprietăților rețelei. Astfel, rețelele sociale sunt analizate la scara/mărimea relevantă întrebării teoretice a cercetătorului. Deși nivelurile de analiză nu sunt neapărat incompatibile/fără elemente comune, există trei niveluri generale la care se pot încadra rețelele: nivel micro, nivel mediu și nivel macro.

Nivel micro: La nivel micro, studiul rețelei sociale începe în mod individual, de tip “snowballing” pe măsură ce relațiile sociale sunt urmărite, sau poate începe cu un mic grup de persoane într-un anumit context social.

Nivel binar: o diadă este o relație socială între două persoane. Studiul de rețea despre diade se poate concentra asupra structurii relației (ex: multiplicitate, putere), egalității sociale și tendințelor către reciprocitate/mutualitate.

Nivel triad: Adăugați o persoană unei diade și aveți o triadă. Studiul la acest nivel se poate concentra asupra unor factori precum echilibru și tranzitivitate, dar și egalitate socială și tendințe către reciprocitate/mutualitate.

Nivel actor/participant: Cea mai mică unitate de analiză într-o rețea socială o reprezintă o persoană în cadrul ei social, ex: un “actor” sau “eu”. Analiza unei rețele de tip “egonetwork” se concentrează asupra caracteristicilor rețelei precum dimensiune, puterea relațiilor, densitate, poziția centrală, prestigiu și roluri ca izolări, legături și poduri. Astfel de analize sunt folosite în mod obișnuit în domeniile psihologiei sau psihologiei sociale, analizei înrudirii etnografice sau altor studii genealogice a relațiilor dintre persoane.

Nivel submulțime: Nivelurile submulțime ale cercetării problemelor rețelei încep la nivel micro, dar se pot intersecta cu nivelurile medii ale analizei. Cercetarea la nivel submulțime se poate concentra pe distanță și accesibilitate, bisericuțe, subgrupuri coezive sau alte acțiuni de grup sau comportament.

Nivel mediu: În general teoriile nivelului mediu încep cu o dimensiune a populației ce se încadrează între nivelurile micro și macro. Totuși, nivelul mediu se poate referi la analize ce sunt concepute în mod specific pentru a dezvălui conexiunile dintre nivelurile micro și macro. Rețelele de nivel mediu au o densitate mică și pot expune procese cauzale diferite de rețelele interpersonale de nivel micro.

Organizații: Organizațiile formale sunt grupuri sociale care distribuie sarcini pentru un scop colectiv. Studiul de rețea despre organizații se poate concentra pe legături fie intra-organizaționale, fie inter-organizaționale în ceea ce privește relațiile formale sau informale. Rețelele intra-organizaționale conțin adesea niveluri multiple de analiză, în special în organizații mari cu sucursale multiple, francize sau departamente semi-autonome. În aceste cazuri, cercetarea este adesea desfășurată la un nivel organizațional și de grup de lucru, concentrându-se pe interacțiunea dintre cele două structuri.

Rețele distribuite aleatoriu: Modele grafice exponențial aleatorii ale rețelelor sociale au devenit metode moderne de analiză a rețelei sociale în anii 1980. Acest cadru are capacitatea să reprezinte efecte social-structurale observate în mod obișnuit în multe rețele sociale umane, inclusiv efecte structurale bazate pe etape generale observate în mod obișnuit în multe rețele sociale umane, precum reciprocitate și tranzitivitate și la nivel nod, homofilie și activitate bazată pe atribute și efecte de popularitate, derivate din ipoteze explicite despre dependențele printre legăturile rețelei. Parametrii sunt acordați în funcție de răspândirea micilor configurații subgrafice din rețea și pot fi interpretate ca descriind combinațiile proceselor sociale locale din care o anumită rețea ia naștere. Aceste modele de probabilitate pentru rețele pe un grup anume de actori permit generalizarea dincolo de ipoteza restrictivă binară de independență a micro-rețelelor, permițând modelelor să fie construite din fundațiile teoretice structurale ale comportamentului social.

Rețele fără mărime/scară: O rețea fără mărime/scară este o rețea al cărei grad de distribuire urmează o lege a puterii, cel puțin asimptotic. În teoria rețelei, o rețea ideală fără mărime/scară este o rețea aleatorie cu un grad de distribuire care rezolvă mărimea distribuției grupurilor sociale. Caracteristici specifice ale acestui tip de rețea variază în funcție de teoriile și instrumentele analitice folosite pentru crearea lor, totuși în general au unele caracteristici comune. O particularitate notabilă într-o astfel de rețea este relativa obișnuință a vârfurilor cu un grad ce depășește în mare măsură media. Nodurile cu cel mai mare grad sunt numite adesea “huburi” și pot avea meniri specifice în rețelele lor, deși aceasta depinde mult de contextul social. O altă caracteristică generală a rețelelor fără mărime/scară este distribuirea coeficientului de grup, care scade pe măsură ce gradul nodului crește. Aceasta distribuire permite de asemenea și o lege a puterii. Modelul Barabási al evoluției rețelei prezentat mai sus este un exemplu de rețea fără mărime/scară.

Nivel macro: În loc să urmărească interacțiunile interpersonale, analizele la nivel macro urmăresc rezultatele interacțiunilor, cum ar fi cele economice sau alte interacțiuni de transfer al resurselor peste o populație întinsă.

Rețele la scară mare: Rețeaua la scară mare reprezintă un termen oarecum sinonim cu “nivelul macro” după cum este folosit în principal în științe sociale și comportamentale, în economie. La început, termenul a fost folosit în mod extensiv în informatică.

Rețele complexe: Majoritatea rețelelor sociale mai mari prezintă caracteristici de complexitate socială, care presupun particularități substanțiale netriviale de topologia rețelei, cu modele de conexiuni complexe între elemente ce nu sunt nici complet regulare nici complet aleatorii (vezi știinta complexității, sistemul dinamic și teoria haosului), la fel ca și rețelele biologice și tehnologice. Astfel de particularități complexe ale rețelei includ un revers important în distribuirea gradului, un coeficient de grup mare, asociere/clasificare printre vârfuri, structura ierarhică sau comunitară. În cazul rețelelor conduse de agenții, aceste caracteristici includ și reciprocitatea, profilul semnificației triadei (TSP, vezi tema rețelei) precum și altele. În schimb, multe dintre modelele matematice ale rețelelor ce au fost studiate în trecut, cum ar fi structuri/configurații de linii și grafice aleatorii, nu prezintă aceste trăsături.

Legături teoretice

Diferite cadre teoretice au fost importate pentru a fi folosite în analiza rețelei sociale. Cele mai proeminente sunt Teoria graficelor, Teoria echilibrului, Teoria comparației sociale și mai recent, abordarea identității sociale.

Teorii indigene/înnăscute

Au fost produse puține teorii complete din analiza rețelei sociale. Două dintre ele sunt Teoria Rolului Structural și Teoria Heterofilă.

Baza teoriei heterofile a fost descoperită într-un studiu în care s-a observat că mai multe legături slabe pot fi importante în căutarea informațiilor și inovației, întrucât bisericuțele au tendința de a avea opinii mai omogene precum și de a împărți mai multe trăsături comune. Această tendință homofilică a fost motivul care i-a atras împreună în primul rând pe membrii bisericuței. Totuși, fiind asemănători, fiecare membru al bisericuței ar ști de asemenea mai mult sau mai puțin ce știu ceilalți membrii. Pentru a afla informații noi sau cunoștințe, membrii bisericuței vor trebui să privească în afara bisericuței la alți prieteni sau persoane cunoscute. Lucrul acesta a fost numit de Granovetter “puterea legăturilor slabe”.

Găuri/lacune structurale

În contextul rețelelor, capitalul social există acolo unde oamenii au un avantaj datorită localizării lor într-o rețea. Contactele din cadrul rețelei furnizează informații, oportunități și perspective ce pot fi benefice actorului central din rețea. Majoritatea structurilor sociale tind să fie caracterizate de grupe/mulțimi dense de conexiuni puternice. Informațiile din cadrul acestor grupe/mulțimi tind să fie mai degrabă omogene și redundante. Informațiile neredundante sunt obținute cel mai des prin intermediul contactelor din diferite grupe/mulțimi. Când două grupe/mulțimi separate posedă informații neredundante, se spune că este o gaură/lacună structurală între ele. Astfel, o rețea care trece peste găuri/lacune structurale va procura beneficii în rețea, ce au într-o anumită măsură un rol aditiv, în loc de suprapunere. O structură de rețea ideală este alcătuită dintr-un graf neorientat de noduri și un grup, oferind acces la multe grupe și găuri/lacune structurale diferite.

Beneficiile informațiilor

Rețelele bogate în găuri/lacune structurale reprezintă o formă de capital social prin faptul că oferă beneficii informaționale. Principalul actor dintr-o rețea ce trece peste găuri/lacune structurale este capabil să acceseze informații din diverse surse și grupuri. Acest lucru este benefic pentru cariera unei persoane deoarece este mai probabil să afle despre locuri de muncă disponibile și oportunități dacă rețeaua cuprinde o gamă largă de contacte din diferite industrii/sectoare. Acest concept este asemănător cu teoria legăturilor slabe a lui Mark Granovetter, ce se bazează pe faptul că a avea o gamă extinsă de contacte este cel mai eficient lucru pentru dobândirea unui loc de muncă.

Beneficiile mobilității capitalului social

În multe organizații membrii tind să-și concentreze activitățile în interiorul propriilor grupuri, ceea ce înăbușă creativitatea și limitează oportunitățile. Un actor cu o rețea de găuri/lacune structurale are un avantaj în detectarea și dezvoltarea oportunităților profitabile. Un astfel de actor poate mobiliza capital social actionând ca “un broker” de informații între două grupe/mulțimi, care altfel nu ar fi fost în contact, furnizând astfel acces la idei noi, opinii și oportunități. Filozoful și economistul politic britanic John Stuart Mill scrie că “este prea puțin posibil să supraevaluezi valoarea…de a plasa ființe umane în contact cu persoane diferite de ele însele… O astfel de comunicare este una dintre principalele surse ale progresului”. Prin urmare, un actor cu o rețea bogată în găuri/lacune structurale poate adăuga valoare unei organizații prin idei noi și oportunități. La rândul ei, aceasta ajută la dezvoltarea și progresul carierei unei persoane.

Un broker de capital social culege roadele faptului de a fi cel care facilitează fluxul de informații între contacte. În cazul firmei de consultanță Eden McCallum, fondatorii au fost capabili să avanseze în carieră prin faptul că au unit conexiunile lor cu 3 foste firme de consultanță și firme de nivel mediu din domeniu. Prin trecerea peste găuri/lacune structurale și mobilizarea capitalului social, actorii pot avansa în carieră prin îndeplinirea noilor oportunități între contacte.

Au existat cercetări care atât demonstrează cât și combat beneficiile intermedierii de informații. O studiere a firmelor chineze de high-tech de către Zhixing Xiao a relevat că beneficiile de control ale găurilor/lacunelor structurale sunt “în dezacord cu spiritul dominant de cooperare la nivelul întregii firme și că beneficiile informaționale nu se pot materializa din cauza valorilor comune partajate” ale unor astfel de organizații. Cu toate acestea, acest studiu a analizat doar firmele chineze, ce tind să împartă valori comune puternice. Informațiile și beneficiile de control ale găurilor/lacunelor structurale sunt încă valoroase în cadrul firmelor ce nu sunt destul de cuprinzătoare și cooperative la nivelul întregii firme. În 2004 Ronald Burt a studiat 673 de manageri ce erau responsabili cu lanțul de aprovizionare pentru una dintre cele mai mari companii electronice din America. El a descoperit că managerii ce discutau adesea despre probleme cu alte grupuri erau mai bine plătiți, primeau evaluări mai pozitive la locul de muncă și erau mai probabil să fie promovați. Prin urmare a trece peste găuri/lacune structurale poate fi benefic unei organizații și la rândul său, pentru cariera unei persoane.

Comunicații

Studiile de comunicare sunt considerate adesea parte atât a științelor sociale cât și a celor umane, inspirându-se din domenii precum sociologie, psihologie, antropologie, informatică, biologie, științe politice și economice, cât și studii retorice, literare și semiotică. Multe concepte de comunicare descriu transferul de informații de la o sursă la alta și pot fi astfel concepute ca o rețea.

Comunitate

Pe timpul lui J.A. Barnes, o comunitate se referea la o locație geografică specifică și studiile legăturilor comunității vizau cine vorbea, se asocia, făcea schimb și mergea la biserică cu cine. Totuși, astăzi există comunități “online” extinse dezvoltate prin intermediul dispozitivelor de telecomunicație și serviciilor rețelelor sociale. Astfel de dispozitive și servicii pretind întreținere și analiză extensivă și neîntreruptă, folosind adesea metode de știință a rețelelor. Studiile dezvoltării comunității folosesc astăzi într-o măsură extinsă asemenea metode.

Rețele complexe

Rețelele complexe necesită metode specifice modelării și interpretării complexității sociale și sisteme adaptive complexe, inclusiv tehnici de analiză dinamică a rețelei.

Rețele criminale

În criminologie și sociologia urbană, s-a acordat o mare atenție rețelelor sociale printre actorii/participanții criminali. De exemplu, Andrew Papachristos a studiat omuciderile unor membrii de găști ca o serie de schimburi între găști. Omuciderile pot fi văzute ca propagându-se dintr-o singură sursă, deoarece găștile mai slabe nu-și pot permite să ucidă membrii găștilor mai puternice în semn de răzbunare, dar trebuie să comită alte acte violente pentru a-și menține reputația de putere.

Propagarea inovațiilor

Studiile despre propagarea ideilor și inovațiilor se concentrează pe transmiterea și folosirea ideilor de la un actor la altul sau de la o cultură la alta. Acest domeniu de cercetare caută să explice de ce unii devin “persoane ce adoptă repede” idei și inovații și corelează structura rețelei sociale cu facilitarea sau obstrucționarea răspândirii unei inovații.

Demografie

În demografie, studierea rețelelor sociale a condus la noi metode de sondaj pentru accederea la estimarea populațiilor greu de numărat (de exemplu, persoanele fără adăpost sau consumatorii de droguri intravenoase). De exemplu, sondajul prin respondenți este o tehnică de sondaj, bazată pe rețea, ce depinde de respondenții unui sondaj, să recomande alți respondenți.

Sociologie economică

Domeniul sociologiei se concentrează aproape în întregime pe rezultatele interacțiunilor din rețelele sociale. Mai restrâns, sociologia economică consideră interacțiunile comportamentale ale persoanelor și grupurilor prin capital social și “piețe” sociale. Sociologi, precum Mark Granovetter, au dezvoltat principii fundamentale despre interacțiunile structurii sociale, informații, capacitatea de a pedepsi sau răsplăti și încrederea ce se repetă frecvent în analizele lor ale instituțiilor politice și economice. Granovetter examinează cum structurile sociale și rețelele sociale pot afecta rezultate economice, cum ar fi procesul de angajare, prețul, productivitatea și inovația, și descrie contribuțiile sociologilor la analiza impactului structurii sociale și rețelelor asupra economiei.

Ocrotirea sănătății

Analiza rețelelor sociale este încorporată tot mai mult în analizele de îngrijire a sănătății, nu numai în studii epidemiologice, dar și în modele de comunicare cu pacienții, și educație, prevenirea bolilor, diagnosticarea și tratamentul sănătății mintale și în studiul organizațiilor și sistemelor de ingrijire a sănătății.

Ecologie umană

Ecologia umană reprezintă un studiu interdisciplinar și pluridisciplinare al relațiilor dintre oameni și mediile lor înconjurătoare naturale, sociale și construite. Filozofia științifică a ecologiei umane are o istorie confuză, cu legături în geografie, sociologie, psihologie, antropologie, zoologie și ecologie naturală.

Limba și lingvistica

Studiile de limbă și lingvistică, în special lingvistică evolutivă, se concentrează pe dezvoltarea formelor lingvistice și transferul schimbărilor, sunete sau cuvinte, de la un sistem lingvistic la altul prin rețelele de interacțiune socială. Rețelele sociale sunt importante și în schimbul de limbă, pe măsură ce grupuri de oameni adaugă sau abandonează limbi la/din repertoriul lor.

Studii organizaționale

Se fac cercetări ale relațiilor organizaționale formale și informale, comunicare organizațională, economie, sociologie economică și alte transferuri de resurse. Rețelele sociale au fost folosite și pentru a examina cum organizațiile interacționează între ele, caracterizând multele conexiuni informale care leagă directorii, precum și asocierile și conexiunile dintre angajați din diferite organizații. S-a descoperit că rețelele intra-organizaționale afectează angajamentul organizațional, identificarea organizațională, comportamentul interpersonal.

Capital social

Este un concept sociologic ce se referă la valoarea relațiilor sociale și rolul cooperării și încrederii în a obține rezultate pozitive. Termenul se referă la valoarea pe care cineva o poate obține din legăturile sale sociale. De exemplu, noi sosiții imigranți își pot folosi legăturile sociale cu imigranți deja stabiliți pentru a căpăta slujbe pe care altfel le-ar fi dificil să le obțină (ex: din cauza lipsei de cunoaștere a limbii). Studiile arată că există o relație pozitivă între capitalul social și intensitatea folosirii rețelei sociale.

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

3 Comments

Reid Garrett Hoffman (născut la 5 august 1967) este un antreprenor în domeniul Internetului, investitor de capital de risc și autor american. Hoffman a fost co-fondatorul și președintele executiv al LinkedIn, o rețea de socializare orientată către afaceri, utilizată în primul rând pentru socializare profesională. În prezent, este partener la compania de capital de risc Greylock Partners. Pe lista Forbes din 2019, care enumera miliardarii lumii, Hoffman ocupa locul 1349, cu o avere netă de 1,8 miliarde de dolari.

Hoffman s-a născut în Palo Alto, California, avându-i ca părinți pe Deanna Ruth (Rutter) și pe William Parker Hoffman Jr., și a crescut în Berkeley, California. Stră-stră-străbunicul său patern era Theophilus Adam Wylie, un pastor creștin prezbiterian și președinte pro tempore al Universității Indiana. Unchiul lui Hoffman este scriitorul Eric Hoffman.

Hoffman s-a descris ca fiind un pasionat de jocuri de masă cu joc de rol în copilărie. Prima sa slujbă plătită (la vârsta de 12 ani) a fost editor al companiei de jocuri Chaosium care își avea sediul pe atunci în Oakland, lângă locuința sa. Deși avea numai 14 ani la acea vreme, numele lui Hoffman s-a regăsit pe cutia jocului RuneQuest cu joc de rol al Chaosium, lansat ca Borderlands (1982), primind același salariu ca proiectanții jocului Steve Perrin, Sandy Petersen și Greg Stafford.

Hoffman a mers la liceu la The Putney School, unde a făcut sirop de arțar, a mers cu boii și a studiat epistemologie. A absolvit Universitatea Stanford în 1990, unde a beneficiat de bursa de studii Marshall Scholarship și de premiul Dinkespiel, cu o licență în științe cu specializarea Sisteme Simbolice și Științe cognitive. A absolvit apoi cu o diplomă de Master în Filozofie de la Wolfson College, Oxford în anul 1993, ca Bursier Marshall.

Carieră

Copilărie

Conform lui Hoffman, în timp ce era la facultate, și-a format convingerea că vrea să încerce să influențeze starea lumii la scară largă. El a perceput studiile ca o oportunitate de a avea un „impact”, dar a realizat mai târziu că o carieră antreprenorială îi va oferi o platformă mult mai mare. „Când am absolvit de la Stanford, planul meu era să devin profesor și un intelectual public. Nu îl citez pe Kant. Este vorba despre a ține o lupă pe societate și a pune întrebarea «cine suntem noi?» și «cine ar trebui să fim, ca indivizi și ca societate?» Dar, am realizat că academicienii scriu cărți pe care le citesc 50 sau 60 de persoane și eu îmi doresc să am un impact mai mare”.

Având acest gând în minte, Hoffman s-a concentrat pe o carieră în afaceri și antreprenoriat. Prima sa slujbă a fost un stagiu la Inglenook, o cramă din Napa Valley. S-a alăturat mai târziu companiei Apple Computer, în 1994, unde a lucrat asupra eWorld, o încercare timpurie de a crea o rețea de socializare, eWorld a fost cumpărată de AOL în 1996. Mai apoi, a lucrat la Fujitsu, înainte de a co-fonda prima sa companie – SocialNet.com în 1997. Se axa „pe întâlniri online și potrivirea persoanelor cu interese similare, ca jucători de golf care își căutau parteneri în cartierul lor”. Peter Thiel a afirmat că SocialNet.com a fost „la propriu, o idee înainte de vremea sa. A fost o rețea de socializare cu 7 sau 8 ani înainte ca acestea să devină o tendință”.

PayPal

În timp ce era la SocialNet, Hoffman era și membrul consiliului de administrație încă de la fondarea PayPal, un serviciu pentru transferul electronic al banilor. În ianuarie 2000, a părăsit SocialNet și s-a alăturat PayPal cu normă întreagă, ca directorul operațional al companiei. Allen Blue, pe care Hoffman l-a angajat la PayPal, a spus că „PayPal a trebuit să depună eforturi extraordinare pentru fiecare avantaj pe care l-a avut, iar Reid a devenit expert în concurență eficientă într-un mediu extrem de competitiv”. Hoffman a fost responsabil de toate relațiile externe necesare tranzacțiilor prin PayPal, inclusiv infrastructura de plată (VISA, MasterCard, ACH, WellsFargo), dezvoltarea afacerii (eBay, Intuit și altele), aspectele guvernamentale (de reglementare, judiciare) și juridice. Peter Thiel, șeful lui Hoffman la PayPal, a afirmat că Hoffman „era pompierul șef la PayPal. Și totuși, această afirmație îi diminuează rolul, deoarece au fost multe, multe incendii”. Atunci când PayPal a fost achiziționată de eBay pentru 1,5 miliarde de dolari în 2002, el era vice-președintele executiv al PayPal.

LinkedIn

Hoffman a co-fondat LinkedIn în decembrie 2002 alături de doi foști colegi de la SocialNet (inclusiv Allen Blue), un fost coleg de facultate și un fost coleg de la Fujitsu. A fost lansat pe 5 mai 2003, ca una dintre primele rețele de socializare online orientate spre afaceri. Peter Thiel și Keith Rabois, colegii lui Hoffman la PayPal, au investit în LinkedIn. Până în noiembrie 2014, LinkedIn avea deja 332 milioane de membrii în mai bine de 200 de țări și teritorii. Site-ul permite utilizatorilor înregistrați să creeze profiluri profesionale și să se conecteze unii cu alții. Utilizatorii pot invita pe oricine (fie că sunt utilizatori sau nu ai site-ului) pentru a deveni o persoană de legătură. Conform Forbes, „LinkedIn este, de departe, cel mai avantajos instrument de socializare online la ora actuală pentru cei care își caută un loc de muncă și pentru oamenii de afaceri deopotrivă”.

Hoffman a fost directorul executiv fondator al LinkedIn în primii patru ani ai companiei, înainte de a deveni președinte și director de produse în februarie 2007. A devenit președinte executiv în iunie 2009. La 19 mai 2011, Hoffman deținea o cotă de acțiuni estimată la 2,34 miliarde de dolari din LinkedIn, fără a mai include potențialele beneficii de la Greylock Partners, unde a fost numit partener în 2009. Hoffman consideră că multe persoane încă nu știu cum să folosească serviciul său și că este datoria LinkedIn să le ajute. Într-un interviu, Hoffman a spus că „trebuie să te gândești în mod pro-activ când utilizezi un instrument care îți permite să faci pași pe care anterior nu puteai să îi faci și majoritatea persoanelor nu sunt bune la așa ceva”.

Microsoft a propus achiziționarea LinkedIn la 13 iunie 2016 cu suma de 26,2 miliarde de dolari numerar. Hoffman a devenit membru al consiliului de administrație al Microsoft la 14 martie 2017.

Investiții

După vânzarea PayPal către eBay, Hoffman a devenit unul dintre cei mai prolifici și de succes investitori providențiali din Silicon Valley. Conform investitorului de capital de risc David Sze, Hoffman „este fără îndoială cel mai de succes investitor providențial din ultimul deceniu”. Dave Goldberg, fost director executiv al Survey Monkey, a spus că Hoffman „este persoana cu care vrei să discuți atunci când începi o companie”. În 2010, Hoffman s-a alăturat Greylock Partners și conduce fondul lor Discovery Fund în valoare de 20 de milioane de dolari. Domeniile sale la Greylock includ consumatori și servicii, software pentru întreprinderi, Internet pentru consumatori, întreprindere 2.0, jocuri pe dispozitive mobile, sociale, piețe online, plăți și rețele de socializare.

Conform cărții lui David Kirkpatrick, The Facebook Effect, Hoffman a aranjat prima întâlnire dintre Mark Zuckerberg și Peter Thiel, care a dus la investiția providențială inițială în valoare de 500.000 de dolari din partea Thiel în Facebook. Hoffman a investit și el alături de Thiel în prima rundă de finanțare a Facebook.

Investițiile cu capital de risc actuale ale Hoffman includ Airbnb, Apollo Fusion, Aurora, Blockstream, Coda, Convoy, Entrepreneur First, Gixo, Nauto, Xapo.

Investițiile anterioare includ 3DSolve, Coupons.com, Digg, Edmodo, Flickr, IronPort, Knewton, Kongregate, Last.fm, Nanosolar, One Kings Lane, Permuto, Ping.fm, Shopkick, SixApart, thesixtyone, Swipely, Tagged, Technetto, TrialPay, Vendio, VigLink, Viki, Wikia și Wrapp. A făcut parte din consiliul de administrație al Zynga din martie 2008 până în iunie 2014 și din consiliul de administrație al shopkick din iulie 2009 când a fost fondată și până la achiziționarea sa de către SK Telecom în octombrie 2014.

Muncă publică intelectuală

Discursuri

Hoffman a vorbit la conferința fundației Xprize, la conferința TED din Long Beach în 2012 și la Accelerate Good Global a Fast Forward în 2020. Ține adesea cursuri la Universitatea Stanford, Universitatea Oxford, Universitatea Harvard, Laboratorul Media al MIT MIT Media Lab și altele. A fost musafir la emisiunile The Charlie Rose Show, Fareed Zakaria’s Global Public Square la CNN și alte programe televizate care abordează actualități.

Scrieri

Hoffman a publicat o varietate de postări ca „LinkedIn Influencer” pe LinkedIn. A publicat un eseu în care propunea o nouă formă de acreditare pentru studenții universitari și profesioniști denumită „Disrupting the Diploma (Perturbarea diplomei)”. Pe pagina sa personală, a publicat „LinkedIn’s 2004 Series B Pitch to Greylock: Pitch Advice for Entrepreneurs (Seria B a LinkedIn 2004 Strategia de prezentare către Greylock: Sfaturi de prezentare pentru antreprenori)”, în care analizează prezentarea pentru finanțare cu capital de risc a LinkedIn Seria B și oferă sfaturi pentru potențiali antreprenori cu privire la modul în care trebuie formulată această prezentare.

Hoffman a mai scris și articole în Washington Post, inclusiv un articol publicat în 2009 cu denumirea „Let Startups Bail Us Out (Să lăsăm companiile start-up să ne scoată din dificultate)”, prin care încuraja finanțarea inovațiilor locale în pragul crizei financiare, și un alt articol din iunie 2013, intitulat „Imigrarea promovează antreprenoriatul și prosperitatea”, susținând reforma imigrării. A scris pentru Strategy+Business cu privire la socializarea profesională și este un „Influencer” pe LinkedIn unde postează conținut scris original.

The Start-Up of You

Alături de Ben Casnocha, Hoffman este co-autorul cărții pentru cariere The Start-Up of You: Adapt to the Future, Invest in Yourself, and Transform your Career.
Cartea a fost lansată în Statele Unite pe 14 februarie 2012. Susține că oamenii ar trebui să se considere afaceri-de-o-persoană – „Directorul executiv al propriei cariere” – și face multe corelări între lecțiile învățate din poveștile de succes ale companiile de tehnologie din Silicon Valley și cariera unei persoane.

Publishers Weekly a oferit o recenzie bună cărții, afirmând „plină de îndrumări valoroase relevante oricărui stadiu al carierei, această carte îi ajută pe cititori nu numai să supraviețuiască în vreme de incertitudine, ci și să se diferențieze de turmă și să aibă succes”. The Economist a afirmat că „Hoffman și Casnocha fac multe observații perspicace cu privire la schimbările din piața muncii”.

În septembrie 2012, vânduse deja peste 100.000 de cărți. A devenit un bestseller New York Times și Wall Street Journal. Business Insider a republicat rezumate vizuale ale The Start-Up of You, care au avut peste 13 milioane de vizualizări.

The Alliance

Alături de Ben Casnocha, și Chris Yeh, Hoffman este co-autorul cărții de management The Alliance: Managing Talent in the Networked Age.

Cartea a fost lansată în Statele Unite pe 8 iulie 2014. Susține că modelele anterioare de carieră cu angajare pe viață și liber la angajare nu mai funcționează în lumea de afaceri definită de schimbare continuă. În schimb, propune ca angajatorii și angajații să se gândească unii la alții ca la niște aliați și să treacă de la abordare de tip tranzacție la o abordare de tip „relațională”. Propune un nou cadru pentru manageri și angajatori de a-și organiza munca, descris ca „tururi de datorie”. Mai mult, susține că managerii ar trebui să își încurajeze angajații să adune „informații relaționale” și explică de ce companiile și managerii ar trebui să mențină relații pe viață cu foștii lor angajați prin intermediul rețelei de absolvenți corporatiști.

Cartea a devenit un bestseller New York Times. Arianna Huffington a numit The Alliance „cartea verii ce trebuie citită” în anul 2014.

Masters of Scale

La 25 aprilie 2017, Reid Hoffman a anunțat lansarea unui nou podcast denumit „Masters of Scale”. În fiecare episod, Reid are rolul de gazdă și introduce teorii de afaceri contraintuitive pe care le dovedește pe parcursul episodului printr-o serie de conversații purtate cu antreprenori de succes. Masters of Scale este devotat unei balanțe de sex 50-50. Podcast-ul oficial a fost lansat pe 5 mai 2017, pe pagina web Entrepreneur Magazine, dar, în prezent, este găzduit pe mastersofscale.com. Episoadele de până acum i-au avut ca invitați pe Ray Dalio, Brian Chesky, Tory Burch, John Elkann, Stacy Brown-Philpot, Sheryl Sandberg, Stewart Butterfield, Mark Zuckerberg, Shellye Archambeau, Diane Greene și Robert F. Smith (investitor).

Blitzscaling

Alături de Chris Yeh, Hoffman este co-autorul cărții Blitzscaling: The Lightning-Fast Path to Building Massively Valuable Companies. Cartea a fost lansată în Statele Unite la 9 octombrie 2018. Susține că secretul începerii și dezvoltării masive a companiilor valoroase este „blitzscaling”, un set de tehnici pentru „dezvoltarea într-un ritm amețitor, care îi scufundă pe competitori”.

Blitzscaling nu reprezintă pur și simplu o dezvoltare rapidă. Toate companiile sunt obsedate de dezvoltare. In orice industrie, trăiești și mori în funcție de cifre – achiziția de utilizatori, marje, rata de dezvoltare și așa mai departe. Și, totuși, dezvoltarea în sine nu este blitzscaling. Ci, mai curând, blitzscaling este prioritizarea vitezei în detrimentul eficienței în fața incertitudinii.

Distincții și premii

• În 2017, a fost numit Comandant de onoare al Ordinului Imperiului Britanic (CBE) ”Pentru serviciile aduse în promovarea afacerilor din Regatul Unit și rețelelor de socializare și schema Marshall Scholarship”.
• În septembrie 2014, Academia Americană de Realizări i-a oferit lui Hoffman premiul anual Golden Plate, care îi onorează pe cei care îl primesc „pentru realizările lor semnificative în domeniile lor”.
• În aprilie 2014, Președintele Barack Obama l-a numit pe Hoffman Ambasador prezidențial pentru Antreprenoriat Global „pentru a ajuta la dezvoltarea noii generații de antreprenori”.
• În aprilie 2014, Hoffman a primit Premiul pentru Cetățean Distins din partea Commonwealth Club.
• În mai 2012, Hoffman a ocupat locul trei în lista Midas a Forbes a investitorilor de top din domeniul tehnologiei. Forbes l-a descris pe Hoffman ca „super-investitorul din Silicon Valley” și că Hoffman „s-a implicat în aproape orice companie start-up de social media rentabilă”.
• În 2012, Centrul The Martin Luther King Jr. l-a onorat pe Hoffman cu premiul „Salute to Greatness” (Cinstirea Măreției) care „recunoaște persoane și corporații sau organizații care sunt exemplu de leadership și angajament față de responsabilitatea socială în spiritul lui Martin Luther King Jr.”
• În 2012, Newsweek și The Daily Beast și-au lansat primul „Digital Power Index”, o listă cu 100 cei mai semnificativi oameni în lumea digitală din acel an (plus 10 câștigători ai premiului „Lifetime Achievement” (realizarea pe viață), iar Hoffman a fost nr. 3 din categoria investitorilor de tip „Angels”.
• În 2012, Hoffman a fost onorat împreună cu Salman Kahn de la Khan Academy de către World Affairs Council (Consiliul Afacerilor Mondiale) și Global Philanthropy Forum (Forumul Mondial de Filantropie). Consiliul recunoaște și onorează lideri remarcabili care au influențat și vor continua să influențeze schimbarea socială prin întreprinderea lor privată și prin acțiunile sociale. Premiile din 2012 au fost dedicate sărbătoririi Tehnologiei pentru Impactul social,
• Hoffman a primit în 2012 premiul David Packard Medal of Achievement (Medalia pentru realizări David Packard) din partea TechAmerica pentru contribuțiile aduse și progresul făcut în industria high-tech, pentru comunitate și pentru omenire.
• Hoffman a primit titlul de Doctor onorific în Drept de la Babson în 2012.
• În 2011, Hiffment și Jeff Weiner de la LinkedIn au împărțit premiul EY U.S. Entrepreneur of the Year (antreprenorul anului).
• În 2010, Hoffman a ocupat locul 17 pe lista Fast Company a 100 celor mai creativi oameni din domeniul afacerilor.

Viața personală

În 2004, Hoffman s-a căsătorit cu Michelle Yee. Cuplul locuiește în Palo Alto, California.

Filantropie

Jeff Weiner, directorul executiv LinkedIn, a afirmat că „adevăratul obiectiv al lui Reid este de a avea un impact pozitiv și durabil asupra lumii, într-un mod cu adevărat profund”. În prezent, Hoffman este membru al consiliilor de administrație ale Kiva.org (pionier în micro-împrumuturi peer-to-peer care permite persoanelor să împrumute bani prin intermediul internetului unor antreprenori și studenți cu venituri mici/sub-plătiți), Endeavor Global (o organizație care găsește și ajută antreprenori cu impact ridicat pe piețe emergente), Opportunity@Work (o întreprindere socială non-profit dedicată reorganizării pieței muncii din SUA prin tehnologie inovativă și finanțarea educației) și Do Something (o organizație care motivează tinerii să reacționeze la schimbările sociale). Hoffman mai este și în consiliul administrativ al MIT Media Lab și este un susținător și președinte al consiliului administrativ al QuestBridge (finanțator al studenților talentați cu venituri mici, pentru facultăți/universități). Hoffman este și unul din susținătorii financiari ai OpenAi, o companie non-profit care are ca scop dezvoltarea în siguranță a inteligenței artificiale generale. Totodată, Hoffman este și finanțatorul principal al Crisis Text Line, un serviciu în caz de criză prin SMS din America, gratuit, disponibil 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. În 2013, Hoffman a furnizat 250.000 de dolari sub formă de grant pentru Code for America. În iulie 2016, a finanțat un premiu în valoare de 250.000 de dolari în numerar pentru MIT Media Lab MIT Disobedience Award (Premiul MIT pentru Răzvrătire), un premiu creat de Hoffman și Joi Ito pentru a onora și recunoaște actele de răzvrătire care duc la un impact social pozitiv. În noiembrie 2016, Hoffman și soția sa, Michelle Yee au donat 20 de milioane de dolari către Chan Zuckerber Initiative, o fundație caritabilă dedicată eradicării bolii până în anul 2100. Donația făcută de Hoffman și Yee a fost către Biohub, laboratorul din San Francisco al Inițiativei. Hoffman s-a și alăturat consiliului de administrație al proiectului Biohub. În mai 2018, Hoffman și Yee s-au alăturat the Giving Pledge (Promisiunea de a da), „un efort global de a aborda cele mai presante probleme ale societății prin încurajarea celor mai bogați și familiilor lor să ofere majoritatea averii lor unor cauze filantropice”.

Politică

Din 2011, Hoffman este membru al grupului Bilderberg Group, care aduce împreună 120-150 de „lideri politici și experți din industrie, finanțe, mediul academic și media” din America de Nord și din Europa la conferința anuală exclusiv pe bază de invitație, ținută cu ușile închise. De atunci, a participat în fiecare an cu excepția anului 2013. Hoffman este și membru al Council on Foreign Relations (Consiliul pentru Relații Internaționale), în care a fost ales în 2015.

În anul 2013, s-a lansat un grup de lobby pro-imigrare denumit FED.us, iar Reid Hoffman este enumerat ca unul din fondatori. În 2014, Hoffman a donat 150.000 de dolari către Mayday PAC. Tot în 2014, Hoffman a contribuit cu 500.000 de dolari către campania pentru Adunarea de Stat (State Assembly) a lui David Chiu prin finanțarea unui comitet pentru cheltuieli independente, devotat realizării unei campanii negative împotriva oponentului său intitulată ”Locuitorii San Francisco îl vor trage la răspundere pe Campos – Votați NU pentru Campos la Adunarea de Stat din 2014”.

În 2016, Hoffman a contribuit cu 220.000 de dolari pentru a-l susține pe Matt Dunne, candidatul democrat la guvernarea din Vermont, conform comunicatului de divulgare mass-media depus la Biroul Secretarului de Stat din Vermont.

În 2016, Hoffman a creat Trumped Up Cards, un joc de cărți care imită Cards Against Humanity (cărți împotriva umanității), un joc care are ca scop luare în râs a candidatului la prezidențialele din SUA, Donald Trump. În decembrie 2018, New York Times a publicat o știre care susținea că Hoffman ar fi „dat 100.000 de dolari pentru un experiment care a adoptat tacticile politice rusești de dezinformare pe Facebook” în timpul întrecerii speciale pentru Senat 2017 Alabama, care, se susține, ar fi țintit votanții lui Roy Moore. Hoffman nu a răspuns imediat. Și-a cerut scuze o lună mai târziu, afirmând că nu a avut habar de ceea ce face organizația non profit, cu sediul în Washington, D.C., American Engagement Technologies – AET.

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

0 Comments

Lawrence Joseph Ellison (născut la 17 august 1944), este un magnat, om de afaceri, investitor și filantrop american care este co-fondatorul, președintele executiv și directorul tehnologic (CTO) al Oracle Corporation. Din octombrie 2019, a fost enumerat pe lista revistei Forbes ca a patra cea mai bogată persoană din Statele Unite și ca a șasea cea mai bogată persoană din lume, cu o avere de 69,1 miliarde de dolari, de la 54,5 miliarde cât avea in 2018.

Copilărie și educație

Larry Ellison s-a născut la New York, fiul unei mame evreice necăsătorite. Tatăl său biologic a fost un pilot italian american în cadrul Forțelor Aeriene ale Statelor Unite. După ce a făcut pneumonie la vârsta de nouă luni, mama sa l-a dat spre adopție mătușii și unchiului lui. Nu și-a mai văzut mama biologică apoi până la vârsta de 48 de ani.

Ellison s-a mutat în South Shore în Chicago, un cartier de clasă mijlocie la acea vreme. Își amintește că mama sa adoptivă era iubitoare și bună, comparativ cu tatăl său adoptiv care era auster, nu îl susținea și care era adesea distant, și care își luase numele de Ellison în onoarea punctului de intrare a emigrației în Statele Unite, Ellis Island. Louis Ellison era un funcționar guvernamental care câștigase o mică avere din proprietăți imobiliare în Chicago, avere pe care a pierdut-o în timpul Marii Crize Economice.

Deși Ellison a fost crescut ca un evreu reformat de către părinții săi adoptivi, care mergeau la sinagogă în mod regulat, el a rămas un sceptic în ceea privește religia. Ellison declara: „Deși consider că sunt religios într-un anumit mod, dogmele iudaismului nu sunt dogmele la care ader. Nu cred că sunt adevărate. Sunt povești interesante. Sunt interesante ca mitologie și cu siguranță îi respect pe cei care cred că sunt adevărate, dar eu nu cred. Nu văd nicio dovadă în aceste lucruri”. La vârsta de treisprezece ani, Ellison a refuzat să aibă o petrecere de bar mitzvah. Elisson spune că atașamentul său față de Israel nu are nimic de-a face cu sentimentele religioase, ci mai curând cu spiritul inovator pe care israelienii îl au în sectorul tehnologiei.

Ellison a făcut liceul South Shore High School din Chicago și a fost mai apoi admis la Universitatea Illinois din Urbana–Champaign și s-a înscris ca student în pregătire pentru medicină. La universitate a fost numit studentul anului în științe, dar s-a retras mai apoi fără a-și mai da examenele după anul al doilea, deoarece murise mama sa adoptivă. După ce și-a petrecut vara anului 1966 în California, a urmat cursuri timp de un semestru la Universitatea din Chicago, studiind fizică și matematică. Nu a dat niciun examen și Universitatea din Chicago a fost primul loc în care a văzut un model de calculator. În 1966, la vârsta de 22 de ani, s-a mutat în Berkeley, California.

Carieră timpurie și Oracle

În timp ce lucra la Ampex la începutul anilor 1970, a devenit influențat de cercetarea lui Edgar F. Codd asupra modelului de baze de date relaționale, care a dus în 1977 la formarea a ceea ce a devenit Oracle. Oracle a devenit un distribuitor de succes de baze de date pentru sisteme mici și medii, concurând mai târziu cu Sybase (creat în 1984) și Microsoft SQL Server (un port Sybase creat în 1989), ceea ce l-a făcut pe Ellison să fie enumerat în Forbes ca unul din cei mai bogați oameni din lume.

1977–1994

În timpul anilor 1970, după o perioadă foarte scurtă la Amdahl Corporation, Ellison a început să lucreze la Ampex Corporation. Proiectele sale includeau o bază de date pentru CIA, pe care a numit-o „Oracle”. Ellison a fost inspirat de o lucrare scrisă de Edgar F. Codd privind sistemele de baze de date relaționale denumit „A Relational Model of Data for Large Shared Data Banks (Un model relațional de date pentru Băncile de date comune de mari dimensiuni)”. În 1977, a fondat Software Development Laboratories (SDL) cu doi parteneri și o investiție de 2.000 de dolari din care 1.200 de dolari erau banii lui.

În 1979, compania s-a redenumit Relational Software Inc., iar în 1983 a devenit oficial Oracle Systems Corporation, după cel mai important produs al său, Oracle Database (Baza de date Oracle). Ellison a auzit de baza de date IBM System R, bazată și pe teoriile lui Codd, și voia ca Oracle să fie compatibilă cu ea, dar IBM a făcut acest lucru imposibil de realizat, refuzând să împărtășească codul sistemului System R. Lansarea inițială a Oracle în 1979 s-a numit Oracle 2; nu exista niciun Oracle 1. În 1990, Oracle a concediat 10% din angajații săi (aproape 400 de oameni), deoarece pierdea bani. Această criză, care aproape că a dus la falimentul companiei, a apărut ca urmare a strategiei de marketing a Oracle numită „up-front” („verde în față”), în care agenții de vânzării îndemnau clienții să cumpere cea mai mare cantitate de software posibilă într-o singura tranzacție. Agenții de vânzări treceau apoi valoarea viitoarelor vânzări de licențe în trimestrul actual, sporindu-și bonusurile. Acest lucru a devenit o problemă atunci când viitoarele vânzări preconizate nu au devenit realitate. Oracle a fost nevoită să își redeclare câștigurile de două ori și să soluționeze acțiuni judiciare de grup ce au apărut ca urmare a declarării supraestimate a câștigurilor sale. Ellison a spus mai apoi că a făcut „o greșeală de afaceri incredibilă”.

Deși IBM domina piața de baze de date relaționale de tip mainframe cu produsele de baze de date DB2 și SQL/DS, a amânat pătrunderea pe piață pentru o bază de date relațională pentru sistemele de operare Unix și Windows. Acest lucru a lăsat cale liberă companiilor Sybase, Oracle, Informix și, în final, companiei Microsoft pentru a domina sistemele medii și microcomputerele. În această perioadă, Oracle a rămas în urma companiei Sybase. Din 1990 până în 1993, Sybase a fost compania de baze de date cu cea mai rapidă creștere și distribuitorul preferat din industria bazelor de date, dar, curând, a căzut pradă maniei fuziunilor. Fuziunea din 1996 dintre Sybase și Powersoft a dus la o pierderea concentrării asupra fundamentului său de tehnologie a bazelor de date. În 1993, Sybase a vândut drepturile asupra software-ului său pentru baze de date care rula pe sistemul de operare Windows către Microsoft Corporation, care îl comercializează acum sub denumirea „SQL Server”.

În primii săi ani la Oracle, Larry Ellison a fost numit câștigătorul la categoria ”High Technology” al Programului EY (Antreprenorul Anului).

1994–2010

În 1994, Informix a detronat Sybase și a devenit cel mai important rival al Oracle. Războiul intens dintre directorul executiv al Informix, Phil White, și Ellison a fost pe prima pagină a știrilor din Silicon Valley timp de trei ani. În aprilie 1997, Informix a anunțat un deficit major de venit și redeclarări ale câștigurilor. Phil White a ajuns până la urmă în pușcărie, iar IBM a asimilat Informix în 2001. De asemenea, în 1997, Ellison a devenit directorul Apple Computer după ce Steve Jobs a revenit în companie. Ellison și-a dat demisia în 2002. Dată fiind surclasarea companiilor Informix și Sybase, Oracle s-a bucurat de ani buni în care a dominat industria, până când Microsoft SQL Server a început să prindă teren în anii 1990 și până în anul 2001, când IBM a achiziționat Informix Software pentru a-și completa baza de date DB2. Din anul 2013, principala concurență a Oracle pentru licențe noi de baze de date pe sistemele de operare UNIX, Linux și Windows o reprezintă DB2 a IBM și Microsoft SQL Server. DB2 de la IMB încă domină piața de baze de date de tip mainframe.

În 2005, Oracle Corporation i-a plătit lui Ellison un salariu de 975.000 de dolari și 6.500.000 dolari bonus și alte beneficii în valoare de 955.100 de dolari. În 2007, Ellison a câștigat beneficii în valoare totală de 61.180.524 dolari, care includ un salariu de bază de 1.000.000 dolari, un bonus în numerar de 8.369.000 dolari și opțiuni oferite în valoare de 50.087.100 dolari. În 2008, a câștiga beneficii în valoare totală de 84.598.700, care include un salariu de bază de 1.000.000 dolari, un bonus în numerar de 10.779.000 dolari și opțiuni oferite în valoare de 71.372.700 dolari. În anul fiscal încheiat la 31 mai 2009, câștigase 56,8 milioane de dolari. În 2006, Forbes l-a clasificat drept cel mai bogat om din California. În aprilie 2009, după o luptă de du-te-vino cu IBM și Hewlett-Packard, Oracle și-a anunțat intenția de cumpăra Sun Microsystems. La 2 iulie 2009, pentru al patrulea an la rând, Consiliul Administrativ al Oracle i-a oferit lui Ellison 7 milioane în acțiuni. La 22 august 2009, s-a raportat că Ellison va fi plătit cu doar 1 dolar ca salariu de bază pentru anul fiscal 2010, față de 1.000.000 dolari cât fusese salariul său de bază în anul fiscal 2009.

2010–present

Uniunea Europeană a aprobat achiziția Sun Microsystems de către Oracle la 21 ianuarie 2010 și a fost de acord că achiziția Sun de către Oracle „are potențialul de a revitaliza active importante și de a crea produse noi și inovative”. Achiziția Sun i-a oferit companiei Oracle controlul asupra bazei de date populare open source MySQL pe care Sun o achiziționase în 2008. La 9 august 2010, Ellison a denunțat consiliul administrativ al Hewlett-Packard pentru că îl concediase pe directorul executiv Mark Hurd, scriind „consiliul de administrație al HP a făcut cea mai proastă alegere legată de personal de când idioții din consiliul Apple l-au concediat pe Steve Jobs acum mulți ani”. (Ellison și Hurd sunt prieteni apropiați) Apoi, la 6 septembrie, Oracle l-a angajat pe Mark Hurd în funcția de co-președinte alături de Safra Catz. Ellison și-a păstrat rolul la Oracle.

În martie 2010, lista de miliardari a Forbes l-a clasificat pe Ellison ca a șasea cea mai bogată persoană din lume și al treilea cel mai bogat american, cu o avere netă estimată la 28 miliarde dolari. La 27 iulie 2010, The Wall Street Journal raporta că Ellison este cel mai bine plătit director executiv din ultimul deceniu, cumulând beneficii totale în valoare de 1,84 miliarde de dolari. În septembrie 2011, Ellison a fost enumerat pe lista de miliardari a Forbes ca al cincilea cel mai bogat din om din lume și al treilea cel mai bogat american din lume, cu o avere netă estimată de 36,5 miliarde de dolari. În septembrie 2012, Ellison a ajuns din nou pe lista miliardarilor de la Forbes ca cel de-al treilea cel mai bogat cetățean american, în urma lui Bill Gates și Warren Buffett, cu o avere netă estimată la 44 miliarde. În octombrie 2012, a fost enumerat ca a opta cea mai bogată persoană din lume, în spatele lui David Hamilton Koch, conform Bloomberg Billionaires Index. Ellison deține acțiuni în Salesforce.com, NetSuite, Quark Biotechnology Inc. și Astex Pharmaceuticals. În iunie 2012, Ellison a fost de acord să cumpere 98 la sută din insula Lana’i din Hawaii de la compania lui David Murdock, Castle & Cooke. Prețul s-a raportat a fi undeva între 500 milioane și 600 milioane de dolari. În 2005, Ellison a fost de acord să soluționeze o acțiune legală pe fond de tranzacții bazate pe informații privilegiate plătind 100 de milioane de dolari unei carități în numele Oracle.

În 2013, conform Wall Street Journal, Ellison a câștigat 94,6 milioane de dolari. La 18 septembrie 2014, Ellison l-a numit pe Mark Hurd director executiv al Oracle din fosta sa poziție de Președinte; Safra Catz a ajuns tot director executiv, avansând din poziția sa de Director Financiar. Ellison și-a asumat funcțiile de director tehnologic și președinte executiv.

În noiembrie 2016, Oracle a cumpărat NetSuite cu 9,3 miliarde de dolari. Ellison deținea 35% din NetSuite la momentul achiziției, câștigând 3,5 milioane de dolari pentru sine.

În 2017, Forbes a estimat că Ellison era a patra cea mai bogată persoană din industria tehnologiei.

În iunie 2018, averea netă a lui Ellison era de aproximativ 54,5 miliarde de dolari, conform Forbes.

În decembrie 2018, Ellison a devenit directorul consiliului de administrație al Tesla, Inc.

De la 31 decembrie 2019, Ellison deține 36,2% din acțiunile Oracle Corporation.

Din iunie 2020, se pare că Ellison este a șaptea cea mai bogată persoană din lume, cu o avere netă de 66,8 miliarde de dolari.

Viața personală

Ellison a fost căsătorit și a divorțat de patru ori:

• Adda Quinn din 1967 până în 1974.
• Nancy Wheeler Jenkins din 1977 până în 1978. S-au căsătorit cu șase luni înainte ca Ellison să înființeze Software Development Laboratories. Au divorțat în 1978. Wheeler a renunțat la orice fel de pretenții față de compania soțului său pentru 500 de dolari.
• Barbara Boothe din 1983 până în 1986. Boothe era o fostă recepționistă la Relational Software Inc. (RSI). Au avut împreună doi copii, David și Megan, care sunt producători de filme la Skydance Media și respectiv Annapurna Pictures.
• Melanie Craft, o scriitoare de romane de dragoste, din 2003 până în 2010. S-au căsătorit la 18 decembrie 2003, la proprietatea sa din Woodside. Prietenul său Steve Jobs, fostul director executiv și co-fondator al Apple Inc., a fost fotograful oficial la nunta lor, iar reprezentantul Tom Lantos a oficiat ceremonia. Au divorțat în 2010.

Ellison a apărut puțin în filmul din 2010 Iron Man 2. În 2010, Ellison a achiziționat un pachet de acțiuni de 50% din turneul de tenis BNP Paribas Open. Ellison deține multe mașini exotice, inclusiv un Audi R8 și un McLaren F1. Mașina sa preferată este Acura NSX, pe care și-o făcea cadou în fiecare an de producție a mașinii. Se spune că Ellison deține și un Lexus LFA.

Iahturi

În 2010, Ellison nu a mai fost proprietarul celui de-al 12-lea cel mai mare iaht din lume, denumit Rising Sun. Și-a vândut restul de acțiuni asupra iahtului mogulului de muzică și film David Geffen. Rising Sun are o lungime de 138 de metri, și se spune că a costat peste 200 de milioane de dolari pentru a fi construit. Ellison a preferat Musashi, un iaht de 88 de metri construit de Feadship.

Curse cu iahturi

Ellison concurează la iahting prin Oracle Team USA. În urma succesului avut efectuând curse cu iahturi Maxi, Ellison a fondat BMW Oracle Racing pentru a concura pentru Cupa Louis Vuitton din 2003.

În 2002, echipa lui Ellison de la Oracle a introdus iahting cu kite-ul în mediul Cupa Americii. Zborul cu pânza de tip kite timp de 30 de minute a fost realizat în timpul testărilor efectuate în Noua Zeelandă.

BMW Oracle Racing a fost „pretendentul recordului” în numele Golden Gate Yacht Club din San Francisco la Cupa Americii din 2007 din Valencia, Spania, până a fost eliminată în preselecțiile Cupei Louis Vuitton 2007 în semi-finale. La 14 februarie 2010, iahtul lui Ellison USA 17 a câștigat a doua cursă (în seria „deed of gift”) a celei de-a 33-a ediții a Cupei Americii, după ce a câștigat prima cursă cu două zile mai devreme. Asigurându-și o victorie istorică, echipa BMW Oracle Racing a devenit prima echipă de pretendenți care să câștige o cursă de „deed of gift”. Cupa s-a reîntors pe teritoriul Americii pentru prima dată din anul 1995. Ellison a fost membru al echipei în cea d-a două cursă. Înainte, Ellison depusese câteva contestări legale prin Golden Gate Yacht Club împotriva modului în care Ernesto Bertarelli (fiind și el unul dintre cei mai bogați oameni din lume) propusese organizarea celei de-a 33-a ediții a Cupei Americii în urma victoriei din 2007 a echipei lui Betarelli, Alinghi. Cursele au fost în final organizate în februarie la Valencia.

La 25 septembrie 2013, echipa Oracle Team USA a lui Ellisson a învins Emirates Team New Zeeland și a câștigat ce-a de-a 34-a ediție a Cupei Americii la San Francisco Bay, California. Oracle Team USA fusese penalizată cu două puncte la final pentru faptul că unii membri ai echipei trișaseră la evenimentele de încălzire de la America’s Cup World Series. Echipa Oracle recuperase după un deficit de 1-8, ajungând să câștige cu scorul de 9-8, în ceea ce s-a numit „una dintre cele mai grozave reveniri din istoria sporturilor”.
Oracle Racing a pierdut Cupa Americii din 2017 în fața echipei Team New Zeeland.

În 2019, Ellison, împreună cu Russell Coutts, a început seria internațională de întreceri SailGP. Seria a utilizat catamarane F50, cea mai rapidă clasă de ambarcațiuni din istorie pentru regatele organizate la nivel global. Ellison s-a angajat să finanțeze timp de cinci ani seria, până când aceasta devenea independentă financiar. Primul sezon a fost un succes, cu audiențe globale de 1,8 miliarde.

Aviație

Ellison este pilot autorizat și a deținut mai multe aeronave. A fost somat de orașul San Jose, California pentru că a încălcat restricțiile sale de decolări și aterizări în noapte impuse pe San Jose Mineta International Airport (Aeroportul Internațional San Jose Mineta) cu aeronave care cântăresc mai mult de 34.019 kg. În ianuarie 2000, Ellison a dat în judecată interpretarea acestei reguli a aeroportului, susținând că aeronava sa Gulfstream V „este autorizată de producător pentru a zbura la două încărcături: 75.000 de livre (34.019 kg) și la 90.000 livre (40.823 kg) pentru încărcături mai grele sau zboruri lungi care necesită mai mult combustibil. Dar avionul său aterizează în San Jose doar când cântărește 34.019 kg sau mai puțin, și deține jurnalele de bord pentru a dovedi acest lucru”. Judecătorul de district Jeremy Fogel a hotărât în favoarea lui Ellison in iunie 2001, solicitând o exceptare a avionului lui Ellison, dar fără a invalida restricțiile.

Ellison deține cel puțin două avioane militare: un SIAI-Marchetti S.211, o aeronavă de antrenament proiectată în Italia și un MiG-29 scos din uz, în legătură cu care guvernul SUA a refuzat să îi dea autorizație de import.

Tenis

În 2009, Larry a cumpărat complexul de tenis Indian Wells Tennis Garden din Coachella Valley California și turneul Indian Wells Masters, pe care le deține în continuare.

Case

Ellison și-a decorat proprietatea estimată la 110 milioane de dolari din Woodside, California conform arhitecturii japoneze feudale, cu un lac artificial de 0,93 de hectare și o reabilitare seismică extinsă. În 2004 și 2005, a achiziționat mai bine de 12 proprietăți în Malibu, California, în valoare de mai bine de 180 milioane de dolari. Cele 65 de milioane de dolari pe care Ellison le-a cheltuit pe cinci loturi învecinate la Carbon Beach Malibu au reprezentat cea mai costisitoare tranzacție în materie de proprietăți rezidențiale din istoria Statelor Unite până când Ron Perelman și-a vândut complexul din Palm Beach, Florida pentru 70 de milioane de dolari mai târziu în același an. Sistemul său de divertisment costă 1 milion de dolari și include un video-proiector adecvat unui concert rock la capătul unei piscine golite, utilizând spațiul liber ca un subwoofer imens.

La începutul anului 2010, Ellison a achiziționat proprietatea Astor’s Beechwood Mansion – fosta casă de vacanță a familiei Astor – în Newport, Rhode Island, pentru suma de 10,5 milioane de dolari.

În 2011, a achiziționat proprietatea Porcupine Creek Estate de 100,76 hectare și un teren de golf privat în Rancho Mirage, California, pentru suma de 42,9 milioane de dolari. Proprietatea a fost deținută anterior de fondatorii Yellowstone Club Edra și Tim Blixseth și a fost vândută lui Ellison de către creditori în urma divorțului și falimentului acestora.

La 21 iunie 2012, guvernatorul Hawaii, Neil Abercrombie, a declarat că Ellison semnase contractul pentru a achiziționa cea mai mare parte a insulei Lanai de la companie Castle & Cooke deținută de David H. Murdock. În urma acestei achiziții, Ellison deține 98% din Lanai, a șasea cea mai mare insulă din Hawaii.

Filantropie

În 1992, Ellison și-a fracturat cotul într-un accident de mare viteză cu bicicleta. După ce a primit tratament la University din California, Davis, Ellison a donat 5 milioane de dolari pentru a înființa Centrul pentru Cercetare Musculo-scheletală Lawrence J. Ellison. În 1998, s-a deschis Centrul de îngrijiri în ambulatoriu Lawrence J. Ellison în campusul din Sacramento a Centrului Medical UC Davis.

Pentru a soluționa o acțiune legală privind tranzacțiile cu informații privilegiate rezultată din faptul că a vândut acțiuni Oracle în valoare de aproximativ 1 miliard de dolari, instanța i-a permis lui Ellison să doneze 100 de milioane de dolari propriei sale fundații caritabile fără să recunoască fărădelegea. Un judecător din California a refuzat să permită Oracle să plătească cheltuielile de judecată ale lui Ellison în valoare de 24 de milioane de dolari. Avocatul lui Ellison a argumentat că dacă Ellison și-ar plăti propriile cheltuieli, acest lucru ar putea fi interpretat ca o recunoaștere a vinei. Donațiile sale caritabile către Universitatea Stanford au dus la întrebări cu privire la independența a doi profesori de la Stanford care au evaluat meritele cazului pentru Oracle. Ca răspuns la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, Ellison a făcut o ofertă controversată de a dona software guvernului federal care i-ar permite celui din urmă să construiască și să ruleze o bază națională de date de identificare și să emită carduri de identitate.

Din lista întocmită de Forbes a donațiilor făcute în anul 2004 de cei mai bogați 400 de americani rezultă că Ellison a donat 151.092.103 dolari, cam 1% din averea sa personală estimată. În iunie 2006, Ellison a anunțat că nu va mai dona cele 115 milioane promise către Universitatea Harvard, declarând că acest lucru este ca urmare a plecării fostului președinte Lawrence Summers. Purtătorul de cuvânt al Oracle, Bob Wynne, a anunțat că „Era proiectul lui Larry Summers și odată ce Larry Summers a plecat, Larry Ellison a reconsiderat oferta… Larry Ellison și Larry Summer sunt cei care au venit cu această noțiune inițial”. În 2007, Ellison a oferit 500.000 de dolari pentru a consolida un centru comunitar în Sderot, Israel, după ce a aflat că acea clădire nu era consolidată împotriva atacurilor cu rachete. Alte donații caritabile făcute de Ellison includ 10 milioane de dolari în donații către organizația Friends of the Israel Defense Forces în 2004. În 2017, Ellison a donat 16,6 milioane din nou către aceeași organizație. Donația sa a avut ca scop susținerea construirii facilităților pe un campus nou pentru recruți (militari) de ambele sexe.

În august 2010, un raport îl enumera pe Ellison printre cei 40 de miliardari care au semnat „The Giving Pledge (Promisiune de a dona)”.

În mai 2016, Ellison a donat 200 milioane de dolari Universității din California de Sud pentru crearea unui centru de cercetare pentru cancer: Lawrence J. Ellison Institute for Transformative Medicine of USC (Institutul de Medicină Transformativă Lawrence J. Ellison al USC).

Politică

Ellison l-a criticat pe informatorul NSA Edward Snowden, afirmând că „Snowden încă nu a identificat nicio persoană care a fost vătămată pe nedrept de colectarea de date realizată de NSA”. A făcut donații atât politicienilor Democrați, cât și celor Republicani, iar la finalul anului 2014, l-a găzduit pe senatorul republican Rand Paul la o seara caritabilă la el acasă.

Ellison a fost unul din donatorii de top ai Conservative Solutions PAC, un super comitet de acțiune politică PAC care îl susținea pe Marco Rubio în cursa pentru prezidențiale din 2016. În februarie 2016, Ellison donase deja 4 milioane de dolari către PAC. În 2020, Ellison a găzduit o petrecere caritabilă pentru Donald Trump la proprietatea sa Rancho Mirage.

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

0 Comments

Jack Patrick Dorsey (născut la 19 noiembrie 1976) este un antreprenor în domeniul tehnologiei și filantrop american, care este co-fondator și director executiv al Twitter și fondator și director executiv al Square, o societate de plăți financiare.

Copilărie

Dorsey a fost născut și crescut în St. Louis, Missouri, fiul lui Tim și al Marcia (fostă Smith) Dorsey. Are origini engleze, irlandeze și italiene. Tatăl său a lucrat pentru o companie care dezvolta spectrometre de masă, iar mama sa a fost casnică. A fost crescut catolic, iar unchiul său este preot catolic în Cincinnati. A mers la liceul catolic Bishop DuBourg High School. Când era mic, Dorsey a lucrat ocazional ca model. La paisprezece ani, Dorsey a devenit interesat de dispatch routing (rutare prin dispecerizare). Câteva dintre programele software open-source (sursă deschisă) create de el în domeniul logisticii prin dispecerizare sunt utilizate și acum de companiile de taxi. Dorsey a mers la Universitatea din Missouri–Rolla timp de mai bine de doi ani (1995-1997) înainte de a se transfera la Universitatea din New York, dar și-a abandonat studiile în 1999, cu un semestru înainte de a absolvi. A avut ideea pe care a dezvoltat-o în Twitter în timp ce studia la NYU.

În timp ce lucra ca programator la dispecerizare, Dorsey s-a mutat în California. În 2000, Dorsey și-a creat propria companie în Oakland pentru a dispeceriza curieri, taxiuri și servicii medicale de urgență de pe Web. Celelalte proiecte și idei ale sale în acest timp includeau rețele de dispozitive medicale și o „piață de servicii fără bătăi de cap”. În iulie 2000, dezvoltând dispecerizarea și fiind inspirat pe de o parte de LiveJournal și de AOL Instant Messenger, i-a venit ideea pentru un serviciu de comunicare în timp real prin mesaje scurte/stare pe bază de Web.

Când a văzut primele implementări de instant messaging (mesagerie instant), Dorsey și-a pus întrebarea dacă starea utilizatorului software-ului poate fi împărtășită facil în rândul prietenilor. A abordat Odeo, care, la acea vreme, era interesată de mesaje text. Dorsey și Biz Stone au decis că SMS se potrivește ideii de mesaje-stare și au realizat un prototip pentru Twitter în aproximativ două săptămâni. Ideea i-a atras pe mulți utilizatori de la Odeo și a tras investiții din partea lui Evan Williams, un co-fondator al companiei în 2005, care plecase de la Google după ce a vândut Pyra Labs și Blogger.

Carieră

Twitter

Williams, Stone și Noah Glass au co-fondat Obvious Corporation, care a creat apoi Twitter, Inc., cu Dorsey ca Director Executiv (CEO). În această calitate, Dorsey a ghidat compania start-up prin două runde de finanțare de la investitori de capital de risc. Aparent, și-a pierdut funcția pentru că pleca devreme de la birou pentru a se ocupa de alte lucruri, ca yoga și design de modă.

Odată cu creșterea în popularitate a serviciului, Dorsey a ales sporirea timpului de operare ca o prioritate de top, chiar și în detrimentul creării de venituri, în 2008 Twitter nu era proiectat pentru a aduce venituri. Dorsey a descris utilizarea comercială a Twitter și API asociate ca două lucruri care pot duce la funcții plătite. El spune că cele trei principii îndrumătoare ale sale, pe care, afirmă el, le împărtășește și compania, sunt simplicitatea, limitarea și măiestria.

La 16 octombrie 2008, Williams a preluat poziția de director executiv, iar Dorsey a devenit președintele consiliului de administrație. În perioada în care a fost președinte al consiliului, Dorsey s-a alăturat mai multor delegații ale Departamentului de Stat, inclusiv unei vizite în Irak în aprilie 2009, condusă de Jared Cohen. În noiembrie, când iranienii au ieșit pe străzi pentru Green Revolution (Revoluția Verde), Twitter era programat să realizeze întreținerea site-ului său, ceea ce însemna închiderea temporară a serverelor Twitter. Dorsey a răspuns unei solicitări a lui Cohen de a amâna întreținerea pentru a nu afecta revoluția din Iran, deoarece iranienii utilizau Twitter pentru a comunica și a se coordona. De vreme ce președintele Obama anunțase că nimeni nu se va implica în Iran, mișcarea a dus la controversă. În februarie 2010, Dorsey a făcut parte dintr-o altă delegație a Departamentului de Stat, de data aceasta în Rusia. La 28 martie 2011, s-a întors la Twitter ca președinte executiv după ce Dick Costolo l-a înlocuit pe Williams ca director executiv. La 10 iunie 2015, Costolo a anunțat că demisionează din funcția de director executiv, începând cu 1 iulie 2015. Dorsey a ocupat funcția de director executiv interimar după plecarea lui Costolo. A fost numit director executiv cu drepturi depline la 5 octombrie 2015. La o zi după controversa privind noii algoritmi ai Twitter pentru tweet-uri (mesajele scurte de pe aplicație), Dorsey a spus că fusese o înșelătorie.

În mai 2016, Dorsey a anunțat că Twitter nu va contoriza fotografiile și link-urile în limita celor 140 de caractere, pentru a permite mai mult spațiu pentru text. Acest lucru a fost o încercare de a atrage utilizatorii noi, de vreme ce numărul de tweet-uri pe zi scăzuse la în jur de 300 de milioane în ianuarie 2016 de la 500 de milioane în septembrie 2013, înregistrând un vârf de 661 milioane în august 2014.

La 22 noiembrie 2016, Dorsey a fost suspendat temporar din propriul său cont de Twitter cu 3,9 milioane de urmăritori. După restabilirea contului, Dorsey a declarat pe Twitter că suspendarea fusese cauzată de o „eroare internă”.

În februarie 2017, Dorsey și președintele executiv Omid Kordestani au echivalat o donație de 530.000 dolari către American Civil Liberties Union (ACLU) (Uniunea Americană pentru Drepturi Civile), organizată de personalul Twitter. Donația lor a dus la o donație cumulată de 1,59 milioane dolari.

În martie 2018, Dorsey a anunțat o versiune îmbunătățită a sistemului de verificare ce urma să fie aplicată la Twitter. Scopul de reproiectare a verificării a fost acela de a le permite oamenilor să verifice mai multe aspecte legate de propria persoană, subliniind dovada de identitate. Modificarea generală nu a fost implementată înainte de alegerile intermediare din SUA din 2018 pentru a ajuta la verificarea identităților candidaților.

În septembrie 2018, Dorsey a depus mărturie în fața Comitetului de Informații al Senatului împreună cu directorul de operațiuni al Facebook COO Sheryl Sandberg cu privire la implicarea în alegerile prezidențiale din 2016. În urma mărturiei, acțiunile Twitter au scăzut cu 6%.

Dorsey s-a întâlnit în privat cu președintele SUA Donald Trump la Casa Albă și au discutat despre preocupările lui Trump în ceea ce privește faptul că Twitter a restrâns sau eliminat anumiți urmăritori ai săi pe Twitter și ai altor membri conservatori. După întâlnire, Dorsey a scris pe Twitter că discuția lor a urmărit metode de a face Twitter „mai sănătos și civilizat” Cu o săptămână mai devreme, Dorsey luase parte la o conferință TED talk cu privire la răspândirea abuzurilor și dezinformării prin intermediul platformelor de socializare, ceea ce i-a adus critici.

La 30 august 2019, apare declarația conform căreia contul personal de Twitter al lui Dorsey a fost preluat timp de aproape o oră de un grup denumit Chuckling Squad, care a postat și repostat mai multe tweet-uri rasiste.

La 23 octombrie 2019, prețul acțiunilor la bursă ale Twitter a scăzut cu aproape 24%, de la 38,83 dolari la 30,75 dolari. Motivul a fost o lipsă de venituri din raportul pe trimestrul trei, pe care Twitter a atribuit-o unor probleme de publicitate țintită. Dorsey făcea eforturi concertate pentru a diminua efectul pe care Twitter îl avusese asupra alegerilor politice, ceea ce a însemnat interzicerea publicității politice. Și acest lucru a fost considerat un factor care a contribuit foarte mult la scădere. Dorsey a anunțat că de la 22 noiembrie 2019, Twitter va interzice orice fel de publicitate politică. Politica se aplică la nivel global tuturor campaniilor de marketing cu privire la aspecte politice.

La 29 februarie 2020, s-a anunțat că societatea de investiții financiare Elliot Management condusă de miliardarul Paul Singer voia să îl îndepărteze pe Dorsey și să numească patru directori în consiliul de administrație al Twitter, inclusiv pe managerul principal de portofolii al Elliot, Jesse Cohn. Dorsey a fost susținut de Elon Musk și co-fondatorul Ethereum Vitalki Buterin, printre alții. Cele două părți au ajuns la un acord câteva zile mai târziu, iar Dorsey a rămas director executiv.

Square

Dorsey, împreună cu co-fondatorul Jim McKelvey, au dezvoltat o mică platformă de afaceri pentru a accepta plăți de pe carduri de debit și de credit pe dispozitive mobile denumită Square, care a fost lansată în mai 2010. Dispozitivul mic, pătrat, se atașează de dispozitivele iPhone, iPad, iPod-Touch sau Android prin intermediul orificiului jack pentru căști și, ca un mini cititor de carduri, permite persoanelor să își gliseze cardul, să aleagă suma pe care să o transfere beneficiarului și apoi să se semneze cu numele pentru a confirma tranzacția. Square este și un sistem pentru trimiterea bonurilor fiscale electronice prin mesaj sau e-mail și este disponibil ca aplicație gratuită pentru iOS și Android OS. Compania a crescut de la 10 angajați în decembrie 2009 la peste 100 în iunie 2011. Sediul Square este pe Market Street în San Francisco. În septembrie 2012, revista Business Insider a evaluat compania Square, Inc la 3,2 miliarde dolari. Dorsey este directorul executiv al Square, Inc. La 14 octombrie 2015, Square a solicitat un IPO pentru a fi listată la New York Stock Exchange. De la acea dată, Dorsey deține 24,4% din companie. În martie 2020, FDIC (Corporația Federală pentru Asigurarea Depozitelor) i-a permis companiei Square să deschidă o bancă. A anunțat planurile pentru lansarea Square Financial Services în 2021.

În mai 2020, Dorsey a făcut aceeași ofertă angajaților Square ca cea pe care le-o făcuse celor de la Twitter, respectiv aceea de a lucra permanent de acasă.

Alte proiecte

În 2013, vorbind la CNN, Dorsey și-a exprimat admirația pentru Michael Bloomberg și reinventarea sa prin design și interfețe simple a ceea ce înseamnă să fii primar. Dorsey se gândește că a deveni primarul orașului New York este o aspirație care ar ridica ștafeta pentru el. El a fost parte din juriul pentru competiția NYC BigApps din 2011 a primarului orașului New York, Michael Bloomberg. Dorsey este un donator înregistrat pentru candidații Partidului Democrat.

Dorsey a fost anunțat ca un nou membru al consiliului de administrație al The Walt Disney Company la 24 decembrie 2013. În ianuarie 2018, s-a raportat că Dorsey nu va depune eforturi pentru a fi reales la întrunirea anuală Disney’s March din cauza dificultăților tot mai mari pe fondul conflictelor de interese.

Dorsey este membru al consiliului de administrație al Centrului de Guvernanță al Berrggruen Institute.

Viața personală

În 2012, Dorsey s-a mutat în cartierul Sea Cliff din San Francisco. Merge pe jos câte cinci mile în fiecare zi până la muncă și numește acest timp „un moment de mare claritate”. Este fan al muzicii lui Kendrick Lamar și al postului de radio francez FIP. La sfârșitul anului 2017, Dorsey a finalizat zece zile de meditație cunoscute ca Vipassanā predate de ucenicii lui S. N. Goenka. Dorsey spune că „era conștient de atrocitățile legate de drepturile omului” în Myanmar. Dorsey a contribuit financiar la campaniile candidaților democrați la alegerile prezidențiale Tulsi Gabbard și Andrew Yang.

Filantropie

În martie 2016, Dorsey a finanțat complet aproximativ 600 de proiecte de școli de stat din Missouri înregistrate la DonorsChoose.

În octombrie 2019, Dorsey a donat 350.000 de dolari către #TeamTrees, o organizație non-profit creată de un YouTuber MrBeast, care a promis să planteze 20 de milioane de copaci până la finalul anului 2019.

La 7 aprilie 2020, Dorsey a anunțat că va transfera aproximativ 1 miliard de dolari din activele sale din compania Square, Inc., aproape o treime din averea sa totală, către Start Small LLC., și programelor de ajutor împotriva coronavirus. S-a devotat finanțării ajutoarelor împotriva COVID-19, educației și sănătății fetelor și susține ideaa venitului de bază universal. Dorsey a donat 24 milioane de dolari către peste 40 de organizații pentru ajutorare.

Premii și recunoaștere

• În 2008, MIT Technology Review TR35 l-a numit unul dintre inovatorii din topul 35 de inovatori cu vârsta sub 35 de ani din lume.
• În 2012, The Wall Street Journal i-a oferit premiul „Innovator of the Year Award” pentru tehnologie.
• La cea de-a 5-a ediție anuală a Annual Crunchies Awards din 2012, găzduit de TechCrunch, Dorsey a fost numit Fondatorul anului.
• În 2013, a fost considerat de Forbes ca fiind cel mai eligibil celibatar.
• Dorsey a fost numit al 4-lea Cel mai prost CEO din 2016 de către Fox Business, citând o dezvoltare stagnantă, scăderea prețurilor acțiunilor și angajamentul său cu jumătate de normă față de Twitter.
• În 2017, 24/7 Wall Street l-a enumerat pe Dorsey printre Cei Mai Proști CEO din America în anul 2017.

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

0 Comments

Vinton Gray Cerf (născut la 23 iunie 1943) este un pionier american al Internetului și este recunoscut ca unul din „părinții Internetului”, împărțind acest titlu cu co-dezvoltatorul TCP/IP Bob Kahn. El a primit diplome onorifice și premii cum ar fi National Medal of Technology (Medalia Națională pentru Tehnologie), Turing Award (Premiul Turing), Presidential Medal of Freedom (Medalia Prezidențială pentru Libertate), Marconi Prize (Premiul Marconi) precum și calitatea de membru al National Academy of Engineering (Academia Națională de Inginerie).

Viața și cariera

Cerf s-a născut în New Haven, Connecticut, fiul lui Muriel (născută Gray) și Vinton Thurston Cerf. Cerf a făcut liceul Van Nuys High School cu Jon Postel și Steve Crocker. În timpul liceului, Cerf a lucrat la proiectul Rocketdyne din cadrul programului Apollo și a contribuit la scrierea unui program software de analiză statistică pentru testele non-distructive ale motoarelor F-1.

Cerf deține o diplomă de licență în Științe, cu specializare în matematică, de la Universitatea Stanford. După facultate, Cerf a lucrat la IBM ca inginer de sisteme susținând QUIKTRAN timp de doi ani.

Atât Cerf, cât și soția sa Sigrid au deficiențe de auz; cei doi s-au întâlnit în cabinetul unui agent de aparate auditive în anii 1960, deficiența aceasta l-a determinat să urmărească optimul accesibilității.

A plecat de la IBM pentru a face masteratul și școala doctorală la UCLA, absolvind masteratul în 1970 și doctoratul în 1972. Cerf a studiat sub îndrumarea profesorului Gerald Estrin și a lucrat alături de profesorul Leonard Kleinrock în grupul său de networking pentru pachete de date prin care a conectat primele două noduri ale ARPANet, primul nod de pe Internet, și a „contribuit la protocolul host-to-host (gazdă-la-gazdă)” pentru ARPANet.

În timpul petrecut la UCLA, Cerf l-a cunoscut pe Bob Kahn, care lucra la arhitectura sistemului ARPANet. Cerf a scris primul protocol TCP cu Yogen Dalal și Carl Sunshine, denumit Specification of Internet Transmission Control Program (Specificația privind programul de control al transmisie de Internet) (RFC 675), publicat în decembrie 1974.

Cerf a lucrat ca profesor asistent la Universitatea Stanford între anii 1972-1976, unde a realizat o cercetare asupra protocoalelor de interconexiune ale rețelei pachet de date și a co-proiectat aplicația protocolului DoD TCP/IP alături de Kahn.

Cerf a lucrat în cadrul Defense Advanced Research Projects Agency (Agenția pentru proiecte de cercetare avansată în domeniul apărării) (DARPA) din 1973 până în 1982 și a finanțat diferite grupuri cu scopul dezvoltării standardului TCP/IP, a radioului pachet (PRNET), a satelitului pachet (SATNET) și a tehnologiei pentru securitatea pachetelor de date. Aceste eforturi au avut la bază nevoile armatei. La finalul anilor 1980, Cerf s-a mutat la MCI, unde a contribuit la dezvoltarea primului sistem de e-mail comercial (MCI Mail) care urma să fie conectat la Internet.

Cerf este activ într-un număr de organizații umanitare de la nivel global, fiind cunoscut și pentru stilul său vestimentar, afișându-se în mod obișnuit în costume din trei piese— o raritate într-o industrie renumită pentru normele sale de vestimentație casual.

Ca vice-președinte al Serviciilor de Informații Digitale MIC din 1982 până în 1986, Cerf a condus partea de inginerie pentru MCI Mail, primul serviciu de e-mail comercial care a fost conectat la Internet. În 1986, i s-a alăturat lui Bob Kahn la Corporația pentru Inițiative Naționale de Cercetare ca vice-președinte, colaborând cu Khan la Digital Libraries (bibliotecile digitale), Knowledge Robots (roboții enciclopedici) și la rețele de mare viteză, de ordinul gigabiți-lor. Din 1988, Cerf a făcut lobby pentru privatizarea Internetului. În 1992, Khan și Cerf, printre alții, au fondat Internet Society (ISOC) pentru a furniza leadership în educație, politici și standarde asociate Internetului. Cerf a ocupat funcția de președinte a ISOC. Cerf a revenit la MCI în anul 1994 și a ocupat funcția de Vice-președinte a departamentului pentru Strategie în Tehnologie. În acest rol, el a ajutat la dezvoltarea strategiei corporative din perspectivă tehnică. Anterior, Cerf a ocupat funcția de vice-președinte al departamentului de Arhitectură și Tehnologie, conducând o echipă de arhitecți și ingineri pentru proiectarea cadrelor de networking avansat, inclusiv a soluțiilor pe bază de Internet pentru livrarea unei combinații de date, informații și servicii de voce și video pentru afaceri și consumatori.
În timpul anului 1997, Cerf s-a alăturat Consiliului de Administrație a Universității Galaudet, o universitate cu învățământ dedicat persoanelor cu deficiențe de auz. Și Cerf are deficiențe de auz. Totodată, Cerf a fost și membru al Consiliului de Asociați ai universității.

Ca lider al afacerii cu Internet MCI, a fost criticat din cauza rolului său în furnizarea adreselor de IP prin Send-Safe.com, un site care trimite automat mesaje spam (nedorite). MCI nu a renunțat la acest distribuitor de spam. La vremea aceea, Spamhaus a listat și el pe MCI ca furnizor de Internet pe lista de blocări Spamhaus (Block List).

Cerf lucrează pentru Google ca vicepreședinte și promotor șef al Internetului din octombrie 2005. El a devenit cunoscut pentru predicțiile sale cu privire la modul în care tehnologia va afecta societatea din viitor, cuprinzând domenii precum inteligența artificială, ecologismul, apariția standardului IPv6 și transformarea industriei televiziunii și a modelului său de livrare.

Din 2010, Cerf este Comisar pentru Broadband Commission for Digital Development (Comisia Broadband pentru Dezvoltare Digitală), un organism al ONU care are dorește să facă mult mai disponibile tehnologiile de Internet de bandă largă.

Cert a contribuit la finanțarea și stabilirea ICANN (Corporația de Internet pentru Nume și Numere Atribuite). El s-a alăturat consiliului de administrație în 1999 și a fost membru al acestuia până în noiembrie 2007, fiind și președintele acestui consiliu din noiembrie 2000 până la plecarea sa.

Cerf a fost membru al Consiliului de Consilieri IT ai președintelui bulgar Georgi Parvanov (din martie 2002 – ianuarie 2012). De asemenea, este membru al Consiliului de Consilieri al Eurasia Group.

Cerf lucrează și la Interplanetary Internet împreună cu Laboratorul pentru Propulsia avioanelor cu reacție al NASA și alte laboratoare ale NASA. Comunicarea de la planetă la planetă va fi un nou standard, utilizând comunicații radio/laser care tolerează degradări ale semnalului, inclusiv întârzieri ale variabilelor și perturbări cauzate, de exemplu, de mișcarea cerească.

La data de 7 februarie 2006, Cerf a depus mărturie în cadrul audierii Comitetului pentru Comerț, Știință și Transport al Senatului Statelor Unite cu privire la neutralitatea rețelei. Vorbind în calitate de promotor șef al Internetului la Google, Cert a declarat că aproape jumătate din totalul consumatorilor nu a avut parte de o alegere semnificativă în ceea ce privește accesul la Internet și și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că, fără o reglementare guvernamentală a neutralității rețelei, furnizorii de Internet vor profita de poziția lor dominantă pentru a limita opțiunile consumatorilor și vor taxa companii ca Google pentru utilizarea lățimii lor de bandă.

Cerf face parte în prezent din Consiliul de administrație al Scientists and Engineers for America, o organizație care promovează folosirea de către guvernului american a noutăților științifice în cadrul administrației sale. El face parte și din consiliul de consilieri al CRDF Global (Fundația Civilă pentru Cercetare și Dezvoltare) și a făcut parte și din Comitetul de consiliere internațională al International Multilateral Partnership Against Cyber Threats (IMPACT) (Parteneriatul Internațional Multilateral împotriva Amenințărilor Cibernetice).

Cerf a fost ales președinte al Association for Computing Machinery (Asociația pentru tehnologie computerizată) în mai 2012 și s-a alăturat Consiliului pentru aspecte legate de Securitate Cibernetică din cadrul Consiliului de administrație în august 2013.

Din 2011 și până în 2016, Cerf a fost președintele consiliului de administrație al ARIN, Registrul Regional de Internet (RIR) pentru adresele IP din Statele Unite, Canada și parte din Caraibe. Până în toamna anului 2015, Cerf a fost președintele consiliului de administrație al StopBadware, o organizație non-profit anti-malware, care a început ca proiect la Universitatea Harvard în cadrul Berkman Center for Internet & Society (Centrul Berkman pentru Internet și Societate). Cerf este membru în comitetul de consilieri al The Liquid Information Company Ltd. din Regatul Unit, care urmărește să facă web-ul mai interactiv, din perspectivă utilă, și care a produs utilitatea pentru MacOS X denumită „Liquid”. Vint Cerf este și membru al consiliului consultativ al CuriosityStream Advisory Board.

În timpul anului 2008, Cerf a fost președintele grupului de lucru Internationalized domain name (IDNAbis) al IETF. În 2008, Cerf a concurat pentru a fi numit Responsabil principal de tehnologie de către președintele Barack Obama. Cerf este co-președintele Campus Party Silicon Valley, ediția Statele Unite – unul dintre cele mai mar festivaluri de tehnologie din lume, împreună cu Al Gore și Tim Berners-Lee. Din 2009 până în 2011, Cerf a fost ales membru al Consiliului de conducere al Smart Grid Interoperability Panel (SGIP). SGIP este un consorțiu public-privat stabilit de NST în 2009 și care furnizează un forum pentru afaceri și alte părți interesate, urmărindu-se coordonarea și accelerarea dezvoltării unor standarde pentru Smart Grid. Cerf a fost ales președinte cu un mandat de doi ani în cadrul Association for Computing Machinery (ACM), începând cu 1 iulie 2012. În 2015, Cerf a co-fondat (cu Mei Llin Fung) și continuă să fie actualul președinte al People-Centered Internet (PCI). Pe data de 16 ianuarie 2013, Președintele Statelor Unite Barack Obama și-a anunțat intenția de a-l numi pe Cerf în Consiliul Național pentru Știință. Cerf a făcut parte din consiliu până în Mai 2018, când i-a expirat mandatul de șase ani.

Cerf este și unul din cei 15 membri ai consiliului de conducere al International Institute of Information Technology, Hyderabad (Institutul Internațional pentru Tehnologia Informației, Hyderabad).

În iunie 2016, munca sa de la NASA a dus la instalarea Delay-tolerant networking (networking tolerant la întârzieri) pe Stația Spațială Internațională cu scopul de a progresa către un Interplanetary Internet / Internet Interplanetar.

Începând cu anul 2015, Cerf a pus problema unor riscuri ample cum ar fi: învechirea digitală (digital obsolescence) adică pierderea unei părți mari din istoricul informațional al epocii noastre, un ”Ev Mediu” digital (digital „dark age“) sau „o gaură neagră” digitală, având în vedere stocarea digitală omniprezentă a textelor, datelor, imaginilor, muzicii și altele. Prevenirea lor vizează stocarea pe termen lung și accesul fiabil continuu la depozitele vaste de date digitale din zilele noastre și la programele, sistemele de operare, calculatoarele și perifericele asociate care sunt necesare pentru un astfel de acces.

În martie 2020, Cerf a confirmat faptul că a fost testat pozitiv pentru COVID-19. A anunțat știrea pe Twitter, în care l-a criticat și pe Președintele Donald Trump pentru modul în care a gestionat pandemia de COVID-19 în Statele Unite. La 3 aprilie 2020, Cerf a anunțat pe Twitter că Direcția de Sănătate Publică a stabilit că el și soția lui nu mai sunt contagioși.

Premii și onoruri

Cerf a primit o serie de diplome onorifice, inclusiv doctorate, de la Universitatea Insulelor Baleare (University of the Balearic Islands), ETHZ din Zurich, Elveția, Capitol College, Gettysburg College, Universitatea Yale, Universitatea George Mason University, Universitatea Marymount University, Bethany College (Kansas), Universitatea din Pisa, Universitatea Rovira și Virgili (Tarragona, Spain), Institutul Politehnic Rensselaer, Universitatea tehnologică Luleå (Suedia), Universitatea din Twente (Olanda), Universitatea de Posturi și Telecomunicații din Beijing (Beijing University of Posts and Telecommunications), Universitatea Tsinghua (Beijing), Politehnica Brooklyn Polytechnic, UPCT (Universitatea din Cartagena, Spain), Universitatea Zaragoza (Spania), Universitatea din Reading (Regatul Unit), Universitatea Royal Roads University (Canada), MGIMO (Universitatea de Stat de Relații Internaționale, Moscova), Institutul de Tehnologie din Buenos Aires (Argentina), Universitatea Politehnică din Madrid, Universitatea Keio (Japonia), Universitatea Australiei de Sud (University of South Australia) (Australia), Universitatea St Andrews (Scoția), Universitatea din Pittsburgh și Universitatea Gallaudet (Statele Unite). Altele premii includ:

• Membru asociat ACM (1994)
• Premiul Edward A. Dickson pentru Absolventul anului din partea UCLA
• Premiul Prince of Asturias pentru știință și tehnologie
• Membru asociat al IEEE, 1988, „pentru contribuții și leadership în domeniul proiectării, dezvoltării și aplicării protocoalelor de Internet”
• Asociat al Association for Computing Machinery, 1994, pentru „viziune și leadership în proiectarea, implementarea, evoluția și diseminarea suitei de protocol de comunicații computerizate TCP/IP”
• Premiul memorial Yuri Rubinsky, 1996
• Premiul SIGCOMM pentru contribuții aduse Internetului [în decurs de] mai bine de 25 de ani, de la dezvoltarea protocoalelor fundamentale TCP/IP”.
• Certificat de Merit din partea The Franklin Institute, în 1996.
• În decembrie 1997, împreună cu soția sa și cu partenerul său Rober R. Khan, au primit Medalia națională pentru tehnologie din partea președintelui Bill Clinton pentru „crearea și susținerea dezvoltării protocoalelor pentru Internet și furnizarea continuă de leadership în industriile emergente de Internetworking”
• A primit Living Legend Medal / Medalia acordată Legendelor Vii din partea Bibliotecii Congresului în anul 2000.
• În anul 2000, a fost numit asociat în cadrul Muzeului de istoria calculatoarelor „pentru contribuția adusă arhitecturii calculatoarelor, sistemelor de operare și ingineriei de software.”
• Cerf a fost selectat ca Asociat al Association for Women in Science / Asociației femeilor în Științe (AWIS) în anul 2000.
• Cerf a primit premiul pentru tehnologie din partea Telluride Tech Festival (Festivalul pentru Tehnologie Telluride) în anul 2002, cunoscut și sub numele de Festivalul Tesla, având în vedere că prima hidrocentrală AC a fost construită în Telluride în 1891 de către L.L. Nun, care a cumpărat un generator și planuri de la George Westinghouse și Tesla.
• Cerf și Kahn au fost câștigătorii Premiului Turing în anul 2004, pentru „munca lor de pionierat în domeniul Internetworking, al protocoalelor de comunicare de bază ale Internetului și pentru inspirarea leadership-ului în networking”.
• În noiembrie 2005, Vinton Cerf și Kahn au primit Medalia Prezidențială pentru Libertate din partea președintelui George W. Bush pentru contribuțiile aduse creării Internetului.
• El și Robert Kahn au fost incluși în Sala de Onoare Națională a Inventatorilor în anul 2006
• Vinton Cerf a primit Ordinul Blazonului St. Cyril și Methodius în iulie 2006
• Vinton Cerf și Robert Kahn au fost incluși ca Asociați de onoare ai Societății pentru Comunicații Tehnice (STC) în mai 2006.
• El și Robert Kahn au primit Premiul Japoniei în ianuarie 2008.
• Cerf a fost inclus în Worshipful Company of Information Technologists (Compania Specialiștilor de seamă în tehnologia informației) și a primit Freedom of the City a orașului Londra în aprilie 2008.
• Cerf a fost numit membru onorific al Uniunii Politice Yale după deschiderea unei dezbateri aprinse pe subiectul „Soluționat: Comunități online și Comunități reale”. Moțiunea a trecut.
• La aniversarea a cinci ani pe Youtube, el a fost ales curator de către site pe baza a șase videoclipuri pe care Youtube le-a considerat cu adevărat memorabile.
• IEEE-HKN Eta Kappa Nu l-a desemnat Membru eminent în anul 2010
• În mai 2011, a primit un titlu de asociat HPI ca „tribut adus muncii sale pentru noul mediu tehnologic care a influențat viața de zi cu zi a societății ca niciun altul.”
• În septembrie 2011, a fost numit asociat distins al Societății Informatice Britanice în semn de recunoaștere pentru contribuția și progresul extraordinar în domeniul informaticii.
• În 2012, a fost inclus ca Pionier în Internet Hall of Fame
• În 2013, Cerf a fost unul din cei cinci pionieri Internet and Web care a primit premiul inaugural Queen Elizabeth Prize for Engineering / Premiul Regina Elisabeta pentru Inginerie.
• În 2013, Cerf a prezentat Lectura memorială Bernard Price
• În 2014, Cerf a primit Order of the Cross of Terra Mariana (Ordinul Crucii Terra Mariana), primă clasă, pentru rolul său în inventarea TCP/IP din partea președintelui Estoniei, Toomas Hendrik Ilves
• În 2014, Cerf a primit titlul de Ofițer Al Legiunii Franceze de Onoare
• Cerf a fost ales Foreign Member of The UK Royal Society (Membru extern al Societății Regale din Regatul Unit) în 2016
• În 2018, Cerf a primit Medalia Benjamin Franklin
• În 2018, Vinton Cerf a primit Premiul Internațional al Cataloniei

Bibliografie parțială

Autor

• Zero Text Length EOF Message (RFC 13, August 1969)
• IMP-IMP and HOST-HOST Control Links (RFC 18, Septembrie 1969)
• ASCII format for network interchange (RFC 20, Octombrie 1969)
• Host-host control message formats (RFC 22, Octombrie 1969)
• Data transfer protocols (RFC 163, Mai 1971)
• PARRY encounters the DOCTOR (RFC 439, ianuarie 1973)
• ‘Twas the night before start-up (RFC 968, Decembrie 1985)
• Report of the second Ad Hoc Network Management Review Group, RFC 1109, August 1989
• Internet Activities Board, RFC 1120, Septembrie 1989
• Thoughts on the National Research and Education Network, RFC 1167, Iulie 1990
• Networks, Scientific American Special Issue on Communications, Computers, and Networks, Septembrie 1991
• Guidelines for Internet Measurement Activities, Octombrie 1991
• A VIEW FROM THE 21ST CENTURY, RFC 1607, 1 Aprilie 1994
• An Agreement between the Internet Society and Sun Microsystems, Inc. in the Matter of ONC RPC and XDR Protocols, RFC 1790, Aprilie 1995
• I REMEMBER IANA, RFC 2468, 17 Octombrie 1998
• Memo from the Consortium for Slow Commotion Research (CSCR, RFC 1217, 1 aprilie 1999
• The Internet is for Everyone, RFC 3271, Aprilie 2002

Co-autor

• Vinton Cerf, Robert Kahn, A Protocol for Packet Network Intercommunication (IEEE Transactions on Communications, Mai 1974)
• Vinton Cerf, Yogen Dalal, Carl Sunshine, Specification of Internet Transmission Control Program (RFC 675, Decembrie 1974)
• Vinton Cerf, Jon Postel, Mail transition plan (RFC 771, Septembrie 1980)
• Vinton Cerf, K.L. Mills Explaining the role of GOSIP, RFC 1169, August 1990
• Clark, Chapin, Cerf, Braden, Hobby, Towards the Future Internet Architecture, RFC 1287, Decembrie 1991
• Vinton Cerf et al., A Strategic Plan for Deploying an Internet X.500 Directory Service, RFC 1430, Februarie 1993
• Vinton Cerf & Bob Kahn, Al Gore and the Internet, 2000-09-28
• Vinton Cerf et al., Internet Radio Communication System July 9, 2002, U.S. Patent 6,418,138
• Vinton Cerf et al., System for Distributed Task Execution June 3, 2003, U.S. Patent 6,574,628
• Vinton Cerf et al., Delay-Tolerant Networking Architecture (Informational Status), RFC 4838, Aprilie 2007

Cerf scrie sub denumirea de „CERF’S UP“, iar mașina lui Cerf are o plăcuță de înmatriculare personalizată „CERFSUP” (N.Tr.: Joc de cuvinte din „Surf’s up”).

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

0 Comments

Marissa Ann Mayer (născută la 30 mai 1975) este o femeie de afaceri și o investitoare din America. Este director executiv în tehnologia informației și co-fondator al Lumi Labs. Mayer a fost anterior președinte și director executiv al Yahoo!, funcție pe care a deținut-o din iulie 2012. În luna ianuarie 2017 și-a anunțat demisia din consiliul de administrație al companiei, în momentul vânzării activității operaționale a Yahoo! către Verizon Communications pentru suma de 4.8 miliarde USD. Ea nu dorea să se alăture companiei fuzionate, denumită în prezent Verizon Media (anterior numită Oath). Este absolventă a Universității Stanford și a fost director executiv de lungă durată, lider de utilizare și o purtătoare de cuvânt cheie pentru Google (angajat #20).

Biografie

Mayer s-a născut în Wausau, Wisconsin, fiica lui Margaret Mayer, profesor de artă de origine finlandeză, și Michael Mayer, inginer de mediu care lucra pentru companiile de apă. Bunicul său, Clem Mayer, a avut poliomielită la vârsta de 7 ani și a fost primar al Jackson, Wisconsin, timp de 32 de ani. Are un frate mai mic. Se descria ca fiind „dureros de timidă” în copilărie și adolescență. Ea „nu a avut niciodată mai puțin de o activitate extra-curriculară pe zi” , participând la balet, patinaj, pian, înot, dezbatere și Brownies. În timpul gimnaziului și liceului a luat lecții de pian și balet, acestea din urmă învățând-o despre „criticism și disciplină, calm și încredere”. Și-a manifestat interesul față de matematică și științe încă de la o vârstă fragedă.

Educație

Liceul Wausau West

Ca elevă a Liceului Wausau West HighSchool, Mayer a făcut parte din echipa de curling și din echipa de dans de precizie. A excelat în domeniile chimie, analiză matematică, biologie și fizică. A participat la activități extrașcolare, devenind președinte al clubului de spaniolă al liceului, trezorier al Key Club, căpitan al echipei de dezbateri și căpitan al echipei de majorete. Echipa sa de dezbateri din liceu a câștigat campionatul de stat din Wisconsin, iar echipa de majorete a ocupat locul al doilea în stat. În timpul liceului, a lucrat ca vânzător la băcănie. După absolvirea liceului, în 1993, Mayer a fost selectată de Tommy Thompson, pe atunci Guvernatorul Statului Wisconsin, ca unul dintre cei doi delegați ai statului pentru a participa la Tabăra Națională de Științe pentru Tineret din Virginia de Vest.

Universitatea Stanford

Intenționând să devină neurochirurg pediatric, Mayer a urmat cursuri pre-med la Universitatea Stanford. Ulterior, a trecut de la specializarea în neurochirurgie pediatrică la sisteme simbolice, o specializare care combina filosofia, psihologia cognitivă, lingvistica și informatica. La Stanford, a dansat în echipa de balet a universității în spectacolul ”Spărgătorul de nuci”, a fost membră a dezbaterii parlamentare, s-a oferit voluntar la spitalele de copii și a contribuit la aducerea educației informatice în școlile din Insulele Bermude.

În primul an de studii a predat un curs de sisteme simbolice, împreună cu Eric S. Roberts în calitate de supraveghetor al ei. Cursul a fost atât de bine primit de studenți, încât Roberts a rugat-o pe Mayer să mai predea un alt curs în timpul verii. Mayer a absolvit Stanford cu onoruri, obținând o diplomă de licență în domeniul sisteme simbolice în anul 1997 și o diplomă de master în informatică în anul 1999. Specializarea sa a fost în inteligență artificială pentru ambele diplome. Pentru teza de licență, a construit un software de recomandare pentru călătorii care îi sfătuia pe utilizatori în limbaj uman cu un sunet natural.

Institutul de Tehnologie din Illinois

În anul 2009, Institutul de Tehnologie din Illinois i-a acordat lui Mayer o diplomă de doctorat honoris causa ca recunoaștere a muncii sale în domeniul cercetării.

Mayer a lucrat ca voluntar pentru SRI International din Menlo Park, California și Ubilab, laboratorul de cercetare al UBS, cu sediul în Zurich, Elveția. Ea deține mai multe brevete în inteligență artificială și design al interfeței.

Cariera

Google (1999 – 2012)

După absolvirea Universității Stanford, Mayer a primit 14 oferte de muncă, inclusiv un post de profesor la Carnegie Mellon University și un post de consultanță în cadrul McKinsey&Company. Ea s-a alăturat Google în 1999 ca angajatul cu numărul 20. A început prin scrierea unui cod și prin supravegherea unor mici echipe de ingineri, dezvoltând și proiectând ofertele de căutare ale Google. A devenit cunoscută pentru atenția sa asupra detaliilor, ceea ce a ajutat-o la promovarea în funcția de manager de produs. Ulterior a devenit director de produse web destinate consumatorilor. A supravegheat layout-ul paginii de căutare bine-cunoscută și simplă a Google. De asemenea, a făcut parte din echipa de trei persoane responsabilă pentru Google AdWords, care este o platformă de publicitate care permite firmelor să își prezinte produsul clienților potențiali în funcție de cuvintele căutate. AdWords a contribuit la obținerea a 96% din veniturile companiei în primul trimestru al anului 2011.

În 2002, Mayer a început programul Associate Product Manager (APM), o inițiativă de mentorat a Google pentru recrutarea de noi talente și cultivarea acestora pentru roluri de conducere. În fiecare an, Mayer a selectat un număr de angajați debutanți pentru programul de doi ani, pe durata căruia aceștia au efectuat misiuni extrașcolare și cursuri intensive la seral. Printre absolvenții remarcabili ai programului s-au remarcat But Taylor și Justin Rosenstein. În anul 2005, Mayer a devenit vicepreședinte al SearchProducts și UserExperience. Mayer a deținut posturi cheie în cadrul Google Search, Google Images, Google News, Google Maps, Google Books, Google Product Search, Google Toolbar și Gmail.

Mayer a fost vicepreședintele Google SearchProducts și UserExperience până la sfârșitul anului 2010, când CEO-ul de la acel moment, Eric Schmidt i-a cerut să conducă serviciile Local, Maps și Location. În 2011 a asigurat achiziționarea de către Google a site-ului de studiu Zagat pentru suma de 125 milioane USD. În timp ce lucra la Google, Mayer preda elemente de introducere în programare la Stanford și îndruma studenții de la East Palo Alto Charter School. I s-a acordat Premiul Centennial Teaching Award și premiul Forsythe din partea Stanford.

Yahoo! (2012 – 2017)

În data de 16 iulie 2012, Mayer a fost numită președinte Yahoo!, iar a doua zi a fost numită CEO. De asemenea, a fost membră a consiliului de administrație al companiei. În momentul numirii, Yahoo scădea în statistică în fața Google de mai bine de un an, iar compania trecuse prin mai multe schimbări majore ale conducerii. Pentru a simplifica procesul birocratic și pentru a „face din cultură cea mai bună versiune a sa”, Mayer a lansat un nou program online denumit PB&J. Acesta colectează reclamațiile angajaților, precum și voturile acestora cu privire la problemele din birou; dacă o problemă obține cel puțin 50 de voturi, managementul online investighează automat chestiunea. În luna februarie 2013, Mayer a supravegheat o schimbare majoră a politicii de personal în cadrul Yahoo!, care necesita aducerea tuturor angajaților care lucrează la distanță în funcții de birou. Muncind de acasă în perioada de la sfârșitul sarcinii sale, Mayer s-a întors la serviciu după ce a născut un băiat și a construit o cameră pentru mame lângă biroul său – Mayer a fost criticată în mod continuu pentru interzicerea muncii de acasă. În luna aprilie 2013, Mayer a modificat politica privind concediul de maternitate a Yahoo!, prelungind perioada alocată și oferind un bonus în numerar părinților. CNN a menționat că acest lucru este în concordanță cu politicile altor companii din Silicon Valley, precum Facebook și Google. Mayer a fost criticată pentru multe dintre deciziile sale de management de către The New York Times și The New Yorker.

În data de 20 mai 2013, Mayer a determinat Yahoo! să cumpere Tumblr pentru suma de 1,1 miliarde USD. În luna februarie 2016, Yahoo! a recunoscut că valoarea lui Tumblr a scăzut cu 230 de milioane de dolari de la achiziționarea sa. În luna iulie 2013, Yahoo! a raportat o scădere a veniturilor, dar o creștere a profiturilor comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent. Reacția de pe Wall Street a fost redusă la tăcere, acțiunile scăzând cu 1,7%. În luna septembrie 2013, s-a raportat că prețul acțiunilor Yahoo! se dublase în cele 14 luni de la numirea lui Mayer. Cu toate acestea, o mare parte din această creștere poate fi atribuită participației Yahoo! la societatea chineză de comerț electronic Alibaba Group, care fusese achiziționată înainte de mandatul lui Mayer.

În luna noiembrie 2013, Mayer a instituit un sistem de evaluare a performanței bazat pe un clasament al angajaților în formă de clopot, sugerând că managerii își clasifică angajații sub forma unei curbe de tip clopot, iar cei de la capătul inferior sunt concediați. Angajații au reclamat faptul că unii administratori considerau procesul ca fiind obligatoriu. În luna februarie 2016, un fost angajat Yahoo! a intentat un proces împotriva companiei, susținând că practicile de concediere ale Yahoo au încălcat atât legile din California, cât și legile federale ale muncii.

În anul 2014, Mayer s-a clasat pe locul șase în lista Fortune, 40 Under 40 (40 sub 40 de ani), și s-a clasat pe locul al 16-lea din lume, cea mai puternică femeie de afaceri din acel an, potrivit aceleiași publicații. În luna martie 2016, Fortune o numea pe Mayer ca unul dintre cei mai dezamăgitori lideri din lume. Acțiunile Yahoo! au continuat să scadă cu peste 30% în 2015, în timp ce 12 dintre directorii executivi au părăsit compania.

În decembrie 2015, fondul de acoperire împotriva riscurilor din New York, SpringOwl, acționar al Yahoo Inc., a emis o declarație în care susținea că Mayer ar trebui să fie înlocuită din funcția de director executiv. StarboardValue, o firmă de investiții activistă care deține o participație în cadrul Yahoo, a scris, de asemenea, o scrisoare usturătoare privind performanța lui Mayer în cadrul Yahoo. Până în luna ianuarie 2016, s-a estimat, de asemenea, că activitatea de bază a Yahoo! valora mai puțin de zero dolari pentru ultimele câteva trimestre. În februarie 2016, Mayer a confirmat că Yahoo! avea în vedere posibilitatea de a-și vinde activitatea principală. În martie 2017, s-a raportat că Mayer ar putea primi un pachet de reziliere în valoare de 23 milioane USD la vânzarea Yahoo! către Verizon.

Mayer și-a anunțat demisia în data de 13 iunie 2017. În ciuda pierderilor mari de venituri din publicitate ale Yahoo! și a reducerii personalului cu 50% în timpul celor 5 ani în care a fost CEO, Mayer a primit un total de 239 milioane de dolari în acea perioadă, în principal în acțiuni și opțiuni pe acțiuni. În ziua demisiei, Mayer a subliniat în mod public multe dintre realizările companiei în timpul mandatului său, inclusiv: crearea unei capitalizări de piață de 43 miliarde USD, triplarea acțiunilor Yahoo, creșterea numărului de utilizatori pe telefonie mobilă la peste 650 de milioane, construirea unei afaceri de anunțuri pe mobil de 1,5 miliarde USD și transformarea culturii Yahoo. Pe durata mandatului lui Mayer, numărul vizitelor lunare pe pagina de start a Yahoo a scăzut de la aproape 10 miliarde la mai puțin de 4.5, în timp ce numărul Google a crescut de la 17 miliarde la peste 56. În momentul angajării lui Mayer, cifrele Yahoo erau deja în scădere, în urma celor ale Google, de mai bine de un an. Cu toate acestea, Mayer s-a dovedit incapabilă să inverseze această tendință.
În data de 8 noiembrie 2017, alături de alți câțiva CEO prezenți și anteriori, Mayer a depus mărturie în fața Comisiei pentru Comerț, Știință și Transport a Senatului Statelor Unite ale Americii în ceea ce privește încălcările majore ale securității la Yahoo în perioada 2013 – 2014.

Acuzații de discriminare sexuală

Scott Ard, un renumit director editorial, concediat de Yahoo! în anul 2015, a intentat un proces în care susținea că „Mayer a încurajat utilizarea unui sistem de evaluare a performanței unui angajat pentru a ține cont de prejudecățile subiective și de opiniile personale ale conducerii, în detrimentul angajaților de sex masculin ai Yahoo!”. El susținea că, înainte de concedierea sa, a primit evaluări ale performanței „pe deplin satisfăcătoare” de la începerea activității sale în cadrul companiei în anul 2011, în calitate de șef al programului editorial pentru pagina de start a Yahoo!; cu toate acestea, a fost demis din funcție, care a fost dată unei femei recent angajată. Acest dosar a fost respins în martie 2018.

Un proces anterior a fost intentat de Gregory Anderson, care a fost concediat în 2014, susținând că sistemul de management al performanței al companiei a fost arbitrar și incorect și a deghizat disponibilizări în rezilieri cu scopul eludării Legilor de stat și federale privind ATENȚIONAREA, fiind primul proces de discriminare sexuală și prima lege de AVERTIZARE cu care Yahoo! Și Mayer s-au confruntat în anul 2016.

Lumi Labs (2017–prezent)

După ce a plecat de la Yahoo! în anul 2017, Mayer a fondat Lumi Labs împreună cu fostul său coleg, Enrique Munoz Torres. Compania are sediul în Palo Alto și se concentrează pe inteligența artificială și pe mass-media de consum.

Consilii

Pe lângă faptul că se află în consiliile de administrație ale Walmart, Maisonette și Jawbone, Mayer este, de asemenea, membră în mai multe consilii non-profit, precum Cooper-Hewitt, National Design Museum, New York City Balet, San Francisco Ballet și Muzeul de Artă Modernă din San Francisco.

Investiții de afaceri

Mayer investește în mod activ în companii tehnologice, inclusiv în comerțul cu amănuntul de design crowd-sourced Minted90], platforma video live Airtime.com, în start-up-ul wireless uBeam, compania online de comerț comunitar/electronic DIYBrit + Co., procesorul de plăți mobile Square, în site-ul de decor de interior OneKings Lane, compania de testare genetică Natera, și în compania de nootropice și biohacking Nootrobox.

Distincții

Mayer a fost inclusă de Fortune în lista anuală a revistei ca fiind una dintre Cele Mai Puternice 50 de Femei de Afaceri din America în anii 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013 și 2014 ocupând pozițiile 50, 44, 42, 38, 14, 8 și, respectiv, 16. În 2008, la vârsta de 33 de ani, ea era cea mai tânără dintre persoanele incluse vreodată în această listă.
Mayer a fost numită de Revista Glamour ca fiind una dintre Femeile Anului 2009. A fost inclusă în lista Forbes a Celor Mai Puternice 100 Femei din Lume în anii 2012, 2013 și 2014, ocupând pozițiile 20, 32 și, respectiv, 18.

În septembrie 2013, Mayer a devenit primul CEO al unei companii din Fortune 500 inclusă într-o revistă Vogue.

În 2013, a fost menționată și în Time 10, devenind prima femeie inclusă pe lista anuală a revistei Fortune a celor mai renumite 40 persoane de afaceri de sub 40 de ani. Mayer a făcut istorie pentru revista Fortune în anul 2013, fiind singura persoană care figurează în toate cele trei liste anuale ale publicației pe parcursul aceluiași an: Om de afaceri al anului (Nr 10), Cele Mai Puternice Femei (Nr. 8), și 40 Under 40 (Nr. 1) în același timp. În martie 2016, Fortune a numit-o pe Mayer ca unul dintre cei mai dezamăgitori lideri din lume.
La 24 decembrie 2015, Mayer a fost inclusă în lista companiei înființată în UK Richtopia la numărul 14 pe lista Celor Mai Influenți 500 de CEO.

Mayer a apărut în Lista Femeilor CEO ai Companiilor Fortune 500 în anul 2017, clasându-se pe locul 498 din primii 500 CEO ai companiilor din Fortune 500.

Viața personală

Mayer s-a căsătorit cu avocatul și investitorul Zachary Bogue în data de 12 decembrie 2009. În ziua în care Yahoo! a anunțat angajarea sa, Mayer a dezvăluit că este însărcinată; a născut un copil la data de 30 septembrie 2012. Deși a solicitat sugestii cu privire la numele copilului prin intermediul rețelelor sociale, a ales, în cele din urmă, numele de Macallister dintr-o listă pe care o avea deja. La 10 decembrie 2015, Mayer a anunțat că a născut gemene identice, Marielle și Sylvana.

Mayer este de religie Luterană, dar a spus – adresând-se lui Vince Lombardi că prioritățile ei sunt „Dumnezeu, familia și Yahoo!, cu excepția că nu sunt chiar atât de religioasă, așa că rămân, de fapt, familia și Yahoo!”.

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

0 Comments

Matthew Charles Mullenweg (născut pe 11 ianuarie 1984, în Houston, Texas) este un antreprenor american în mediul online social media, web developer și muzician, cu domiciliul în San Francisco, California. Este cunoscut pentru dezvoltarea software-ului gratuit cu sursă deschisă WordPress, administrat în prezent de Fundația WordPress.

Mullenweg a urmat cursurile Universității din Houston și a obținut un masterat în Științe Politice, înainte să renunțe în 2004 pentru a lucra la CNET Networks. Spre sfârșitul lui 2005 și-a dat demisia de la CNET Networks și a fondat Automattic, afacerea din spatele WordPress.com (ce oferă bloguri WordPress gratuite și alte servicii), Akismet, Gravatar, VaultPress, IntenseDebate, Polldaddy, și altele. Blogul său professional este ma.tt, un domeniu hack.

Începand din 2005, Mullenweg a fost un vorbitor frecvent, susținând și discursuri inaugurale în cadrul conferințelor/evenimentelor, inclusiv Vocea de Nord a Canadei, evenimente globale WordCamp, SxSW, BlogWorld Expo, Greek Blogger Camp, Yahoo TechDev Talk, Web 2.0 Submit, YCombinator’s Startup School, Le Web, etc.

Mullenweg a învățat la Liceul de Arte Vizuale și Spectacol, unde a studiat saxofonul și jazzul. Mullenweg este și un utilizator al tastaturii Dvorak și poate tasta peste 120 cuvinte pe minut.

Cariera

În iunie 2002, Mullenweg a început să folosească software-ul de blogging b2/cafelog pentru a îmbunătăți fotografiile pe care le făcea într-o călătorie spre Washington D.C., după ce participase la competiția National Fed Challenge. El a contribuit cu ceva cod minor în ce privește entitățile tipografice și permalink-uri mai clare.

În ianuarie 2003, la câteva luni după ce dezvoltarea b2 se încheiase, el și-a anunțat pe blog planul său de a dezvolta separat software-ul, pentru a-l aduce la zi cu standardele web și nevoile sale. A fost rapid contactat de Mike Little, împreună cu care a lansat WordPress, de la codul de bază b2. Lor li s-a alăturat curând și dezvoltatorul inițial b2, Michel Valdrighi. La vremea aceea, Mullenweg avea numai 19 ani și era un boboc (student în primul an), studiind filozofia și științele politice la Universitatea din Houston.

El a co-fondat Global Multimedia Protocols Group în martie 2004, împreună cu Eric Meyer și Tantek Çelik. GMPG a programat primele dintre Microformate.

În aprilie 2004, a lansat împreună cu colegul său, dezvoltatorul WordPress Dougal Campbell, Ping-O-Matic, un hub de notificare a motoarelor de căutare de bloguri, cum ar fi Technorati, în privința actualizărilor de pe bloguri. Ping-O-Matic prelucrează în prezent peste 1 milion de ping-uri pe zi. Luna următoare Movable Type, principalul concurent WordPress, a anunțat o schimbare radicală de preț ce a îndepărtat mii de utilizatori, determinându-i să caute soluții alternative. Acesta este considerat în mare măsură punctul critic pentru WordPress.

În octombrie 2004, a fost recrutat de CNET ca să lucreze la WordPress pentru ei și să-i ajute cu bloguri și noi oferte media. A renunțat la facultate și s-a mutat luna următoare din Houston, Texas în San Francisco, California. Mullenweg a anunțat în decembrie lansarea bbPress, pe care l-a programat de la zero în câteva zile pe durata vacanței.

Mullenweg și echipa WordPress au lansat în februarie 2005 WordPress 1.5 „Strayhorn”, care avea peste 900.000 de descărcări. Lansarea a introdus tema lor de sistem, caracteristici de moderare și un nou design frontal și al părții din spate. Spre sfârșitul lui martie, începutul lui aprilie, Andrew Baio a descoperit cel puțin 168.000 de articole ascunse pe site-ul web WordPress.org, ce foloseau o tehnică cunoscută ca acoperire. Mullenweg a recunoscut acceptarea reclamei discutabile și a înlăturat-o din domeniu.

Mullenweg a plecat de la CNET în octombrie 2005 pentru a se concentra full-time asupra WordPress și activităților legate de acesta, anunțând lansarea Akismet câteva zile mai târziu. Akismet constituie un efort unitar de a stopa comentariile și trackback-ul de tip spam folosind aportul colectiv al tuturor utilizatorilor serviciului. În decembrie a anunțat lansarea Automattic, compania din spatele WordPress.com și Akismet. Automattic a angajat persoane care contribuiseră la proiectul WordPress, inclusiv dezvoltatorul principal, Ryan Boren, și creatorul WordPress MU, Donncha O Caoimh. Aproximativ în același timp, o înțelegere de licențiere Akismet și gruparea WordPress a fost anunțată, cu web hosting din partea Yahoo! Small Business.

În ianuarie 2006, Mullenweg l-a recrutat pe fostul CEO Oddpost și director Yahoo!, Toni Schneider, pentru a se alătura Automattic în calitate de CEO, mărind compania la 5 persoane. În aprilie 2006, Automattic strânsese fonduri de aproximativ 1.1 milioane $, pe care Mullenweg le-a făcut cunoscute pe blogul său. Investitorii erau Polaris Ventures, True Ventures, Radar Partners și CNET.

Mullenweg dă ceva înapoi comunității create prin intermediul firmei sale de investiții providențiale Audrey Capital, care a susținut aproape 30 de companii începând din 2008. În 2011 a susținut lansarea noii afaceri Y Combinator, Earbits.

În ianuarie 2008, Automattic a strâns o sumă suplimentară de 29.5 milioane $ de la Polaris Venture Partners, True Ventures, Radar Partners și New York Times Company. Potrivit blogului lui Mullenweg, finanțarea a fost rezultatul ofertelor de achiziție refuzate cu luni înainte și a deciziei de a menține compania independentă. La acea vreme compania avea 18 angajați. Unul dintre planurile anunțate de finanțare era într-un serviciu de forum numit TalkPress.

În iulie 2008, Mullenweg a fost prezentat pe coperta Linux Journal, purtând un tricou Fight Club. Mai târziu în luna aceea, un articol al ziarului San Francisco Chronicle l-a plasat pe coperta secțiunii de afaceri și a menționat că încă conducea un Chevrolet Lumina și că WordPress.com ocupa locul 31 în clasamentul Alexa cu 90 milioane vizualizări lunare ale paginii. În septembrie, Mullenweg a fost inclus de Inc. Magazine printre top 30 antreprenori sub 30 de ani, iar BusinessWeek l-a numit una dintre cele mai influente 25 de persoane de web, cel mai tânăr de pe lista BusinessWeek.

În ianuarie 2009, San Francisco Business Times anunța ca traficul înregistrat de site-urile WordPress crește mai rapid decât serviciul Blogger de la Google și depășește semnificativ cel mai apropiat concurent, SixApart. Un reporter de la EMarketer îl numește pe Mullenweg “un antreprenor și vizionar puternic” comparând progresul crescând al WordPress față de concurenții săi cu popularitatea crescândă a Facebook față de MySpace.

În februarie 2009, un interviu cu Power Magazine, numindu-l pe Mullenweg Prințul Blogurilor, risipește mitul blogging-ului de a fi un trend trecător, dezvăluind că compania a cunoscut o creștere organică lunară de 10% cu peste 15.000 de noi bloguri găzduite de WordPress în fiecare zi.

În mai 2009, refuzul lui Mullenweg de a se supune cenzurii chineze a însemnat ca WordPress.com să fie efectiv blocat de Proiectul Scutul de Aur al Chinei.

Într-un interviu pentru Bloomberg din aprilie 2011, s-a descris impresionanta scalabilitate a companiei. Costurile de infrastructură ajung doar la 300-400.000$ pe lună, în timp ce alimentează 12% din domeniul web cu 1350 servere și 80 angajați în 62 orașe. Conducerea companiei globale exclude orice corespondență internă pe email, în schimb comunicarea este bazată pe tema lor de blog P2theme.com.

În iulie 2011, blogurile WordPress depășeau borna de 50 milioane, alimentând peste 50 milioane de bloguri la nivel global.

Conferința State of the Word din 2011 a lui Mullenweg dezvăluie că WordPress a crescut astfel încât alimentează 14.7% dintre primele site-uri cu cel mai mare trafic din lume și datele arată că 22 dintre fiecare 100 de domenii noi active din SUA rulează WordPress-ul. Un sondaj global a dezvăluit că 6.800 de repondenți liber-profesioniști erau răspunzători de peste 170.000 de site-uri și percepeau un tarif mediu pe oră de 50$. Aceste rezultate demonstrează puterea creării de locuri de muncă prin intermediul software-ului open source.

În ianuarie 2012, WordPress a participat la întreruperea emisei de Internet în cadrul proiectului de lege SOPA.

În aprilie 2012, Pingdom a anunțat că “WordPress domina în întregime top 100 bloguri” și este utilizat de 49 din top 100 bloguri din lume. Aceasta este o creștere enormă de la procentul de 32% înregistrat acum 3 ani.

În mai 2012, All Things D a anunțat că “WordPress alimentează acum 70 milioane de site-uri… și se așteaptă să aducă venituri de 45 milioane $ în acest an”. Succesul companiei este reflectat și în rata incredibil de redusă a fluctuaţiei de personal – compania are în prezent 106 angajați și a angajat doar 118 persoane până acum.

Premii și recunoaștere

• În martie 2007, Mullenweg s-a clasat pe locul 16 în topul 50 cele mai importante persoane de pe Web al revistei PC World, fiind cel mai tânăr de pe listă. În octombrie, Mullenweg a achiziționat serviciul Gravatar și se zvonește că a refuzat o ofertă de 200 milioane $ de cumpărare a companiei sale Automattic.
• În 2008, Mullenweg a primit premiul Information Technology Innovator – prezentat de către Departamentul de Sisteme Informatice al Școlii de Managementul Afacerilor al Universității Fox celor care au aplicat tehnologia informației pentru a crea noi oportunități de afaceri.
• În mai 2009, Mullenweg a fost numit protector onorific al Universității Societății Filozofice pentru contribuția sa în domeniul tehnologiei informației și culturii. Mullenweg a declarat pentru USA Today că Automattic era profitabilă, avea 35 angajați, primise un sediu pe chei 38 din portul San Francisco și câștigase drept client pentru WordPress.com pe CNN.
• În noiembrie 2009, WordPress a primit premiul Overall Best Open Source CMS în cadrul galei 2009 Open Source CMS Awards – marcând o schimbare în percepția publicului asupra WordPress, de la software de blog la CMS cu caracteristici depline. Acest premiu a primit peste 12.000 nominalizări și mai mult de 23.000 voturi în 5 categorii.
• În decembrie 2010, Mullenweg a fost declarat câștigătorul TechFellow Award în “Design de Produs și Marketing”.
• În ianuarie 2011, Business Insider l-a clasat pe locul 3 în top 30 fondatori sub 30 de ani, pentru crearea WordPress – puterea din spatele multor noi afaceri.
• În martie 2011, Mullenweg a fost numit una dintre cele mai influente 10 persoane din mediul online pentru schimbarea feței Internetului.
• În octombrie 2011, Mullenweg a pătruns pe lista prestigioasă Vanify Fair’s Next Establishment a talentelor în ascensiune în tehnologie, media, politică și afaceri.
• În decembrie 2011, Mullenweg a apărut pe lista Forbes 30 Under 30 în domeniul social/mobil pentru impactul asupra lumii blogurilor prin open source.
• În mai 2012, Mullenweg a apărut pe lista Forbes a celor mai influenți investitori providențiali pe AngelList.
• În decembrie 2012, Mullenweg a apărut în topul Forbes din 2012 30 Under 30 în Media.

Activitate caritabilă

Mullenweg susține o serie de organizații caritabile, inclusiv Archive.org, Electronic Frontier Foundation, Free Software Foundation, Long Now și Innocence Project. Este membru al consiliului Grist.org, fondatorul/directorul Fundației WordPress și este singurul sponsor de calibru ce nu reprezintă o companie al Fundației Apache Software.
Mullenweg este și un membru al organizației non-profit Charity:Water (cu care a călătorit în Etiopia în februarie 2012), unde susține aprovizionarea de apă potabilă curată și sănătoasă oamenilor din țări în curs de dezvoltare. Cu ocazia celei de a 28-a aniversări, a început o campanie prin care a strâns 28.000 $ pentru această cauză.

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

0 Comments

Martin “Marty” Cooper (născut pe 26 decembrie 1928 în Chicago, Illinois, SUA) este un pionier și vizionar american în industria comunicării wireless. Cu 11 brevete în domeniu, este recunoscut ca un inovator în managementul spectrului de frecvențe radio.

În timp ce lucra pentru Motorola în anii 1970, Cooper a conceput primul telefon mobil portabil (diferit de telefonul de mașină) și a condus echipa care l-a dezvoltat și l-a adus pe piață. Este considerat “tatăl telefonului mobil” și este amintit ca fiind prima persoană din istorie care a sunat în public de pe un telefon mobil portabil.

Cooper este co-fondatorul a numeroase companii de comunicații de succes împreună cu soția sa și partenerul său de afaceri, Arlene Harris, cunoscută ca și “prima doamnă a wireless-ului”. Este în prezent co-fondatorul și președintele companiei Dyna LLC, din Del Mar, California. Cooper este membru și în Comisia Federală de Comunicații și Departamentul de Comerț al Statelor Unite.

Educație

Cooper a absolvit Institutul de Tehnologie din Illinois (IIT) în 1950. După absolvire, s-a înrolat în cadrele de rezervă ale forțelor navale americane, luptând ca ofițer de submarin în timpul Războiului Coreean. În 1957 Cooper a obținut diploma de master de la IIT în inginerie electrică și, în 2004, IIT i-a acordat lui Cooper o diplomă onorifică de doctorat. Este membru în consiliul de administrație al universității.

Cariera

Motorola

Cooper a renunțat la primul său loc de muncă de la Teletype Corporation din Chicago în 1954 și s-a alăturat celor de la Motorola (Schaumburg, Illinois) ca inginer senior de dezvoltare în grupul de echipamente mobile. El a dezvoltat multe produse, inclusiv primul sistem de radio portabil pentru poliție, asemănător celularului, produs pentru departamentul de poliție din Chicago în 1967.

La începutul anilor 1970, Cooper conducea divizia de sisteme de comunicații Motorola. Aici a conceput în 1973 primul telefon celular portabil și a condus procesul lung de 10 ani de a-l aduce pe piață. Telefoanele de mașină fuseseră în folosință limitată în marile orașe americane din anii 1930, dar Cooper a sfidat viziunea îngustă a industriei asupra telefoanelor de mașină și a luptat pentru telefonia celulară în scopul comunicațiilor personale portabile. Cooper știa că oamenii aveau nevoie de libertatea ce rezulta din telefonia disponibilă oricând, oriunde. El știa că celularul ar trebui să fie “un telefon personal, ceva care să reprezinte un individ astfel încât să-i aloci un număr, nu unui loc, nu unui birou, nu unei case, ci unei persoane”. Cooper a afirmat că viziunea sa asupra dispozitivului portabil a fost inspirată de personajul Căpitanul James T. Kirk folosind Comunicatorul în serialul de televiziune Star Trek.

Managementul Motorola a susținut conceptul telefonului mobil al lui Cooper, investind 100 milioane$ între 1973 și 1993 înainte ca orice venituri să fie realizate de pe urma acestuia. Cooper a adunat o echipă care a proiectat și asamblat un produs ce nu mai fusese fabricat; o sarcină îndeplinită în mai puțin de 90 de zile. Telefonul original, numit DynaTAC 8000x (DYNamic Adaptive Total Area Coverage) cântărea 1.14 kg, măsura 0.25 m în lungime și era poreclit “cărămida” sau telefonul “pantof”. O parte substanțială a DynaTAC era bateria, ce cântărea de 4 până la 5 ori mai mult decât un telefon modern. În plus, telefonul avea doar 20 de minute timp de convorbire înainte de a necesita o reîncărcare de 10 ore dar potrivit lui Cooper “Durata de viață a bateriei nu era o mare problemă pentru că nu puteai ține telefonul în mână atâta timp!” Începând cu 1983 și după patru noi încercări, telefonul a fost redus la jumătatea greutății originale.

Cooper este inventatorul principal, pe 17 octombrie 1973 el a înaintat Biroului de Brevete al SUA cererea pentru brevetarea “sistemului radio telefon”, brevetul fiind emis mai târziu sub numărul 3,906,166. John F. Mitchell, Șeful Produselor Portabile de Comunicație (și managerul lui Cooper) alături de inginerii care au lucrat pentru Cooper și Mitchell au fost și ei numiți pe brevet.

Pe 3 aprilie 1973, Cooper și Mitchell au făcut o demonstrație cu două telefoane funcționale mass-mediei și trecătorilor înainte de a participa la o conferință de presă la New York Hilton, în centrul Manhattanului. Stând pe Sixth Avenue lângă Hilton, Cooper a făcut primul apel telefonic în public de pe un prototip DynaTAC al celularului portabil. Apelul l-a conectat cu baza stației pe care Motorola o instalase pe acoperișul Burlingame House (acum Clădirea Alliance Capital) și în sistemul telefonic interurban terestru AT&T. Reporterii și privitorii s-au uitat cum Cooper a format numărul concurentului său principal Dr. Joel S. Engel, șeful de la Bell Labs. “Joel, sunt Marty. Te sun de pe un telefon mobil, un telefon portabil adevărat”. Acea demonstrație publică a făcut ca DynaTAC să apară pe coperta ediției din iulie 1973 a revistei Popular Science. După cum își amintește Cooper: “Am dat numeroase apeluri, inclusiv unul unde traversam strada în timp ce vorbeam cu un reporter radio din New York – probabil unul dintre cele mai periculoase lucruri pe care le-am făcut vreodată în viața mea”.

Acel prim telefon mobil a demarat o schimbare tehnologică fundamentală pe piața comunicațiilor în efectuarea apelurilor telefonice către o persoană, nu către un loc. Bell Labs introdusese idea comunicațiilor prin celular în 1947, dar ei doreau ca primul sistem să fie limitat la telefoanele de mașină ceea ce necesita aproximativ 13.6 kg de echipament în portbagaj. Inovația tehnologică proiectată de Cooper a arătat spre o inovație creativă pe care concurența putea să o aducă, rezultând într-o mare realizare pentru Motorola. Ei au obținut aprobarea Comisiei Federale de Comunicații (FCC) de a aloca licențe de celulare entităților concurente și au împiedicat un monopol AT&T asupra serviciilor telefonice celulare.

Cooper a lucrat 29 de ani la Motorola, creând și administrând afacerea de pagere și celulare a companiei. A condus și crearea aparatelor radio mobile, cristalelor cuarț, oscilatoarelor, LCD-urilor, componentelor piezoelectrice, tehnologiei stereo A.M. Motorola și diverselor produse mobile și portabile.

Cooper a avansat pe scară ierarhică devenind vicepreședinte și director de cercetare și dezvoltare la Motorola. Pe lângă munca sa inovatoare în domeniul telefoanelor mobile, Cooper a avut o contribuție esențială în extinderea semnificativă a tehnologiei pagerelor, de la utilizarea în interiorul unei singure clădiri la cea de-a lungul mai multor orașe. El a îndreptat și un defect în cristalele cuarț folosite la aparatele radio Motorola, lucru care a încurajat compania să producă în masă primele cristale folosite la ceasurile de mână.

Cellular Business Systems

În 1983 a început să opereze în SUA primul serviciu comercial de telefoane mobile și telefonul DynaTAC a devenit disponibil consumatorilor la un preț de catalog de aproximativ 4.000$ (9.000$ la cursul din 2011), dar Cooper a părăsit Motorola înaintea lansării acestuia. În același an el a co-fondat Cellular Business Systems, Inc. (CBSI) și a ajutat-o să domine industria comunicațiilor prin celulare cu o cotă de piață de 75%. În 1986, Cooper a vândut compania celor de la Cincinnati Bell (acum Convergys) pentru 23 milioane$.

Dyna LLC

Cooper și soția sa, Arlene Harris, au fondat Dyna LLC în 1986, ca bază de pornire pentru diversele lor activități de dezvoltare și de suport ce au legătură cu proliferarea noilor idei și companii: Subscriber Computing Inc., Cellular Pay Phone, Inc. (CPPI), SOS Wireless Communications and Accessible Wireless, ultimele două punând împreună temelia la crearea GreatCall, au fost lansate toate de la Dyna LLC.

De la sediul Dyna, Cooper continuă să scrie și să țină prelegeri despre comunicațiile wireless, inovația tehnologică, Internet și managementul R&D. El este membru și al unei varietăți de grupuri guvernamentale industriale, civice și naționale, incluzând Comitetul Consultativ al Departamentului de Comerț al SUA ce oferă sfaturi Secretarului de Comerț al SUA cu privire la politica de spectru și Consiliul Consultativ Tehnologic al Comisiei Federale de Comunicații (FCC).

GreatCall, Inc

În 1986, Cooper a co-fondat Cellular Payphone Inc. (CPPI), compania părinte a GreatCall, Inc. – inventatoare a telefonului mobil Jitterbug (în parteneriat cu Samsung). GreatCall este primul prestator de servicii integrale și cu valoare adăugată din industria celularelor, care s-a concentrat pe simplitate.

Arraycomm

În 1992 Cooper a co-fondat Arraycomm, un producător de software pentru tehnologia antenelor mobile folosite atât pentru telefoane mobile cât și pentru internet wireless cu rază de mare de acțiune. Sub conducerea sa, compania a crescut de la un început “bazat pe semințe” în San Jose, California, la liderul mondial în tehnologia antenelor inteligente cu 400 brevete emise sau în așteptare.

Legea lui Cooper

Cooper a descoperit că abilitatea de a transmite diferite comunicații radio simultan și în același loc a crescut în același ritm de la primele transmisii ale lui Guglielmo Marconi din 1895. Această cunoștință l-a condus pe Cooper la formularea Legii Eficienței Spectrale, cunoscută altfel și ca Legea lui Cooper. Legea afirmă că numărul maxim de conversații vocale sau tranzacții de date echivalente care pot fi transmise în întregul spectru radio peste o suprafață anume se dublează la 30 de luni.

Publicații

Ultimile publicații:

• “Mitul Insuficienței Spectrumului” Position Paper, martie 2010.
• “Mobile WiMax – Wireless de a 4-a generație”, Bechtel Communications Technical Journal, septembrie 2007.
• “Nevoia de simplitate”, în antologia “Persuasiunea Mobilă: 20 de perspective asupra viitorului schimbării comportamentale”, publicată de Universitatea Stanford în 2007.
• “Antenele devin inteligente” în Scientific American, iulie 2003.
• “Comunicațiile Personale în 2025” pentru Societatea Onorifică de Inginerie Electrică și Informatică Eta Kappa NU, toamna lui 2005.
• “Toți se inșeală” în Technology Review, iunie 2001.

Distincții și statutul de membru:

• Mensa.
• 1984 – Medalia Centenară IEEE și Membru.
• 1995 – Premiul Wharton Infosys Business Transformation.
• 1996 – Premiul Radio Club of America Fred Link și Membru pe Viață al Consorțiului Internațional de Inginerie.
• 2000 – Primii 10 antreprenori ai anului 2000, revista “Red Herring”.
• 2000 – Membru Inaugural RCR Wireless News Hall of Fame.
• 2002 – Premiul American Computer Museum George Stibitz Computer and Communications Pioneer.
• 2002 – Premiul Wireless Systems Design Industry Leader.
• 2006 – Premiul CITA Emerging Technologies.
• 2007 – Membru Wireless World Research Forum.
• 2007 – Premiul Global Spec Great Moments Engineering.
• 2008 – Premiul CE Consumer Electronics Hall of Fame.
• Octombrie 2008 – Wireless History Foundation, Top U.S. Wireless Innovators of All Time.
• 2009 – Premiul Prince of Asturias pentru cercetare științifică și tehnică.
• 2009 – Membru pe Viață în consiliul de administrație Illinois Institute of Technology.
• 2010 – Lifetime Achievement Award oferit de Radio Club of America.
• Octombrie 2010 – Membru, Academia Națională de Inginerie.
• 2011 – Nominalizat la premiile inaugurale Mikhail Gorbachev: Omul care a schimbat lumea.
• 2011 – Premiul Webby Lifetime Achievement.
• 2012 – Premiul Washington, Societatea Inginerilor din Washington.
• 2013 – Premiul Charles Stark Draper, Academia Națională de Inginerie.
• 2013 – Premiul Marconi.
• 2013 – Doctorat onorific acordat de studenții si rectorul Universității Hasselt cu ocazia celei de a 40-a aniversări a universității.

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

0 Comments