All Posts By Ștefan-Mihai MOGA

Matthew Charles Mullenweg (născut pe 11 ianuarie 1984, în Houston, Texas) este un antreprenor american în mediul online social media, web developer și muzician, cu domiciliul în San Francisco, California. Este cunoscut pentru dezvoltarea software-ului gratuit cu sursă deschisă WordPress, administrat în prezent de Fundația WordPress.

Mullenweg a urmat cursurile Universității din Houston și a obținut un masterat în Științe Politice, înainte să renunțe în 2004 pentru a lucra la CNET Networks. Spre sfârșitul lui 2005 și-a dat demisia de la CNET Networks și a fondat Automattic, afacerea din spatele WordPress.com (ce oferă bloguri WordPress gratuite și alte servicii), Akismet, Gravatar, VaultPress, IntenseDebate, Polldaddy, și altele. Blogul său professional este ma.tt, un domeniu hack.

Începand din 2005, Mullenweg a fost un vorbitor frecvent, susținând și discursuri inaugurale în cadrul conferințelor/evenimentelor, inclusiv Vocea de Nord a Canadei, evenimente globale WordCamp, SxSW, BlogWorld Expo, Greek Blogger Camp, Yahoo TechDev Talk, Web 2.0 Submit, YCombinator’s Startup School, Le Web, etc.

Mullenweg a învățat la Liceul de Arte Vizuale și Spectacol, unde a studiat saxofonul și jazzul. Mullenweg este și un utilizator al tastaturii Dvorak și poate tasta peste 120 cuvinte pe minut.

Cariera

În iunie 2002, Mullenweg a început să folosească software-ul de blogging b2/cafelog pentru a îmbunătăți fotografiile pe care le făcea într-o călătorie spre Washington D.C., după ce participase la competiția National Fed Challenge. El a contribuit cu ceva cod minor în ce privește entitățile tipografice și permalink-uri mai clare.

În ianuarie 2003, la câteva luni după ce dezvoltarea b2 se încheiase, el și-a anunțat pe blog planul său de a dezvolta separat software-ul, pentru a-l aduce la zi cu standardele web și nevoile sale. A fost rapid contactat de Mike Little, împreună cu care a lansat WordPress, de la codul de bază b2. Lor li s-a alăturat curând și dezvoltatorul inițial b2, Michel Valdrighi. La vremea aceea, Mullenweg avea numai 19 ani și era un boboc (student în primul an), studiind filozofia și științele politice la Universitatea din Houston.

El a co-fondat Global Multimedia Protocols Group în martie 2004, împreună cu Eric Meyer și Tantek Çelik. GMPG a programat primele dintre Microformate.

În aprilie 2004, a lansat împreună cu colegul său, dezvoltatorul WordPress Dougal Campbell, Ping-O-Matic, un hub de notificare a motoarelor de căutare de bloguri, cum ar fi Technorati, în privința actualizărilor de pe bloguri. Ping-O-Matic prelucrează în prezent peste 1 milion de ping-uri pe zi. Luna următoare Movable Type, principalul concurent WordPress, a anunțat o schimbare radicală de preț ce a îndepărtat mii de utilizatori, determinându-i să caute soluții alternative. Acesta este considerat în mare măsură punctul critic pentru WordPress.

În octombrie 2004, a fost recrutat de CNET ca să lucreze la WordPress pentru ei și să-i ajute cu bloguri și noi oferte media. A renunțat la facultate și s-a mutat luna următoare din Houston, Texas în San Francisco, California. Mullenweg a anunțat în decembrie lansarea bbPress, pe care l-a programat de la zero în câteva zile pe durata vacanței.

Mullenweg și echipa WordPress au lansat în februarie 2005 WordPress 1.5 „Strayhorn”, care avea peste 900.000 de descărcări. Lansarea a introdus tema lor de sistem, caracteristici de moderare și un nou design frontal și al părții din spate. Spre sfârșitul lui martie, începutul lui aprilie, Andrew Baio a descoperit cel puțin 168.000 de articole ascunse pe site-ul web WordPress.org, ce foloseau o tehnică cunoscută ca acoperire. Mullenweg a recunoscut acceptarea reclamei discutabile și a înlăturat-o din domeniu.

Mullenweg a plecat de la CNET în octombrie 2005 pentru a se concentra full-time asupra WordPress și activităților legate de acesta, anunțând lansarea Akismet câteva zile mai târziu. Akismet constituie un efort unitar de a stopa comentariile și trackback-ul de tip spam folosind aportul colectiv al tuturor utilizatorilor serviciului. În decembrie a anunțat lansarea Automattic, compania din spatele WordPress.com și Akismet. Automattic a angajat persoane care contribuiseră la proiectul WordPress, inclusiv dezvoltatorul principal, Ryan Boren, și creatorul WordPress MU, Donncha O Caoimh. Aproximativ în același timp, o înțelegere de licențiere Akismet și gruparea WordPress a fost anunțată, cu web hosting din partea Yahoo! Small Business.

În ianuarie 2006, Mullenweg l-a recrutat pe fostul CEO Oddpost și director Yahoo!, Toni Schneider, pentru a se alătura Automattic în calitate de CEO, mărind compania la 5 persoane. În aprilie 2006, Automattic strânsese fonduri de aproximativ 1.1 milioane $, pe care Mullenweg le-a făcut cunoscute pe blogul său. Investitorii erau Polaris Ventures, True Ventures, Radar Partners și CNET.

Mullenweg dă ceva înapoi comunității create prin intermediul firmei sale de investiții providențiale Audrey Capital, care a susținut aproape 30 de companii începând din 2008. În 2011 a susținut lansarea noii afaceri Y Combinator, Earbits.

În ianuarie 2008, Automattic a strâns o sumă suplimentară de 29.5 milioane $ de la Polaris Venture Partners, True Ventures, Radar Partners și New York Times Company. Potrivit blogului lui Mullenweg, finanțarea a fost rezultatul ofertelor de achiziție refuzate cu luni înainte și a deciziei de a menține compania independentă. La acea vreme compania avea 18 angajați. Unul dintre planurile anunțate de finanțare era într-un serviciu de forum numit TalkPress.

În iulie 2008, Mullenweg a fost prezentat pe coperta Linux Journal, purtând un tricou Fight Club. Mai târziu în luna aceea, un articol al ziarului San Francisco Chronicle l-a plasat pe coperta secțiunii de afaceri și a menționat că încă conducea un Chevrolet Lumina și că WordPress.com ocupa locul 31 în clasamentul Alexa cu 90 milioane vizualizări lunare ale paginii. În septembrie, Mullenweg a fost inclus de Inc. Magazine printre top 30 antreprenori sub 30 de ani, iar BusinessWeek l-a numit una dintre cele mai influente 25 de persoane de web, cel mai tânăr de pe lista BusinessWeek.

În ianuarie 2009, San Francisco Business Times anunța ca traficul înregistrat de site-urile WordPress crește mai rapid decât serviciul Blogger de la Google și depășește semnificativ cel mai apropiat concurent, SixApart. Un reporter de la EMarketer îl numește pe Mullenweg “un antreprenor și vizionar puternic” comparând progresul crescând al WordPress față de concurenții săi cu popularitatea crescândă a Facebook față de MySpace.

În februarie 2009, un interviu cu Power Magazine, numindu-l pe Mullenweg Prințul Blogurilor, risipește mitul blogging-ului de a fi un trend trecător, dezvăluind că compania a cunoscut o creștere organică lunară de 10% cu peste 15.000 de noi bloguri găzduite de WordPress în fiecare zi.

În mai 2009, refuzul lui Mullenweg de a se supune cenzurii chineze a însemnat ca WordPress.com să fie efectiv blocat de Proiectul Scutul de Aur al Chinei.

Într-un interviu pentru Bloomberg din aprilie 2011, s-a descris impresionanta scalabilitate a companiei. Costurile de infrastructură ajung doar la 300-400.000$ pe lună, în timp ce alimentează 12% din domeniul web cu 1350 servere și 80 angajați în 62 orașe. Conducerea companiei globale exclude orice corespondență internă pe email, în schimb comunicarea este bazată pe tema lor de blog P2theme.com.

În iulie 2011, blogurile WordPress depășeau borna de 50 milioane, alimentând peste 50 milioane de bloguri la nivel global.

Conferința State of the Word din 2011 a lui Mullenweg dezvăluie că WordPress a crescut astfel încât alimentează 14.7% dintre primele site-uri cu cel mai mare trafic din lume și datele arată că 22 dintre fiecare 100 de domenii noi active din SUA rulează WordPress-ul. Un sondaj global a dezvăluit că 6.800 de repondenți liber-profesioniști erau răspunzători de peste 170.000 de site-uri și percepeau un tarif mediu pe oră de 50$. Aceste rezultate demonstrează puterea creării de locuri de muncă prin intermediul software-ului open source.

În ianuarie 2012, WordPress a participat la întreruperea emisei de Internet în cadrul proiectului de lege SOPA.

În aprilie 2012, Pingdom a anunțat că “WordPress domina în întregime top 100 bloguri” și este utilizat de 49 din top 100 bloguri din lume. Aceasta este o creștere enormă de la procentul de 32% înregistrat acum 3 ani.

În mai 2012, All Things D a anunțat că “WordPress alimentează acum 70 milioane de site-uri… și se așteaptă să aducă venituri de 45 milioane $ în acest an”. Succesul companiei este reflectat și în rata incredibil de redusă a fluctuaţiei de personal – compania are în prezent 106 angajați și a angajat doar 118 persoane până acum.

Premii și recunoaștere

• În martie 2007, Mullenweg s-a clasat pe locul 16 în topul 50 cele mai importante persoane de pe Web al revistei PC World, fiind cel mai tânăr de pe listă. În octombrie, Mullenweg a achiziționat serviciul Gravatar și se zvonește că a refuzat o ofertă de 200 milioane $ de cumpărare a companiei sale Automattic.
• În 2008, Mullenweg a primit premiul Information Technology Innovator – prezentat de către Departamentul de Sisteme Informatice al Școlii de Managementul Afacerilor al Universității Fox celor care au aplicat tehnologia informației pentru a crea noi oportunități de afaceri.
• În mai 2009, Mullenweg a fost numit protector onorific al Universității Societății Filozofice pentru contribuția sa în domeniul tehnologiei informației și culturii. Mullenweg a declarat pentru USA Today că Automattic era profitabilă, avea 35 angajați, primise un sediu pe chei 38 din portul San Francisco și câștigase drept client pentru WordPress.com pe CNN.
• În noiembrie 2009, WordPress a primit premiul Overall Best Open Source CMS în cadrul galei 2009 Open Source CMS Awards – marcând o schimbare în percepția publicului asupra WordPress, de la software de blog la CMS cu caracteristici depline. Acest premiu a primit peste 12.000 nominalizări și mai mult de 23.000 voturi în 5 categorii.
• În decembrie 2010, Mullenweg a fost declarat câștigătorul TechFellow Award în “Design de Produs și Marketing”.
• În ianuarie 2011, Business Insider l-a clasat pe locul 3 în top 30 fondatori sub 30 de ani, pentru crearea WordPress – puterea din spatele multor noi afaceri.
• În martie 2011, Mullenweg a fost numit una dintre cele mai influente 10 persoane din mediul online pentru schimbarea feței Internetului.
• În octombrie 2011, Mullenweg a pătruns pe lista prestigioasă Vanify Fair’s Next Establishment a talentelor în ascensiune în tehnologie, media, politică și afaceri.
• În decembrie 2011, Mullenweg a apărut pe lista Forbes 30 Under 30 în domeniul social/mobil pentru impactul asupra lumii blogurilor prin open source.
• În mai 2012, Mullenweg a apărut pe lista Forbes a celor mai influenți investitori providențiali pe AngelList.
• În decembrie 2012, Mullenweg a apărut în topul Forbes din 2012 30 Under 30 în Media.

Activitate caritabilă

Mullenweg susține o serie de organizații caritabile, inclusiv Archive.org, Electronic Frontier Foundation, Free Software Foundation, Long Now și Innocence Project. Este membru al consiliului Grist.org, fondatorul/directorul Fundației WordPress și este singurul sponsor de calibru ce nu reprezintă o companie al Fundației Apache Software.
Mullenweg este și un membru al organizației non-profit Charity:Water (cu care a călătorit în Etiopia în februarie 2012), unde susține aprovizionarea de apă potabilă curată și sănătoasă oamenilor din țări în curs de dezvoltare. Cu ocazia celei de a 28-a aniversări, a început o campanie prin care a strâns 28.000 $ pentru această cauză.

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

0 Comments

Martin “Marty” Cooper (născut pe 26 decembrie 1928 în Chicago, Illinois, SUA) este un pionier și vizionar american în industria comunicării wireless. Cu 11 brevete în domeniu, este recunoscut ca un inovator în managementul spectrului de frecvențe radio.

În timp ce lucra pentru Motorola în anii 1970, Cooper a conceput primul telefon mobil portabil (diferit de telefonul de mașină) și a condus echipa care l-a dezvoltat și l-a adus pe piață. Este considerat “tatăl telefonului mobil” și este amintit ca fiind prima persoană din istorie care a sunat în public de pe un telefon mobil portabil.

Cooper este co-fondatorul a numeroase companii de comunicații de succes împreună cu soția sa și partenerul său de afaceri, Arlene Harris, cunoscută ca și “prima doamnă a wireless-ului”. Este în prezent co-fondatorul și președintele companiei Dyna LLC, din Del Mar, California. Cooper este membru și în Comisia Federală de Comunicații și Departamentul de Comerț al Statelor Unite.

Educație

Cooper a absolvit Institutul de Tehnologie din Illinois (IIT) în 1950. După absolvire, s-a înrolat în cadrele de rezervă ale forțelor navale americane, luptând ca ofițer de submarin în timpul Războiului Coreean. În 1957 Cooper a obținut diploma de master de la IIT în inginerie electrică și, în 2004, IIT i-a acordat lui Cooper o diplomă onorifică de doctorat. Este membru în consiliul de administrație al universității.

Cariera

Motorola

Cooper a renunțat la primul său loc de muncă de la Teletype Corporation din Chicago în 1954 și s-a alăturat celor de la Motorola (Schaumburg, Illinois) ca inginer senior de dezvoltare în grupul de echipamente mobile. El a dezvoltat multe produse, inclusiv primul sistem de radio portabil pentru poliție, asemănător celularului, produs pentru departamentul de poliție din Chicago în 1967.

La începutul anilor 1970, Cooper conducea divizia de sisteme de comunicații Motorola. Aici a conceput în 1973 primul telefon celular portabil și a condus procesul lung de 10 ani de a-l aduce pe piață. Telefoanele de mașină fuseseră în folosință limitată în marile orașe americane din anii 1930, dar Cooper a sfidat viziunea îngustă a industriei asupra telefoanelor de mașină și a luptat pentru telefonia celulară în scopul comunicațiilor personale portabile. Cooper știa că oamenii aveau nevoie de libertatea ce rezulta din telefonia disponibilă oricând, oriunde. El știa că celularul ar trebui să fie “un telefon personal, ceva care să reprezinte un individ astfel încât să-i aloci un număr, nu unui loc, nu unui birou, nu unei case, ci unei persoane”. Cooper a afirmat că viziunea sa asupra dispozitivului portabil a fost inspirată de personajul Căpitanul James T. Kirk folosind Comunicatorul în serialul de televiziune Star Trek.

Managementul Motorola a susținut conceptul telefonului mobil al lui Cooper, investind 100 milioane$ între 1973 și 1993 înainte ca orice venituri să fie realizate de pe urma acestuia. Cooper a adunat o echipă care a proiectat și asamblat un produs ce nu mai fusese fabricat; o sarcină îndeplinită în mai puțin de 90 de zile. Telefonul original, numit DynaTAC 8000x (DYNamic Adaptive Total Area Coverage) cântărea 1.14 kg, măsura 0.25 m în lungime și era poreclit “cărămida” sau telefonul “pantof”. O parte substanțială a DynaTAC era bateria, ce cântărea de 4 până la 5 ori mai mult decât un telefon modern. În plus, telefonul avea doar 20 de minute timp de convorbire înainte de a necesita o reîncărcare de 10 ore dar potrivit lui Cooper “Durata de viață a bateriei nu era o mare problemă pentru că nu puteai ține telefonul în mână atâta timp!” Începând cu 1983 și după patru noi încercări, telefonul a fost redus la jumătatea greutății originale.

Cooper este inventatorul principal, pe 17 octombrie 1973 el a înaintat Biroului de Brevete al SUA cererea pentru brevetarea “sistemului radio telefon”, brevetul fiind emis mai târziu sub numărul 3,906,166. John F. Mitchell, Șeful Produselor Portabile de Comunicație (și managerul lui Cooper) alături de inginerii care au lucrat pentru Cooper și Mitchell au fost și ei numiți pe brevet.

Pe 3 aprilie 1973, Cooper și Mitchell au făcut o demonstrație cu două telefoane funcționale mass-mediei și trecătorilor înainte de a participa la o conferință de presă la New York Hilton, în centrul Manhattanului. Stând pe Sixth Avenue lângă Hilton, Cooper a făcut primul apel telefonic în public de pe un prototip DynaTAC al celularului portabil. Apelul l-a conectat cu baza stației pe care Motorola o instalase pe acoperișul Burlingame House (acum Clădirea Alliance Capital) și în sistemul telefonic interurban terestru AT&T. Reporterii și privitorii s-au uitat cum Cooper a format numărul concurentului său principal Dr. Joel S. Engel, șeful de la Bell Labs. “Joel, sunt Marty. Te sun de pe un telefon mobil, un telefon portabil adevărat”. Acea demonstrație publică a făcut ca DynaTAC să apară pe coperta ediției din iulie 1973 a revistei Popular Science. După cum își amintește Cooper: “Am dat numeroase apeluri, inclusiv unul unde traversam strada în timp ce vorbeam cu un reporter radio din New York – probabil unul dintre cele mai periculoase lucruri pe care le-am făcut vreodată în viața mea”.

Acel prim telefon mobil a demarat o schimbare tehnologică fundamentală pe piața comunicațiilor în efectuarea apelurilor telefonice către o persoană, nu către un loc. Bell Labs introdusese idea comunicațiilor prin celular în 1947, dar ei doreau ca primul sistem să fie limitat la telefoanele de mașină ceea ce necesita aproximativ 13.6 kg de echipament în portbagaj. Inovația tehnologică proiectată de Cooper a arătat spre o inovație creativă pe care concurența putea să o aducă, rezultând într-o mare realizare pentru Motorola. Ei au obținut aprobarea Comisiei Federale de Comunicații (FCC) de a aloca licențe de celulare entităților concurente și au împiedicat un monopol AT&T asupra serviciilor telefonice celulare.

Cooper a lucrat 29 de ani la Motorola, creând și administrând afacerea de pagere și celulare a companiei. A condus și crearea aparatelor radio mobile, cristalelor cuarț, oscilatoarelor, LCD-urilor, componentelor piezoelectrice, tehnologiei stereo A.M. Motorola și diverselor produse mobile și portabile.

Cooper a avansat pe scară ierarhică devenind vicepreședinte și director de cercetare și dezvoltare la Motorola. Pe lângă munca sa inovatoare în domeniul telefoanelor mobile, Cooper a avut o contribuție esențială în extinderea semnificativă a tehnologiei pagerelor, de la utilizarea în interiorul unei singure clădiri la cea de-a lungul mai multor orașe. El a îndreptat și un defect în cristalele cuarț folosite la aparatele radio Motorola, lucru care a încurajat compania să producă în masă primele cristale folosite la ceasurile de mână.

Cellular Business Systems

În 1983 a început să opereze în SUA primul serviciu comercial de telefoane mobile și telefonul DynaTAC a devenit disponibil consumatorilor la un preț de catalog de aproximativ 4.000$ (9.000$ la cursul din 2011), dar Cooper a părăsit Motorola înaintea lansării acestuia. În același an el a co-fondat Cellular Business Systems, Inc. (CBSI) și a ajutat-o să domine industria comunicațiilor prin celulare cu o cotă de piață de 75%. În 1986, Cooper a vândut compania celor de la Cincinnati Bell (acum Convergys) pentru 23 milioane$.

Dyna LLC

Cooper și soția sa, Arlene Harris, au fondat Dyna LLC în 1986, ca bază de pornire pentru diversele lor activități de dezvoltare și de suport ce au legătură cu proliferarea noilor idei și companii: Subscriber Computing Inc., Cellular Pay Phone, Inc. (CPPI), SOS Wireless Communications and Accessible Wireless, ultimele două punând împreună temelia la crearea GreatCall, au fost lansate toate de la Dyna LLC.

De la sediul Dyna, Cooper continuă să scrie și să țină prelegeri despre comunicațiile wireless, inovația tehnologică, Internet și managementul R&D. El este membru și al unei varietăți de grupuri guvernamentale industriale, civice și naționale, incluzând Comitetul Consultativ al Departamentului de Comerț al SUA ce oferă sfaturi Secretarului de Comerț al SUA cu privire la politica de spectru și Consiliul Consultativ Tehnologic al Comisiei Federale de Comunicații (FCC).

GreatCall, Inc

În 1986, Cooper a co-fondat Cellular Payphone Inc. (CPPI), compania părinte a GreatCall, Inc. – inventatoare a telefonului mobil Jitterbug (în parteneriat cu Samsung). GreatCall este primul prestator de servicii integrale și cu valoare adăugată din industria celularelor, care s-a concentrat pe simplitate.

Arraycomm

În 1992 Cooper a co-fondat Arraycomm, un producător de software pentru tehnologia antenelor mobile folosite atât pentru telefoane mobile cât și pentru internet wireless cu rază de mare de acțiune. Sub conducerea sa, compania a crescut de la un început “bazat pe semințe” în San Jose, California, la liderul mondial în tehnologia antenelor inteligente cu 400 brevete emise sau în așteptare.

Legea lui Cooper

Cooper a descoperit că abilitatea de a transmite diferite comunicații radio simultan și în același loc a crescut în același ritm de la primele transmisii ale lui Guglielmo Marconi din 1895. Această cunoștință l-a condus pe Cooper la formularea Legii Eficienței Spectrale, cunoscută altfel și ca Legea lui Cooper. Legea afirmă că numărul maxim de conversații vocale sau tranzacții de date echivalente care pot fi transmise în întregul spectru radio peste o suprafață anume se dublează la 30 de luni.

Publicații

Ultimile publicații:

• “Mitul Insuficienței Spectrumului” Position Paper, martie 2010.
• “Mobile WiMax – Wireless de a 4-a generație”, Bechtel Communications Technical Journal, septembrie 2007.
• “Nevoia de simplitate”, în antologia “Persuasiunea Mobilă: 20 de perspective asupra viitorului schimbării comportamentale”, publicată de Universitatea Stanford în 2007.
• “Antenele devin inteligente” în Scientific American, iulie 2003.
• “Comunicațiile Personale în 2025” pentru Societatea Onorifică de Inginerie Electrică și Informatică Eta Kappa NU, toamna lui 2005.
• “Toți se inșeală” în Technology Review, iunie 2001.

Distincții și statutul de membru:

• Mensa.
• 1984 – Medalia Centenară IEEE și Membru.
• 1995 – Premiul Wharton Infosys Business Transformation.
• 1996 – Premiul Radio Club of America Fred Link și Membru pe Viață al Consorțiului Internațional de Inginerie.
• 2000 – Primii 10 antreprenori ai anului 2000, revista “Red Herring”.
• 2000 – Membru Inaugural RCR Wireless News Hall of Fame.
• 2002 – Premiul American Computer Museum George Stibitz Computer and Communications Pioneer.
• 2002 – Premiul Wireless Systems Design Industry Leader.
• 2006 – Premiul CITA Emerging Technologies.
• 2007 – Membru Wireless World Research Forum.
• 2007 – Premiul Global Spec Great Moments Engineering.
• 2008 – Premiul CE Consumer Electronics Hall of Fame.
• Octombrie 2008 – Wireless History Foundation, Top U.S. Wireless Innovators of All Time.
• 2009 – Premiul Prince of Asturias pentru cercetare științifică și tehnică.
• 2009 – Membru pe Viață în consiliul de administrație Illinois Institute of Technology.
• 2010 – Lifetime Achievement Award oferit de Radio Club of America.
• Octombrie 2010 – Membru, Academia Națională de Inginerie.
• 2011 – Nominalizat la premiile inaugurale Mikhail Gorbachev: Omul care a schimbat lumea.
• 2011 – Premiul Webby Lifetime Achievement.
• 2012 – Premiul Washington, Societatea Inginerilor din Washington.
• 2013 – Premiul Charles Stark Draper, Academia Națională de Inginerie.
• 2013 – Premiul Marconi.
• 2013 – Doctorat onorific acordat de studenții si rectorul Universității Hasselt cu ocazia celei de a 40-a aniversări a universității.

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

0 Comments

Sir Timothy John „Tim” Berners-Lee (născut pe 8 iunie 1955), cunoscut și sub numele de “TimBL”, este un informatician britanic, cunoscut ca inventatorul World Wide Web-ului. El a făcut o propunere pentru un sistem de management al informației în martie 1989 și a implementat prima comunicare de succes dintre un client HTTP (Hypertext Transfer Protocol) și un server prin Internet, undeva pe la jumatatea lunii noiembrie.

Berners-Lee este directorul Consorțiului World Wide Web (W3C), care supraveghează dezvoltarea continuă a Web-ului. Este fondatorul Fundației World Wide Web și un important cercetător și titular al Catedrei Fondatorilor la Laboratorul MIT de Informatică și Inteligență Artificială (CSAIL). Este unul dintre directorii Inițiativei de Cercetare în Știința Web-ului (WSRI) și un membru al comisiei de experți a Centrului MIT de Inteligență Colectivă.

În 2004 Berners-Lee a primit titlul de cavaler din partea Reginei Elisabeta a II-a pentru munca sa de pionier. În aprilie 2009 a fost ales ca asociat extern al Academiei Naționale Americane de Știinte. A fost onorat ca “Inventatorul World Wide Web-ului” în timpul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice de Vară din 2012, la care a apărut în persoană, lucrând cu un vechi calculator NeXT la Stadionul Olimpic din Londra. A postat pe Tweeter “Aceasta este pentru toată lumea”, mesaj ce a fost imediat scris pe corpurile de iluminat LCD atașate scaunelor celor 80.000 de persoane din public.

Viața de început

Berners-Lee s-a născut în SV Londrei, Anglia, pe 8 iunie 1955, fiind unul din cei patru copii ai cuplului Conway Berners-Lee și Mary Lee Woods. Părinții lui au lucrat la primul calculator creat pentru uz comercial, Ferranti Mark 1. A învățat la Școala Primară Sheen Mount și apoi a urmat cursurile Școlii independente Emanuel din SV Londrei între 1969 și 1973. Fiind o persoană pasionată de trenuri în copilărie, a învățat electronică făcând reparații pe un model de cale ferată. A studiat la Colegiul Reginei (Queen’s College) al Universității din Oxford între 1973 și 1976, pe care l-a absolvit cu diplomă de merit în fizică.

Cariera

După absolvire, Berners-Lee a lucrat ca inginer la compania de telecomunicații Plessey, în Poole. În 1978, i s-a alăturat lui D.G. Nash la Dorset, unde a ajutat la crearea de software de cules litere pentru imprimante.

Berners-Lee a lucrat în calitate de contractor independent la CERN, între iunie și decembrie 1980, unde a propus un proiect bazat pe conceptul de hypertext, pentru a facilita partajarea și actualizarea informațiilor între cercetători. A făcut o demonstrație cu un sistem prototip numit ENQUIRE.

După ce a plecat de la CERN la sfârșitul anilor 1980, a lucrat la John Poole’s Image Computer Systems, Ltd în Bournemouth, Anglia, unde a condus 3 ani departamentul tehnic al companiei. Proiectul la care a lucrat a fost controlul la distanță în timp real, care i-a permis să acumuleze experiență în domeniul rețelelor de calculatoare. În 1984, s-a întors la CERN ca membru.
În 1989, CERN era cel mai mare nod de Internet din Europa, iar Berners-Lee a găsit astfel oportunitatea de a lega hypertextul cu Internetul: “Trebuia doar să iau idea de hypertext și s-o conectez cu ideile de Protocol de Control al Transmisiei și cu sistemul de nume de domeniu și ta-da! World Wide Web… Crearea Web-ului a fost de fapt un act de disperare, pentru că situația era foarte dificilă când lucram la CERN. Mare parte din tehnologia implicată în web, cum ar fi hypertextul, Internetul, obiectele text multifont, fuseseră deja proiectate. A trebuit doar să le combin. A fost un pas de generalizare, de a merge la un nivel mai înalt de abstracție, de a-mi imagina că toate sistemele de documentare disponibile sunt capabile să facă parte dintr-un sistem mult mai mare de documentare.”

Berners-Lee și-a scris propunerea inițială în martie 1989 și, în 1990, cu ajutorul lui Robert Cailliau (cu care a împărțit premiul ACM Software System din 1995), a produs o versiune revizuită, care a fost acceptată de managerul său, Mike Sendall. El a folosit idei similare celor ce reliefau sistemul ENQUIRE pentru a crea World Wide Web-ul, pentru care a proiectat și conceput primul browser Web. Software-ul a funcționat și ca un program de editare (numit WorldWideWeb rulând pe sistemul de operare NeXTSTEP) și primul server Web, CERN HTTPd (prescurtat de la Hypertext Transfer Protocol daemon).

Primul website a fost creat la CERN, la granița cu Franta, și a fost introdus online prima dată pe 6 august 1991: info.cern.ch a fost adresa primului website și web server din lume, rulând pe un calculator NeXT de la CERN. Prima adresă web a fost http://info.cern.ch/hypertext/WWW/TheProject.html, care s-a concentrat pe informații despre proiectul WWW. Vizitatorii puteau să învețe despre hypertext, plus alte detalii tehnice, care să-i ajute să-și creeze propriile pagini web, ba chiar și o explicație despre cum să cauți informații pe Web. Nu existau capturi de ecran ale acestei pagini originale și, în orice caz, zilnic se aduceau schimbări informațiilor disponibile pe pagină, pe măsură ce proiectul WWW se dezvolta. O copie de mai târziu (1992) se poate găsi pe website-ul Consorțiului World Wide Web.

În 1994, Berners-Lee a fondat W3C la MIT. Cuprindea diverse companii dispuse să creeze standarde și recomandări pentru a îmbunătăți calitatea Web-ului. Berners-Lee și-a pus la dispoziție ideea, în mod gratuit, fără a cere brevet sau drepturi de autor. Consorțiul World Wide Web a decis că standardele sale ar trebui să fie bazate pe tehnologie fără drepturi de autor, pentru a putea fi adoptate cu ușurință de oricine.

În 2001, Berners-Lee a devenit un protector al Trustului East Dorset Heritage.

În decembrie 2004, a acceptat o poziție în catedra de Informatică a Școlii de Electronică și Informatică a Universității din Southampton, Anglia, pentru a lucra la Web-ul Semantic.
Într-un articol din ziarul Times, din octombrie 2009, Berners-Lee a admis că perechea inițială de slash-uri (“//”) într-o adresă web erau de fapt “inutile”. El a declarat ziarului ca ar fi putut proiecta cu ușurință adrese web fără să fie nevoie de slash-uri. “Poftim, părea o idee bună la vremea aceea”, s-a scuzat voios.

Munca din prezent

În iunie 2009, prim-ministrul de atunci al Marii Britanii, Gordon Brown, a anunțat că Berners-Lee va lucra cu Guvernul Marii Britanii pentru a contribui la inițiativa de a face mai deschise și accesibile datele de pe Web, dezvoltând munca depusă de Unitatea Operațională de Putere a Informației. Berners-Lee și profesorul Nigel Shadbolt sunt cele două figuri cheie din spatele data.gov.uk, un proiect al Guvernului Marii Britanii de a deschide aproape toate datele achiziționate pentru scopuri oficiale, pentru o reutilizare gratuită. Comentând despre lansarea datelor Serviciului Topografic Național în aprilie 2010, Berners-Lee a afirmat că: “Schimbările semnalează o modificare culturală mai largă în cadrul Guvernului, bazată pe presupunerea că informațiile ar trebui să fie în domeniul public numai dacă există un motiv solid să nu fie – nu invers.“ El a adaugat că “O deschidere mai mare, responsabilitate și transparență în Guvern le vor oferi oamenilor o alegere mai bună, și le vor înlesni persoanelor individuale posibilitatea de a se implica direct în chestiuni care le privește.”

În noiembrie 2009, Berners-Lee a lansat Fundația World Wide Web pentru “a promova Web-ul, pentru a permite omenirii să lanseze programe care creează capacitatea locală de a profita de Web ca mediu pentru schimbări pozitive.”

Berners-Lee este una dintre vocile inițiatoare în favoarea Neutralității Internetului și și-a exprimat opinia că ISP-urile (i.e. Internet Service Provider) ar trebui să furnizeze “conectivitate fără a cere ceva în schimb” și nu ar trebui să controleze sau să monitorizeze activitățile de browsing fără consimțământul lor expres. El pledează în favoarea ideii că Neutralitatea Internetului este într-o anumită măsură un drept al rețelelor umane: “Amenințări la adresa Internetului, cum ar fi companiile sau guvernele care se amestecă în sau își vâră nasul în traficul pe Internet, compromit drepturi fundamentale ale rețelelor umane”.

Berners-Lee s-a alăturat comisiei de experți a noii afaceri State.com, cu sediul la Londra.

Începând din mai 2012, Berners-Lee este președintele Open Data Institute.

Alianța pentru Internet la un preț accesibil (A4AI) a fost lansată în octombrie 2013 și Berners-Lee conduce coaliția organizațiilor publice și private care include Google, Facebook, Intel și Microsoft. A4AI urmărește să facă accesul la Internet mai ieftin, astfel încât accesul să se extindă în țările în curs de dezvoltare, unde numai 31% dintre oameni sunt online. Berners-Lee va ajuta la scăderea prețurilor de acces la Internet pentru a coborî sub ținta globală a Comisiei Traficului de Date a Națiunilor Unite de 5% din venitul lunar.

Recunoaștere

• în 1994 a devenit doar unul dintre cei șase membrii ai World Wide Web Hall of Fame.
• în 1995 a câștigat Premiul Fundației Kilby “Tânărul Inovator al Anului”
• în 1995 a primit Premiul Sistemului Software din partea Asociației pentru Mașini de Calcul (ACM)
• în timpul Onorurilor cu ocazia Aniversării Reginei din 1997, a fost numit Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic (OBE) “pentru serviciile aduse rețelelor globale de calculatoare”.
• în 1998 a primit un doctorat onorific din partea Universității din Essex.
• în 1999, Time Magazine l-a numit pe Berners-Lee unul dintre cei mai importanți 100 de oameni ai secolului XX.
• în martie 2000 a primit o diplomă onorifică de Doctor al Universității Open.
• în 2001, a fost ales ca membru al Academiei Americane de Arte și Științe.
• în 2002, a fost inclus pe lista BBC a celor mai importanți 100 de Britanici în urma unui vot național.
• în 2003 a primit Medalia Progresului, precum și Calitatea de Membru Onorific (HonFRPS) din partea Societății Regale Fotografice în semn de recunoaștere a oricărei invenții, cercetări, publicații sau altei contribuții, care a avut drept rezultat un progres important în dezvoltarea știintifică și tehnologică a fotografiei, sau imaginii, în cel mai larg sens.
• în 2003, a primit premiul de membru al Muzeului de Istorie a Calculatoarelor pentru contribuțiile sale importante în dezvoltarea World Wide Web-ului.
• pe 15 aprilie 2004, a fost primul laureat al Premiului Finlandez Millennium Technology pentru inventarea World Wide Web-ului. Premiul în bani, în valoare de un milion de € (aproximativ 892.000£ sau 1.3 milioane $, la cursul din septembrie 2011), a fost acordat pe 15 iunie în Helsinki, Finlanda, de către Președintele Republicii Finlanda, Tarja Halonen.
• a fost ridicat la rangul de cavaler în 2004, primind rangul de Cavaler Comandant al Ordinului Imperiului Britanic (KBE) cu ocazia Onorurilor de Anul Nou “pentru serviciile aduse dezvoltării globale a Internetului” și a fost investit formal pe 16 iulie 2004.
• pe 21 iulie 2004, a primit un doctorat onorific în științe din partea Universității din Lancaster.
• pe 27 ianuarie 2005, a fost numit cel mai important britanic din 2004, atât pentru realizările sale, cât și pentru demonstrarea caracteristicilor esențiale britanice de “modestie, determinare, un simț fin al umorului și adaptabilitate”, după cum a afirmat David Hempleman-Adams, un membru al juriului.
• în 2007, a ieșit pe primul loc, împreună cu Albert Hofmann, în lista celor mai importante 100 de genii în viață a ziarului The Telegraph.
• pe 13 iunie 2007, a primit Ordinul de Merit, devenind doar unul dintre cei 24 de membrii în viață îndreptățiți să dețină această onoare și să foloseasca abrevierea ‘O.M’ după numele lor. (Ordinul de Merit este o răsplată personală din partea Reginei și nu necesită recomandare din partea miniștrilor sau prim-ministrului).
• a primit premiul din 2008 IEEE/RSE Wolfson James Clerk Maxwell pentru “conceperea și dezvoltarea ulterioară a World Wide Web-ului”.
• pe 2 decembrie 2008, Berners-Lee a primit un doctorat onorific din partea Universității din Manchester. Părinții săi au lucrat la Manchester Mark 1 în anii 1940 și 1950.
• pe 21 aprilie 2009, i s-a acordat un doctorat onorific din partea Universidad Politécnica din Madrid.
• pe 28 aprilie 2009, a fost ales ca asociat extern al Academiei Naționale Americane de Științe.
• pe 8 iunie 2009, a primit premiul Webby pentru Realizările din Întreaga Carieră la ceremonia desfășurată în New York.
• în octombrie 2009 a primit un doctorat onorific din partea Vrije Universiteit Amsterdam.
• pe 30 martie 2011, a fost unul dintre primii trei laureați ai premiului Mikhail Gorbachev “Omul Care a Schimbat Lumea”.
• pe 26 mai 2011, Berners-Lee a primit un doctorat onorific din partea Universității Harvard.
• în 2011, a fost inclus în IEEE Intelligent Systems’ AI’s Hall of Fame pentru “contribuțiile semnificative în domeniul Inteligenței Artificiale și sistemelor inteligente”.
• în 2012 Berners-Lee a fost inclus de Societatea de Internet în Internet Hall of Fame.
• pe 27 iulie 2012, Berners-Lee a primit recunoaștere pentru inventarea World Wide Web-ului în cadrul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice de Vară din 2012.
• pe 3 decembrie 2012, sultanul Omanului i-a acordat lui Sir Tim Berners-Lee Ordinul Sultanului Qaboos pentru Cultură, Știință și Arte (de clasa întâi).
• în 2013 Tim Berners-Lee a fost unul dintre cei cinci pionieri Web și ai Internetului care au primit premiul inaugural Regina Elisabeta pentru Inginerie.
• pe 13 septembrie 2013, Berners-Lee a primit un doctorat onorific din partea Universității din St. Andrews.

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

3 Comments

Douglas Carl Engelbart (30 ianuarie 1925 – 2 iulie 2013) a fost un inginer și inventator american, un adevărat pionier în domeniul Internetului și al calculatoarelor. Este cunoscut cel mai mult pentru activitatea sa în ce privește provocările interacțiunii om-calculator, în special cât timp lucra în laboratorul Augmentation Research Center în cadrul Stanford Research Institute International, ce a avut drept rezultat inventarea mouse-ului de calculator și dezvoltarea hypertext-ului; tot el a fost precursorul rețelelor de calculatoare și a interfețelor grafice. Toate acestea au fost demonstrate în cadrul evenimentului The Mother of All Demos în 1968.

La începutul anilor 1950, el a decis ca în loc “să aibă un loc de muncă stabil” (cum ar fi funcția sa de la Centrul de Cercetare Ames NASA), să facă lumea un loc mai bun, în special prin utilizarea calculatoarelor. Prin urmare, Engelbart a fost un partizan vocal și devotat al dezvoltării și utilizării calculatoarelor, dar și a rețelelor de calculatoare, ca un răspuns pentru problemele urgente și complexe ale lumii. Engelbart a introdus un set de principii organizatorice în laboratorul său, pe care le-a numit “strategia încărcării unui sistem de operare”. El a proiectat strategia pentru a accelera rata de inovație a laboratorului său.

Sub îndrumarea lui Engelbart, Augmentation Research Center a dezvoltat, cu fonduri DARPA, sistemul NLS de demonstrare a numeroase tehnologii, majoritatea fiind folosite pe scară largă în prezent; acestea au inclus mouse-ul de calculator, ecranele cu format de fișier BMP și hypertext-ul; toate au fost prezentate în cadrul ”The Mother of All Demos” în 1968. Laboratorul a fost transferat de la Stanford Research Institute la Tymshare la sfârșitul anilor 1970, care a fost achiziționat de McDonnell Douglas în 1984, iar NLS a fost redenumit Augment. Atât la Tymshare cât și la McDonnell Douglas, Engelbart a fost limitat de o lipsă de interes pentru ideile sale, neobținând finanțare pentru acestea, pensionându-se în 1986.

În 1988, Engelbart și fiica sa, Christina, au lansat Institutul Încărcării unui sistem de operare (cunoscut mai târziu drept Institutul Doug Engelbart) pentru a-și promova viziunea, în special la Universitatea Stanford; această inițiativă a avut drept rezultat o finanțare din partea DARPA pentru a moderniza interfața de utilizator a Augment. În decembrie 2000, Bill Clinton, președintele Statelor Unite, i-a acordat lui Engelbart Medalia Națională a Tehnologiei, cel mai mare premiu al Statelor Unite în domeniul tehnologiei. În decembrie 2008, lui Engelbert i s-a conferit o distincție din partea Stanford Research Institute cu ocazia celei de a 40-a aniversări a evenimentului „Mother of All Demos” din 1968.

Anii de tinerețe și educația

Engelbert s-a născut în Portland, Oregon, pe 30 ianuarie 1925, fiul lui Carl Louis Engelbart și a lui Gladys Charlotte Amelia Munson Engelbart. Strămoșii săi au fost de origine germană, suedeză și norvegiană.

A fost copilul de vârstă mijlocie, având o soră, Dorianne (cu 3 ani mai mare) și un frate, David (cu 14 luni mai tânăr). Au locuit în Portland în primii ani de viață și s-au mutat la țară, în Johnson Creek, când avea 9 sau 10 ani, după moartea tatălui. A absolvit liceul Franklin din Portland în 1942. Pe la jumătatea anilor de studii la Colegiul Oregon State din Corvallis, spre sfârșitul Celui De-al Doilea Război Mondial, a fost recrutat în Marina Statelor Unite, efectuând un stagiu militar de 2 ani ca tehnician radar în Filipine. Pe o insulă mică, într-o minusculă baracă pe piloni, a citit prima dată articolul “După cum putem gândi” al lui Vannevar Bush, cel care l-a inspirat foarte mult. S-a întors la Colegiul Oregon State și și-a terminat studiile de licență în inginerie electrică în 1948. În timpul facultății, a fost un membru al frăției sociale Sigma Phi Epsilon. A fost angajat de către Comisia Națională de Experți în Aeronautică la Centrul de Cercetare Ames, unde a lucrat până în 1951.

Carieră și realizări

Filozofie călăuzitoare

Cariera lui Engelbart a fost inspirată în decembrie 1950 când era logodit, pe punctul de a se căsători, și și-a dat seama că nu avea alte obiective în carieră decât acelea “de a avea un loc de muncă stabil, să se căsătorească și să trăiască fericit până la adânci bătrâneți”. Pe parcursul câtorva luni, a meditat la următoarele:

1. își va concentra cariera în a face lumea un loc mai bun;
2. orice efort serios de a face lumea mai bună necesită un oarecare efort organizat;
3. valorificarea inteligenței umane colective a tuturor persoanelor ce contribuie la soluții eficiente era cheia;
4. dacă ai putea îmbunătăți considerabil obiectivul de la punctul 3, ai intensifica fiecare efort al planetei de a rezolva probleme importante – cu cât mai devreme, cu atât mai bine;
5. calculatoarele pot fi mijlocul de a îmbunătăți în mod considerabil această capacitate.

În 1945 Engelbart citise cu interes articolul “După cum putem gândi” al lui Vannevar Bush, un apel la acțiune pentru a face cunoștința disponibilă pe scară largă ca pe o mare provocare la nivel național pe timp de pace. Citise de asemenea și ceva despre recentul fenomen al calculatoarelor, și din experiența sa de tehnician radar știa că informația poate fi analizată și expusă pe un ecran. El și-a imaginat muncitori intelectuali stând la “stații de lucru” de tip afișare, zburând prin spațiul informațional, valorificându-și capacitatea lor colectivă intelectuală pentru a rezolva împreună probleme importante prin modalități mult mai puternice. Valorificarea inteligenței colective, facilitată de calculatoarele interactive, a devenit misiunea vieții sale într-un timp când calculatoarele erau văzute numai ca instrumente de concasat numere.

S-a înscris la o secție postuniversitară pentru doctoranzi în inginerie electrică la Universitatea Berkeley din California, absolvind cu diploma de master în 1953 și doctorat în 1955. Ca absolvent al Universității Berkeley, a asistat la construirea proiectului California Digital Computer, CALDIC. Munca sa a condus la câteva brevete. După ce și-a finalizat studiile de doctorat, Engelbart a rămas la Berkeley în calitate de profesor asistent pentru a preda un an și a plecat când era clar că nu-și putea urma viziunea acolo. Engelbart a înființat apoi o companie de lansare, Digital Techniques, pentru a comercializa o parte din cercetarea sa de doctorand în ce privește dispozitivele de stocare, dar după un an a decis în schimb să urmărească cercetarea la care visase încă din 1951.

Stanford Research Institute (Institutul de Cercetare Stanford) și Augmentation Research Center (Centrul de Cercetare a Creșterii)

Engelbart a ocupat o funcție la SRI International (cunoscut pe atunci ca Institutul de Cercetare Stanford) în Menlo Park, California, în 1957. A lucrat inițial pentru Hewitt Crane la dispozitive magnetice și miniaturizarea electronicii; Engelbart și Crane au devenit prieteni apropiați. La SRI Engelbart a obținut treptat peste o duzină de brevete (unele rezultând din munca sa de doctorand) și până în 1962 a produs un raport despre viziunea sa și a propus o agendă de cercetare intitulată Augmenting Human Intellect: A Conceptual Framework (Creșterea Inteligenței Umane: Un Cadru Conceptual).

Aceasta a dus la finanțare din partea ARPA pentru a-și lansa lucrarea. Engelbart a recrutat o echipă de cercetare în noul său Centru de Cercetare a Creșterii (ARC, laboratorul fondat la SRI). Engelbart a introdus un set de principii organizatorice în laboratorul său, pe care le-a numit “strategia încărcării unui sistem de operare”. El a proiectat strategia pentru a accelera rata de inovație a laboratorului său.

ARC a devenit forța motoare din spatele proiectării și dezvoltării Sistemului oN-Line (NLS). El și echipa sa au dezvoltat elemente de interfață pentru calculatoare, precum ecranele cu format de fișier BMP, mouse-ul, hypertext-ul, instrumentele de colaborare și predecesoarele interfețelor grafice. El a conceput și dezvoltat multe dintre ideile sale de interfață la mijlocul anilor 1960 înainte de revoluția calculatoarelor personale, într-un timp când majoritatea calculatoarelor erau inaccesibile persoanelor, care puteau folosi calculatoarele prin intermediari (vezi prelucrarea pe loturi) și când exista tendința de a programa software pentru aplicații verticale în sisteme patentate.

Engelbart a aplicat pentru un brevet în 1967 și l-a primit în 1970, pentru cochilia/scoica de lemn cu 2 roți metalice (mouse de calculator – brevet american nr. 3.541.541), pe care-l dezvoltase cu Bill English, inginerul său șef, cu câțiva ani mai devreme. În solicitarea pentru brevet, este descris drept “un indicator de poziție pe coordonate X-Y pentru un sistem de afișare”. Engelbart a dezvăluit ulterior că era poreclit “șoarecele” pentru că îi ieșea coada la capătul din spate. Grupul său a numit cursorul on-screen un “gândac”, dar acest termen n-a fost adoptat foarte mult.

El n-a primit niciodată drepturi de autor pentru invenția sa. În timpul unui interviu, el a spus că “Institutul de Cercetare Stanford a brevetat mouse-ul, dar nu aveau nici o idee despre valoarea acestuia. Câțiva ani mai târziu s-a aflat că au dat mai departe licența celor de Apple Computer pentru o sumă de cca. 40.000 $”. Engelbart a prezentat tastatura cu coarde și multe dintre invențiile sale și ale celor de la ARC în 1968 la așa-numita „Mother of All Demos”.

Tymshare and McDonnell Douglas

Engelbart a intrat într-o obscuritate relativă după 1976. Câțiva dintre cercetătorii care au lucrat cu el s-au înstrăinat de el și au părăsit organizația sa pentru a merge la Xerox PARC, în parte din cauza frustrării, dar și a punctelor de vedere diferite cu privire la viitorul calculatoarelor. Engelbart vedea viitorul modelelor de colaborare, legate printr-o rețea, de proprietate multiplă (client-server), pe care programatorii mai tineri le respingeau în favoarea calculatoarelor personale. Conflictul a fost atât tehnic cât și social: programatorii mai tineri veneau dintr-o eră unde puterea centralizată era extrem de suspectă și calculatoarele personale erau de abia la orizont.

Engelbart a făcut parte din comitetul de conducere al Erhard Seminars Training (EST). Câțiva angajați cheie ai ARC erau de asemenea implicați. Deși EST fusese recomandat de către alți cercetători, natura controversată a acestuia și alte experimente sociale au redus moralul și coeziunea socială a comunității ARC.

Amendamentul Mansfield din 1969, care a stopat finanțarea militară a cercetării non-militare, sfârșitul Războiului din Vietnam și cel al programului Apollo, au redus finanțarea celor de la ARC din partea ARPA și NASA. Conducerea Institutului de Cercetare Stanford care dezaproba abordarea lui Engelbart de a conduce centrul, a plasat ce a rămas în ARC sub controlul cercetătorului în inteligență artificială, Bertram Raphael, care a negociat transferul laboratorului unei companii numite Tymshare. Casa lui Engelbart din Atherton, California, a ars în această perioadă, provocându-i acestuia și familiei sale probleme suplimentare. Tymshare a preluat NLS și laboratorul pe care Engelbart îl fondase, a angajat majoritatea personalului ce lucra în laborator, inclusiv creatorul acestuia în calitate de om de știință principal, a redenumit software-ul Augment, și l-a oferit ca un serviciu comercial prin noua Divizie de Birotică. Tymshare era oarecum obișnuită cu NLS; în perioada când ARC era încă operațional, experimentase cu propria copie locală a software-ului NLS pe un minicalculator numit OFFICE-1, în cadrul unui proiect comun cu ARC.

La Tymshare, Engelbart s-a văzut în curând marginalizat și decăzut la obscuritate. Preocupările operaționale ale companiei au avut prioritate asupra dorinței lui Engelbart de a continua pe mai departe munca de cercetare. Diverși directori, prima dată la Tymshare, iar apoi la McDonnell Douglas, care a achiziționat Tymshare în 1984, și-au exprimat interesul cu privire la ideile sale, dar n-au alocat niciodată fondurile sau oamenii pentru a le dezvolta într-o măsură mai mare. Și-a concentrat interesul la McDonnell Douglas pe imensul management al cunoștințelor și cerințele IT implicate în ciclul de viață al unui program aerospațial, care a avut menirea să-i întărească hotărârea de a motiva aria tehnologiei informației către interoperabilitate globală și un sistem deschis hiperdocumentat. Engelbart s-a retras de la McDonnell Douglas în 1986, hotărât să-și urmeze munca independent de presiunea comercială.

Făcând echipă cu fiica sa, Christina Engelbart, în 1988 a fondat Institutul Încărcării unui Sistem de Operare pentru a-și concentra ideile într-o serie de seminarii de management de 3 zile și jumătate oferite la Universitatea Stanford 1989-2000. La începutul anilor 1990 exista suficient interes din partea studenților participanți la seminarii pentru a lansa o implementare în colaborare a lucrărilor sale, iar Alianța Bootstrap a fost formată ca o bază non-profit a acestei inițiative. Cu toate că invadarea Irak-ului și recesiunea ulterioară au condus la reorganizări pripite și cu rol de strângere de curea care au redirecționat în mod drastic eforturile partenerilor lor de alianță, ei au continuat cu seminariile de management, consultare și colaborări la scară mică. Pe la mijlocul anilor 1990, li s-au acordat niște fonduri DARPA pentru a dezvolta o interfață utilizator modernă a Augment-ului, numită Visual AugTerm (VAT), în timp ce participau la un program mai mare abordând cerințele IT ale Forțelor Armate Unite.

Engelbart a fost fondatorul emerit al Institutului Doug Engelbart, pe care l-a înființat în 1988 împreună cu fiica sa Christina Engelbart, care este director executiv. Institutul promovează filozofia lui Engelbart de a intensifica/mări IQ-ul colectiv – conceptul de a îmbunătăți în mod dramatic modul cum putem rezolva probleme importante împreună – folosind o abordare strategică tip bootstrapping pentru accelerarea progresului în atingerea acestui obiectiv. În 2005 Engelbart a primit o subvenție din partea Fundației Naționale de Știință pentru a finanța proiectul de sursă deschisă HyperScope. Echipa HyperScope a construit o componentă browser folosind Ajax și Dynamic HTML proiectată să copieze capacitățile de vizualizări multiple și salt ale Augment (legarea în interiorul și pe cuprinsul diferitelor documente).

Moartea și moștenirea

Engelbart a participat la Conferința Programul pentru Viitor 2010 unde sute de persoane s-au adunat la Muzeul Tech din San Jose, dar și online, pentru a dezbate cum se poate continua viziunea sa de a mări inteligența colectivă.

Cel mai complet cuprins al ideilor de bootstrapping ale lui Engelbart se poate găsi în cartea Boosting Our Collective IQ (Mărind IQ-ul Colectiv, de Douglas C. Engelbart, 1995). Aceasta cuprinde trei dintre scrierile cheie ale lui Engelbert, publicate sub formă de carte de Yuri Rubinsky și Christina Engelbart pentru care i-a fost acordat Premiul Web SoftQuad în 1995 lui Doug Engelbart la Conferința World Wide Web din Boston în decembrie 1995. Numai 2000 copii cu coperta subțire au fost tipărite și 100 cartonate/cu copertă groasă, numărate și semnate de Engelbart și Tim Berners-Lee. Cartea lui Engelbart este republicată acum de către Institutul Doug Engelbart.

Două istorisiri comprehensive ale laboratorului și muncii lui Engelbart sunt ”What the Dormouse Said: How the Sixties Counterculture Shaped the Personal Computer Industry” (Ce a spus hârciogul: cum a modelat contra-cultura anilor 1960 industria calculatoarelor personale) de John Markoff și ”A Heritage of Innovation: SRI’s First Half Century” (O moștenire de inovație: Prima jumătate de secol la Institutul de Cercetare Stanford) de Donald Neilson. Alte cărți ale lui Engelbart și laboratorului său includ ”Bootstrapping: Douglas Engelbart, Coevolution, and the Origins of Personal Computing” (Bootstrapping: Douglas Engelbart, Coevoluție și Originile Calculatorelor Personale) de Thierry Bardini și ”The Engelbart Hypothesis: Dialogs with Douglas Engelbart” (Ipoteza Engelbart: Dialoguri cu Douglas Engelbart) de Valerie Landau și Eileen Clegg în dialog cu Douglas Engelbart. Toate aceste patru cărți sunt bazate pe interviuri cu Engelbart, dar și cu alți colaboratori din laboratorul său.

Engelbart a făcut parte din Comitetele de Experți ale Centrului de Știință, Tehnologie și Societate al Universității din Santa Clara, Institutului Foresight, Profesioniștilor în Calculatoare pentru Responsabilitate Socială, Centrului de Tehnologie din Silicon Valley, Companiei Liquid Information. Engelbart a avut patru copii, Gerda, Diana, Christina și Norman cu prima sa soție, Ballard, care a murit în 1997 după 47 ani de căsătorie. S-a recăsătorit pe 26 ianuarie 2008 cu scriitoarea și producătoarea Karen O’Leary Engelbart. O aniversare cu ocazia vârstei de 85 de ani s-a ținut la Muzeul Tech al Inovației. Engelbart a murit în casa sa din Atherton, California pe 2 iulie 2013 din cauza unei insuficiențe renale. Potrivit Institutului Doug Engelbart, moartea sa a survenit după o lungă luptă cu boala Alzheimer, cu care a fost diagnosticat în 2007. Engelbart avea 88 de ani și a lăsat în urmă a doua soție, patru copii din prima căsătorie și nouă nepoți.

Note anecdotice

Istoricul în știință Thierry Bardini este de părere că filozofia personală complexă a lui Engelbart (care a mânat toată munca sa de cercetare) a prefigurat aplicarea modernă a conceptului de coevoluție în filozofia și utilizarea tehnologiei. Bardini evidențiază că Engelbart a fost puternic influențat de principiul relativității lingvistice dezvoltat de Benjamin Lee Whorf. În timp ce Whorf a argumentat că rafinamentul unei limbi controlează cât de sofisticate pot fi gândurile exprimate de un vorbitor a acelei limbi, Engelbart a argumentat ca starea tehnologiei actuale controlează capacitatea noastră de a manipula informația și acest lucru va controla pe rând capacitatea de a dezvolta tehnologii noi, îmbunătățite. El s-a dedicat prin urmare sarcinii revoluționare de a dezvolta tehnologii bazate pe calculatoare pentru a manipula direct informația și de a îmbunătăți de asemenea procese individuale și de grup pentru a dobândi cunoștințe practice.

Distincții

De la sfârșitul anilor 1980, persoane și organizații proeminente au recunoscut importanța fundamentală a contribuțiilor lui Engelbart. În decembrie 1995, la a 4-a Conferință WWW din Boston, a fost primul laureat al premiului care avea să devină mai târziu Yuri Rubinsky Memorial Award. În 1997 i s-a acordat Premiul Lemelson-MIT în valoare de 500.000 $, cel mai mare premiu individual pentru invenție și inovație și Premiul ACM Turing. Pentru a celebra 30 de ani de la demonstrația din 1968 a lui Engelbart, Arhivele Stanford Silicon Valley și Institutul pentru Viitor au găzduit în 1998 simpozionul Engelbart’s Unfinished Revolution (Revoluția Neterminată a lui Engelbart) la Auditoriul Memorial al Universității Stanford pentru a-l onora pe Engelbart.

De asemenea în 1998, ACM SIGCHI i-a acordat lui Engelbart Premiul Pentru Întreaga Carieră CHI. ACM SIGCHI l-a admis în Academia CHI în 2002. Engelbart a fost premiat cu Certificatul de Merit al Institutului Franklin în 1996 și Medalia Benjamin Franklin în Calculatoare și Știință Cognitivă în 1999. La începutul anilor 2000, Engelbart a produs împreună cu voluntari și sponsori ceea ce s-a numit Revoluția Neterminată –II, cunoscută ca și Colocviul Engelbart la Universitatea Stanford pentru a documenta și face publicitate lucrărilor și ideilor sale unei audiențe mai mari (în direct și online).

În decembrie 2000, președintele SUA, Bill Clinton, i-a acordat lui Engelbart Medalia Națională în Tehnologie, cel mai mare premiu în domeniul tehnologiei al SUA. În 2001 a primit Medalia Societății Britanice a Calculatoarelor Lovelace. În 2005 a fost numit membru al Muzeului de Istorie a Calculatoarelor pentru “studiile avansate a interacțiunii om-calculator, dezvoltarea dispozitivului mouse și pentru folosirea calculatoarelor în îmbunătățirea eficienței organizaționale”. A primit distincția Premiul Norbert Wiener, care se acordă anual de către Profesioniștii în Calculatoare pentru Responsabilitate Socială. Robert X. Cringely a condus un interviu de o oră cu Engelbart pe 9 decembrie 2005 în cadrul seriilor podcast NerdTV.

Pe 9 decembrie 2008, Engelbart a fost celebrat cu ocazia aniversării a 40 de ani de la evenimentul „Mother of All Demos” din 1968. Acest eveniment, produs de SRI International, s-a desfășurat la Auditoriul Memorial al Universității Stanford. Printre vorbitori s-au numărat câțiva membrii inițiali ai echipei ARC (Centrul de Creștere în Cercetare), Don Andrews, Bill Paxton, Bill English și Jeff Rulifson, sponsorul guvernamental principal al lui Engelbart, Bob Taylor, precum și alți pionieri ai domeniului calculatoarelor interactive, Andy van Dam și Alan Kay. În plus, Christina Engelbart a vorbit despre influențele timpurii ale tatălui ei și munca neîntreruptă a Institutului Doug Engelbart.

În iunie 2009 Consorțiul New Media i-a recunoscut meritul lui Engelbart făcându-l Membru NMC pentru realizările din întreaga carieră. În 2011, a fost admis în IEEE Intelligent Systems’ AI’s Hall of Fame. Engelbart a primit un doctorat onorific din partea Universității Yale în 2011, primul lor Doctor în Inginerie și Tehnologie.

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

0 Comments

Kenneth Lane Thompson (născut la 4 februarie 1943) este un pionier american în informatică. Thompson a lucrat la Bell Labs în cea mai mare parte a carierei sale, unde a proiectat și implementat sistemul de operare Unix. A inventat și limbajul de programare B, predecesorul direct al limbajului de programare C și a fost unul din creatorii și dezvoltatorii timpurii ai sistemului de operare Plan 9. Din anul 2006, Thompson a lucrat la Google, unde a contribuit la inventarea limbajului de programare Go.

Alte contribuții importante pe care le-a adus includ expresiile regulate și editoarele de text timpurii QED și ed, definiția codării UTF-8 și o aplicație de șah pe calculator, care a inclus și crearea bazelor tabelare de tip end-game (final de joc) și, ulterior, mașina de șah Belle.

Copilărie și educație

Thompson s-a născut în New Orleans. Atunci când a fost întrebat cum a învățat programare, Thompson a spus „Am fost întotdeauna fascinat de logică și am lucrat la probleme de aritmetică în cod binar chiar și în școala generală, și alte astfel de lucruri. Doar pentru simplul fapt că mă fascinau.”

Thompson a obținut o Diplomă de licență în Științe în anul 1965 și o Diplomă de Master în anul 1966, ambele cu specializarea Inginerie electrică și Informatică de la Universitatea din California, Berkeley, coordonatorul tezei sale fiind Elwyn Berlekamp.

Carieră și cercetare

Thompson a fost angajat la Bell Labs în anul 1966. În anii 1960, în timp ce lucra la Bell Labs, Thompson a lucrat împreună cu Dennis Ritchie la sistemul de operare Multics. În timp ce dezvolta Multics, Thompson a creat limbajul de programare Bon. El a creat și jocul video Space Travel. Mai târziu, Bell Labs a retras proiectul MULTICS. Pentru a continua să joace jocul, Thompson a găsit un dispozitiv vechi PDP-7 și a rescris Space Travel pe el. În cele din urmă, instrumentele dezvoltate de Thompson au devenit sistemul de operare Unix. Lucrând la PDP-7, o echipă de cercetători de la Bell Labs condusă de Thompson și Ritchie, incluzându-l și pe Rudd Canaday, a dezvoltat sistemul de fișiere ierarhic, conceptele de procese computerizate și fișierele dispozitivului, un instrument de interpretare a liniei de comandă, conducte pentru comunicare inter-procesuală facilă și câteva mici utilitare. În 1970, Brian Kernighan sugera numele „Unix” într-o glumă privind denumirea „Multics”. După lucrul inițial la Unix, Thompson a decis că Unix are nevoie de un limbaj de programare de sistem și a creat B, un precursor al limbajului C, dezvoltat ulterior de Ritchie.

În anii 1960, Thompson a început să lucreze și la expresii regulate. Thompson a dezvoltat versiunea CTSS a editorului QED, care include expresiile regulate pentru căutarea în text. QED și editorul ulterior al Thompson ed (editorul de text standard al Unix) au contribuit grozav la popularitatea ulterioară a expresiilor regulate, iar acestea au devenit universale în cadrul programelor de procesare a textului din Unix. Aproape toate programele care operează cu expresii regulate azi utilizează o variantă a notației lui Thompson. El a inventat și algoritmul de construcție al lui Thompson utilizat pentru convertirea expresiilor regulate în automaton finit non-determinist pentru a face potrivirea expresiilor mult mai rapidă.

Anii 1970

În anii 1970, Thompson și Ritchie au colaborat la sistemul de operare Unix; au fost atât de influenți asupra Research Unix încât Doug McIlroy a scris mai apoi: „Se poate presupune, fără prea multe dubii, că numele Ritchie și Thompson sunt atașate tuturor lucrurilor care nu sunt atribuite altcuiva.” Într-un interviu din anul 2011, Thompson a afirmat că primele versiuni ale Unix au fost scrise de el și că Ritchie a început să susțină sistemul și a ajutat la dezvoltarea acestuia: „Am realizat primele două sau trei versiuni ale UNIX de unul singur. Iar Dennis a devenit un evanghelist. Apoi a avut loc o rescriere într-un limbaj de nivel mai înalt care urma să se numească C. A lucrat în mare la limbaj și la sistemul I/O, iar eu am lucrat la restul sistemului de operare. Asta a fost pentru PDP-11, aspect care a fost cu noroc, deoarece acela a fost calculatorul care a cucerit comunitatea academică.”

Feedback-ul primit de Thompson pentru dezvoltarea Unix a fost esențial în dezvoltarea limbajului de programare C. Thompson urma să afirme mai târziu că limbajul C „s-a dezvoltat odată cu rescrierile din sistem și, astfel, a devenit perfect pentru sistemele de scriere”.

În anul 1975, Thompson și-a luat un concediu sabatic de la Bell Labs și s-a dus la universitatea care l-a școlit, UC Berkley. Acolo, el a ajutat la instalarea Versiunii 6 a Unix pe un PDP-11/70. Unix la Berkley urma să ajungă să fie păstrat ca propriul sistem al universității, cunoscut ca Berkeley Software Distribution (BSD).

Ken Thompson a scris un program de șah denumit „chess” pentru prima versiune a Unix (1971). Mai târziu, Thompson, împreună cu Joseph Condon, a creat programul asistat de hardware Belle, un campion mondial al șahului pe calculator. El a mai scris și programele pentru generarea enumerării complete a finalurilor la șah, cunoscute ca bazele tabelare în șah, pentru toate finalurile cu 4, 5 și 6 piese, permițând programelor de șah pe calculator să facă mișcări „perfecte” odată ce poziția stocată în ele a fost atinsă. Mai târziu, cu ajutorul expertului în șah John Roycroft, Thompson a distribuit primul său rezultat pe CD-ROM. În 2001, ICGA Journal a dedicat aproape o ediție întreagă contribuțiilor lui Ken Thompson la șahul pe calculator.

Anii 1980

În anii 1980, Thompson și Ritchie au continuat să revizuiască Research Unix, care a adoptat o bază de cod BSD pentru edițiile 8, 9 și 10. La mijlocul anilor 1980, la Bell Labs a început munca la un sistem de operare care să înlocuiască Unix. Thompson a fost esențial în proiectarea și implementarea Plan 9 de la Bell Labs, un nou sistem de operare care utilizează principiile Unix, dar care le aplică mai vast asupra tuturor facilităților majore ale sistemului. Unele programele care au făcut parte dintr-o versiune ulterioară a Research Unix, ca mk și rc, au fost incluse în Plan 9.

Thompson a testat versiunile timpurii ale limbajului de programare C++ pentru Bjarne Stroustrup prin scrierea de programe în el, dar a refuzat apoi să lucreze în C++ din cauza incompatibilităților dintre versiuni. Într-un interviu din anul 2009, Thompson a exprimat o opinie negativă asupra C++, declarând că „Face o mulțime de lucruri pe jumătate bine și este pur și simplu o adunătură de idei care se exclud reciproc”.

Anii 1990

În 1992, Thompson a dezvoltat schema de codare UTF-8 împreună cu Rob Pike. Codarea UTF-8 a devenit de atunci codarea dominantă de caractere pentru World Wide Web, reprezentând mai bine de 90% din toate paginile web din anul 2019.

În anii 1990, a început să lucreze asupra sistemului de operare Inferno, un al sistem de operare de cercetare care este bazat pe o mașină virtuală portabilă. Thompson și Ritchie și-au continuat colaborarea pentru Inferno, împreună cu alți cercetători de la Bell Labs.

Anii 2000

La finalul anului 2000, Thompson s-a pensionat de la Bell Labs. A lucrat la Entrisphere, Inc. ca asociat până în anul 2006, iar în prezent, lucrează la Google ca Inginer Distins. Activitatea sa recentă include co-proiectarea limbajului de programare Go. Făcând referire la propria persoană împreună cu alți autori originali ai Go, el declară: „Când am început noi trei [Thompson, Rob Pike și Robert Griesemer], era vorba pur și simplu de cercetare. Ne-am adunat toți trei și am decis că nu suportăm C++. [râde] … [Revenind la Go], am început de la ideea că fiecare dintre noi trebuia să fie convins cu privire la fiecare funcție a limbajului, pentru a ne asigura că nu există tâmpenii redundante în limbaj”.

Conform unui interviu acordat în 2009, Thompson utilizează în prezent un sistem de operare pe bază de Linux.

Premii

• În 1980, Thompson a fost ales de către Academia Națională de Inginerie pentru „proiectarea Unix, un sistem de operare a cărui eficiență, dimensiuni, putere și stil au ghidat exploatarea unei generații întregi de minicomputere”. În anul 1985, a fost ales ca Membru al Academiei Naționale de Științe (NAS).
• În anul 1983, Thompson și Ritchie au primit împreună Premiul Turing pentru „devotamentul lor pentru teoria sistemelor de operare generice și mai ales pentru implementarea sistemului de operare UNIX”. Discursul său de acceptare, „Reflections on Trusting Trust / Reflecții asupra încrederii în încredere”, a prezentat atacul backdoor cunoscut acum ca Thompson hack sau încrederea în atacul încrederii și este considerat a fi o lucrare de securitate cibernetică fundamentală.
• În anul 1990, atât Thompson, cât și Dennis Ritchie, au primit medalia IEEE Richard W. Hamming Medal din partea Institutului de Ingineri pentru dispozitive Electrice și Electronice (IEEE), „pentru crearea sistemului de operare UNIX și limbajul de programare C”.
• În anul 1997, Thompson și Ritchie au devenit Asociați ai Muzeului de istorie cibernetică pentru „co-crearea sistemului de operare UNIX și pentru dezvoltarea limbajului de programare C.”
• Pe 27 aprilie 1999, Thompson și Ritchie primesc împreună Medalia Națională pentru Tehnologie 1998 de la Președintele Bill Clinton pentru co-inventarea sistemului de operare UNIX și a limbajului de programare C, care, împreună, au „dus la progrese uriașe în domeniul hardware, software și sisteme de networking, și la stimularea creșterii unei întregi industrii, sporind astfel conducerea americană în Era informațională”.
• În anul 1999, Institutul de ingineri pentru dispozitive electrice și electronice l-au ales pe Thompson pentru a primi primul premiu Tsutomu Kanai Award „pentru rolul său în crearea sistemului de operare UNIX, care a fost o platformă cheie timp de decenii pentru lucrările de sisteme distribuite”.
• În 2010, Thompson, împreună cu Dennis Ritchie, au primit Premiul japonez pentru informație și comunicații pentru inițierea lucrărilor pentru dezvoltarea sistemului de operare Unix.

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

1 Comment

Dennis MacAlistair Ritchie (9 septembrie 1941 – 12 octombrie 2011) a fost un informatician american. El este creatorul limbajului de programare C și, împreună cu vechiul său coleg Ken Thompson, a sistemului de operare Unix și a limbajului de programare B. Ritchie și Thompson au primit premiul Turing Award de la ACM în anul 1983, Medalia Hamming de la IEEE în anul 1990 și Metalia Națională pentru Tehnologie de la Președintele Bill Clinton în anul 1999. În anul 2007, când s-a pensionat, Ritchie era șeful Departamentului de Cercetare în domeniul Software-ului de Sistem al Lucent Technologies. El a fost „R” din K&R C, fiind cunoscut cu numele său de utilizator dmr.

Viața personală și cariera

Dennis Ritchie s-a născut în Bronxville, New York. Tatăl său a fost Alistair E. Ritchie, un om de știință de bază al Bell Labs și coautor al lucrării The Design of Switching Circuits privind teoria întrerupătorului de circuit. În copilărie, Dennis s-a mutat, împreună cu familia sa, în Summit, New Jersey, unde a absolvit Summit High School. A absolvit Universitatea Harvard cu diplome în fizică și matematică aplicată. După ce a primit diploma de licență, a decis, cu modestia care îl caracteriza, că nu era destul de deștept să fie fizician.

În anul 1967, Ritchie a început să lucreze pentru Centrul de Cercetare Informatică al Bell Labs, iar în 1968 și-a susținut teza de doctorat despre „Structura Programului și Complexitatea Informatică” la Harvard, sub îndrumarea lui Patrick C. Fischer. Cu toate acestea, Ritchie nu a primit niciodată oficial diploma de doctor. În anul 2020, muzeul de Istorie a Computerului împreună cu familia lui Ritchie și cu familia lui Fischer au găsit o copie pierdută a dizertației.

În anii 1960, Ritchie și Ken Thompson lucrau la sistemul de operare Multics în cadrul Bell Labs. Thompson a găsit o mașină PDP-7 veche și și-a dezvoltat propriile aplicații și propriul sistem de operare de la zero, ajutat de Ritchie și de alții. În anul 1970, Brian Kernighan a sugerat denumirea „Unix”, o îmbunătățire a denumirii „Multics”. Pentru a completa limbajul de asamblare cu un limbaj de programare de nivel înalt, Thompson a creat limbajul de programare B. Ulterior, acesta a fost înlocuit de limbajul de programare C creat de Ritchie care a continuat să contribuie la dezvoltarea Unix și C timp de mulți ani.

În anii 1970, Ritchie a colaborat cu James Reeds și Robert Morris la atacul cu text cifrat pentru mașina americană de cifrat M-209 care putea descifra mesaje cu lungimea de cel puțin 2000–2500 de litere. Ritchie povestește că, după discuțiile cu NSA, autorii au decis să nu îl publice, deoarece li se spusese că acest principiu se aplică doar mașinilor utilizate încă de guvernele străine.

Ritchie s-a implicat și în dezvoltarea Planului 9 și sistemului de operare Inferno, precum și a limbajului de programare Limbo.

După restructurarea AT&T de la jumătatea anilor 1990, Ritchie a fost transferat la Lucent Technologies, de unde s-a și pensionat în 2007, ca șef al Departamentului de Cercetare privind Software-ul de Sistem.

C și Unix

Ritchie este cel mai bine cunoscut ca fiind creatorul limbajului de programare C, un punct cheie al sistemului de operare Unix, și coautor al cărții The C Programming Language (Limbajul de Programare C); el a fost „R” din K&R (o referire obișnuită la autorii cărții, Kernighan și Ritchie). Ritchie a lucrat cu Ken Thompson, care a obținut laurii pentru scrierea versiunii originale a Unix; una dintre cele mai importante contribuții ale lui Ritchie la Unix a fost portarea pe diferite mașini și platforme.[14] Ei au avut o influență atât de mare asupra Research Unix, încât Doug McIlroy scria, „Numele de Ritchie și Thompson pot fi considerate ca aplicându-se tuturor lucrurilor neatribuite altcuiva.”

Lui Ritchie îi plăcea să sublinieze faptul că era doar un membru al grupului. El spunea că multe dintre îmbunătățirile aduse de el „păreau un lucru bun de făcut”, și că oricine altcineva în locul lui ar fi făcut același lucru în același timp.

În prezent, limbajul de programare C este utilizat pe scară largă în aplicații, la sistemul de operare, și la dezvoltarea sistemului încorporat, iar influența sa se observă în cele mai moderne limbaje de programare. Limbajul de programare C a schimbat în mod fundamental modul de scriere a programelor de calculator. Pentru prima dată, limbajul de programare C a permis aceluiași program să funcționeze pe mai multe mașini. Software-ul modern este scris cu ajutorul unor dialecte mai evoluate ale C. Apple utilizează Objective C, Microsoft utilizează C#, iar Java este alegerea aplicațiilor pe internet. Dl Ritchie și Ken Thompson utilizau C pentru a scrie UNIX. Unix a influențat stabilirea conceptelor și principiilor informatice adoptate pe scară largă.

Într-un interviu din anul 1999, Ritchie a clarificat faptul că a considerat sistemele de operare Linux și BSD ca o continuare a sistemului de operare Unix:[16] Cred că fenomenul Linux este chiar încântător, pentru că se bazează în mare parte pe ceea ce a oferit Unix. Linux pare a fi cel mai sănătos dintre derivatele directe ale Unix, deși există și diverse sisteme BSD, precum și multe oferte oficiale din partea producătorilor de stații de lucru și mainframe. În același interviu, declara că el consideră atât Unix cât și Linux „continuarea ideilor începute de Ken și de mine și de mulți alții cu mulți ani în urmă.”

Premii

În anul 1983, Ritchie și Thompson au primit Turing Award „pentru dezvoltarea teoriei generale a sistemelor de operare și, în mod specific, pentru implementarea sistemului de operare UNIX”. Discursul lui Ritchie de la Turing Award a fost numit „Reflecții ale Cercetării în domeniul Software-ului”.[18] În anul 1990, atât Ritchie cât și Thompson au primit Medalia IEEE Richard W. Hamming de la Institute of Electrical and Electronics Engineers (IEEE-Institutul pentru Inginerie Electrică și Electronică), „pentru bazele sistemului de operare UNIX și limbajul de programare C”.

În anul 1997, atât Ritchie cât și Thompson au fost numiți Membri ai Muzeului de Istorie a Computerului, „pentru co-crearea sistemului de operare UNIX, și pentru dezvoltarea limbajului de programare C”.

În data de 21 aprilie 1999, Thompson și Ritchie au primit împreună Medalia Națională pentru Tehnologie pentru anul 1998 de la Președintele Bill Clinton, pentru inventarea în comun a sistemului de operare UNIX și a limbajului de programare C care, conform citatului de pe medalie, „a dus la avansul enorm al hardware-ului și software-ului de calculatoare și sistemelor de rețele, și a stimulat dezvoltarea unei întregi industrii, astfel sporind calitatea de lider al Americii în Era Informatică”.

În anul 2005, Institutul Industrial de Cercetare a acordat lui Ritchie Achievement Award ca recunoaștere a contribuției sale la știință și tehnologie, și la societate, în general, prin dezvoltarea sistemului de operare Unix.

În anul 2011, Ritchie, împreună cu Thompson, a primit Premiul Japonez pentru Informare și Comunicare pentru munca sa la dezvoltarea sistemului de operare Unix.

Decesul

Ritchie a fost găsit decedat în data de 12 octombrie 2011, la vârsta de 70 de ani, la reședința sa din Berkeley Heights, New Jersey, unde locuia singur. Primele vești despre moartea sa au fost date de fostul său coleg, Rob Pike. Cauza și ora exactă a decesului nu au fost dezvăluite. Starea sa de sănătate se deteriorase de câțiva ani ca urmare a tratamentului pentru cancerul de prostată și bolile de inimă. Știrile despre moartea lui Ritchie au fost eclipsate de decesul mediatizat al co-fondatorului Apple, Steve Jobs, care avusese loc cu o săptămână înainte.

Moștenirea

După decesul lui Ritchie, istoricul în calculatoare Paul E. Ceruzzi a declarat: „Ritchie a trecut neobservat. Numele său nu a fost unul răsunător, dar… dacă am avea un microscop și ne-am uita într-un calculator, am observa munca sa peste tot în interiorul acestuia”.

Într-un interviu dat la scurt timp după decesul lui Ritchie, vechiul său coleg Brian Kernighan a spus că Ritchie nu s-a așteptat niciodată ca C să fie atât de important. Kernighan a declarat pentru The New York Times că „Uneltele construite de Dennis — și descendenții direcți ai acestora — conduc cam totul în ziua de azi”. Kernighan a reamintit cititorilor cât de important este rolul pe care limbajul de programare C și sistemul de operare Unix l-au avut în dezvoltarea proiectelor ulterioare de interes major, precum iPhone. Au urmat și alte mărturii ale influenței sale.

Reflectând la decesul său, un comentator a comparat importanța relativă a lui Steve Jobs cu cea a lui Ritchie, concluzionând că „munca lui [Ritchie] a avut un rol cheie în dezvoltarea revoluției tehnice a ultimilor patruzeci de ani — inclusiv tehnologia în baza căreia Apple și-a construit averea.” Un al comentator a spus, „Ritchie, pe de altă parte, a inventat și co-inventat două tehnologii cheie de software care constituie ADN-ul fiecărui produs efectiv de software de calculator pe care îl utilizăm direct sau chiar indirect în epoca modernă. Pare a fi o pretenție nebunească, dar este foarte adevărat.” Un altul a spus, „mulți cei din domeniul științelor informatice și din domenii aferente cunoșteau importanța lui Ritchie în dezvoltarea și creșterea a cam tot ceea ce ține ce calculatoare,…”

Distribuția Linux Fedora 16, lansată în aproximativ o lună de la moartea sa, a fost dedicată memoriei sale. FreeBSD 9.0, lansat în data de 12 ianuarie 2012, a fost, de asemenea, dedicat memoriei sale.

Asteroidul 294727 Dennisritchie, descoperit de astronomii Tom Glinos și David H. Levy în anul 2008, a fost numit în memoria sa. Citarea oficială a numelui a fost publicată de Minor Planet Center în data de 7 februarie 2012 (M.P.C. 78272).

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

1 Comment

Elon Reeve Musk (născut la 28 iunie 1971) este inginer, designer industrial, antreprenor în domeniul tehnologic și filantrop. Este cetățean al Africii de Sud, Canadei și Statelor Unite. Își are domiciliul în Statele Unite, unde a emigrat la vârsta de 20 de ani și unde a și rămas. Este fondator, CEO și inginer șef/designer al SpaceX; printre primii investitori, CEO și arhitect de produs pentru Tesla, Inc.; fondator al The Boring Company; co-fondator al Neuralink; și co-fondator și co-președinte inițial al OpenAI. A fost ales Fellow of the Royal Society (FRS) în 2018. În decembrie 2016 a ocupat locul 21 în lista Forbes a Celor Mai Puternici Oameni din Lume, și a ocupat primul loc pe lista Forbes a Celor Mai Inovatori Lideri în anul 2019. Miliardar ridicat prin propriile puteri, în iunie 2020 averea sa netă a fost estimată la 42,6 miliarde $ și este considerat de Forbes ca fiind a 31-a cea mai bogată persoană din lume. Este cel mai longeviv CEO al oricărui producător auto la nivel mondial.

Având mama canadiană și tatăl din Africa de Sud, Musk a fost născut și crescut în Pretoria, Africa de Sud. A urmat cursurile Universității din Pretoria pentru o perioadă scurtă de timp, înainte de a se muta în Canada la vârsta de 17 ani pentru a urma cursurile Universității Queen’s. Doi ani mai târziu s-a transferat la Universitatea din Pennsylvania, unde a primit diploma de licențiat în economie de la Wharton School și diploma de licențiat în fizică de la Colegiul de Arte și Științe. În anul 1995 s-a mutat în California pentru a începe cursurile de doctorat în fizică aplicată și științele materialelor în cadrul Universității Stanford, dar a decis să urmeze o carieră în afaceri, în loc să se înroleze. Apoi a înființat (împreună cu fratele său Kimbal) Zip2, o societate de web software, care a fost achiziționată de Compaq pentru suma de 340 milioane $ în anul 1999. Musk a înființat apoi X.com, o bancă online. Aceasta a fuzionat cu Confinity în anul 2000, care, în anul anterior, lansase PayPal și care, ulterior, a fost cumpărată de eBay pentru suma de 1,5 miliarde $ în luna octombrie 2002.

În luna mai 2002, Musk a înființat SpaceX, un producător de servicii aerospațiale și de transport spațial, fiind CEO-ul și lead designer-ul acesteia. S-a alăturat Tesla Motors, Inc. (în prezent Tesla, Inc.), un producător de vehicule electrice, în anul 2004, în primul an după înființarea acesteia, și a devenit CEO-ul acesteia și arhitect de produs. În anul 2006, a ajutat la crearea SolarCity, o societate de servicii în domeniul energiei solare (în prezent filială a Tesla). În 2015, Musk a co-fondat OpenAI, o societate de cercetare nonprofit care are scopul de a promova inteligența artificială prietenoasă. În luna iulie 2016, a co-fondat Neuralink, o societate de neuro-tehnologie orientată către dezvoltarea interfeței creier-calculator. În luna decembrie 2016, Musk a înființat The Boring Company, o societate de construcție de infrastructură și tuneluri orientată către optimizarea tunelurilor pentru vehiculele electrice.

În plus față de scopul său inițial, Musk a anticipat un sistem de transport la viteză ridicată cunoscut cu denumirea de Hyperloop. Musk a spus că scopul SpaceX, Tesla, și SolarCity gravitează în jurul viziunii sale de a „schimba lumea și de a ajuta umanitatea”. Țelurile sale includ reducerea încălzirii globale prin producerea și consumul de energie sustenabilă și reducerea riscului de stingere a rasei umane prin înființarea unei colonii umane pe Marte.

Tinerețea

Elon Musk s-a născut la data de 28 iunie 1971 în Pretoria, Transvaal, Africa de Sud, fiind fiul lui Maye Musk (născută Haldeman), model și nutriționist, și al lui Errol Musk, inginer electromecanic, pilot, și marinar, ambii părinți fiind născuți și crescuți în Africa de Sud. Are un frate mai mic, Kimbal (născut în 1972), și o soră mai mică, Tosca (născută în 1974).

Bunicul său matern, Dr. Joshua Haldeman, era canadian născut în America. Bunicul său patern era britanic, dar și urmaș al Pennsylvaniei Dutch. După divorțul părinților săi în anul 1980, Musk a trăit în mare parte din timp cu tatăl său, în suburbiile Pretoriei, alegere pe care a făcut-o la doi ani de la separarea părinților săi, dar pe care a regretat-o ulterior. Musk s-a înstrăinat de tatăl său, pe care l-a numit, ulterior, „o ființă umană teribilă”. De asemenea, are o soră vitregă și un frate vitreg.

În timpul copilăriei, Musk era un cititor împătimit. La vârsta de 10 ani a devenit foarte interesat de calculator folosind Commodore VIC-20. A învățat programarea pe calculator cu ajutorul unui manual și, până la vârsta de 12 ani, a vândut codul unui joc video BASICpe care l-a creat, numit Blastar revistei PC and Office Technology în schimbul unei sume aproximative de 500$. În copilărie a citit seria lui Isaac Asimov, Fundația, din care a tras concluzia că „trebuie să încerci să iei măsurile care pot prelungi civilizația, reduce la minim probabilitatea unei ere întunecate și reduce durata unei ere întunecate dacă va exista una”.

În copilărie, Musk era marginalizat și, odată, a fost internat în spital după ce un grup de băieți l-au aruncat pe scări. A urmat cursurile Waterkloof House Preparatory School și ale Bryanston High School înainte de a absolvi Liceul de Băieți din Pretoria.

Deși tatăl lui Musk a insistat ca Elon să meargă la colegiu în Pretoria, Musk era hotărât să se mute în Statele Unite, spunând „îmi amintesc că mă gândeam și considerăm America locul unde lucrurile mărețe sunt posibile, mai mult decât oriunde în lume”. Musk știa că i-ar fi fost mai ușor să ajungă din Statele Unite în Canada și s-a mutat acolo, în ciuda dorinței tatălui său, în luna iunie 1989, chiar înainte să împlinească vârsta de 18 ani, după ce a obținut un pașaport canadian cu ajutorul mamei sale născută în Canada.

Educație

În timp ce aștepta documentația canadiană, Musk a urmat cursurile Universității din Pretoria timp de cinci luni. După ce a ajuns în Canada, Musk a intrat la Universitatea Queen’s în 1989, evitând înrolarea în Armata Sud-Africană. A plecat în 1992 pentru a studia economia și fizica la Universitatea din Pennsylvania; a absolvit în 1997 cu o Diplomă de Economist acordată de Wharton și o Diplomă de Licențiat în Fizică acordată de Colegiul de Arte și Științe.

În anul 1994, Musk a participat la două stagii în Silicon Valley pe timpul verii: în cadrul unui start-up de stocare a energiei numit Pinnacle Research Institute, care cerceta ultra-capacitoarele electrolitice de stocare a energiei, și în cadrul unui start-up de Rocket Science Games din Palo Alto. Bruce Leak, fostul inginer șef din spatele QuickTime al Apple, care l-a angajat pe Musk, a spus: „Are o energie fără limite. Spre deosebire de copii din ziua de azi care nu au nicio idee despre hardware și despre cum funcționează lucrurile, el are o experiență de hacker și nu îi este frică să descopere lucruri”.

În anul 1995, Musk a fost admis la un program de doctorat în fizica energiei/știința materialelor în cadrul Universității Stanford din California. Însă, dornic să urmărească oportunitățile oferite de acest internet boom, a decis să își înființeze prima sa companie, Zip2 Corporation.

Cariera

Zip2

În anul 1995, Musk și fratele său, Kimbal, au început Zip2, o societate de web software, cu banii strânși de la un mic grup de investori. Societatea a dezvoltat și comercializat un ghid al orașului pe internet pentru industria ziarelor, cu hărți, instrucțiuni și pagini galbene, codul de cartare grafică vectorială și direcționare fiind implementat de Musk în Java. Musk a obținut contracte cu The New York Times și Chicago Tribune, și a convins consiliul de administrație să abandoneze planurile de fuziune cu CitySearch. Încercările lui Musk de a deveni CEO au fost zădărnicite de consiliu. Compaq a achiziționat Zip2 pentru suma de 307 milioane de USD în numerar în februarie 1999. Musk a primit din vânzare suma de 22 de milioane de USD pentru participația sa de 7%.

X.com și PayPal

În luna martie 1999, Musk a co-fondat X.com, o societate de servicii financiare online și plată prin e-mail, cu suma de 10 milioane USD din vânzarea Zip2.] Un an mai târziu, societatea a fuzionat cu Confinity, care dispunea de un serviciu de transfer de bani numit PayPal. Societatea fuzionată s-a concentrat pe serviciul PayPal și a fost redenumită PayPal în anul 2001. Musk a fost demis în octombrie 2000 din funcția de CEO (deși a rămas în consiliu) din cauza neînțelegerilor cu ceilalți directori executivi ai societății cu privire la dorința sa de a muta infrastructura Unix a PayPal către una bazată pe Microsoft. În octombrie 2002, PayPal a fost achiziționată de eBay pentru suma de 1,5 miliarde USD în acțiuni, din care Musk a primit 165 de milioane USD. Înainte de vânzare, Musk, care era cel mai mare acționar al societății, deținea 11,7% din acțiunile PayPal.

În luna iulie 2017, Musk a cumpărat domeniul X.com de la PayPal în schimbul unei sume care nu a fost divulgată, menționând că are valoare sentimentală pentru el.

SpaceX

În anul 2001, Musk a conceput Mars Oasis, o idee de a înființa o seră experimentală în miniatură pe Marte, care să conțină recolte ce cresc pe regolit-ul marțian, în încercarea sa de a retrezi interesul publicului în explorarea spațiului În luna octombrie 2001, Musk a călătorit la Moscova împreună cu Jim Cantrell (un intermediar în alimentarea aerospațială), și Adeo Ressi (cel mai bun prieten al său din colegiu), pentru a cumpăra rachete balistice intercontinentale Dnepr(ICBMs) care să poată trimite încărcătura preconizată în spațiu. Grupul s-a întâlnit cu companii precum NPO Lavochkin și Kosmotras; însă, conform spuselor lui Cantrell, Musk era considerat un novice și, drept urmare, a fost luat în derâdere de unul dintre designerii șefi ruși. Grupul s-a întors în Statele Unite cu mâna goală. În februarie 2002, grupul s-a întors în Rusia pentru a căuta trei ICBM, aducându-l cu ei și pe Mike Griffin. Griffin lucrase pentru ramura capitalului de risc pentru CIA, In-Q-Tel, precum și pentru Laboratorul de Propulsoare Jet al NASA și tocmai ce părăsea Orbital Sciences, un producător de sateliți și nave spațiale. Grupul s-a întâlnit din nou cu Kosmotras și i s-a oferit o rachetă în schimbul sumei de 8 milioane USD. Musk a considerat că prețul este prea ridicat și a plecat de la întrunire. Pe drumul de întoarcere de la Moscova, Musk și-a dat seama că poate porni o societate care să poată construi rachetele de care avea nevoie la un preț acceptabil. Conform investitorului timpuriu al Tesla și SpaceX, Steve Jurvetson, Musk a calculat că materiile prime pentru construirea unei rachete erau de doar 3 procente din prețul de vânzare al rachetei la momentul respectiv. S-a concluzionat că, în teorie, prin aplicarea integrării verticale și prin abordarea modulară inclusă în software engineering, SpaceX ar putea reduce prețul de lansare cu un factor de zece și, totuși, să se bucure de 70 de procent marjă brută. În cele din urmă, Musk a înființat SpaceX cu scopul, pe termen lung, de a crea o civilizație spațială reală.

Având 100 de milioane USD ca avere timpurie, Musk a înființat Space Exploration Technologies Corp., tranzacționată ca SpaceX, în luna mai 2002. Musk este chief executive officer (CEO) și chief technology officer (CTO) al societății cu sediul în Hawthorne, California. Până în 2016, trustul privat al lui Musk deținea 54% din acțiunile SpaceX, echivalentul a 78% din acțiunile cu drept de vot.

SpaceX dezvoltă și fabrică produce vehicule ce pot fi lansate în spațiu, orientându-se către dezvoltarea tehnologiei rachetelor. Primele două vehicule lansate de companie au fost rachetele Falcon 1 și Falcon 9 (un omagiu pentru Millennium Falcon din Star Wars), iar prima navetă spațială a fost Dragon (un omagiu pentru Puff the Magic Dragon). SpaceX a proiectat o familie de vehicule de lansare și naveta spațială multifuncțională Dragon într-un interval de șapte ani. În luna septembrie 2008, racheta Falcon 1 a SpaceX a devenit primul vehicul finanțat privat cu combustibil lichid care trimite un satelit pe orbita Pământului.

SpaceX este atât cel mai mare producător privat de motoare de rachete din lume, cât și deținătorul recordului pentru cel mai ridicat raport tracțiune-greutate pentru un motor de rachetă (Merlin 1D). SpaceX a fabricat peste 100 de motoare funcționale Merlin 1D. Conform SpaceX, fiecare motor Merlin 1D poate ridica pe verticală greutatea a 40 de mașini medii de familie, iar împreună, cele 9 motoare Merlin din prima treaptă a Falcon 9 produc o putere de tracțiune între 5,8 și 6,7 MN (de la 1,3 la 1,5 milioane de livre), în funcție de altitudine.
Administratorul NASA, Charles Bolden îl felicită pe Musk în fața capsulei Dragon în anul 2012, după prima misiune de succes a unei companii private de transportare a alimentelor pe Stația Spațială Internațională.

În 2006, NASA anunța că SpaceX era una dintre cele două companii selectate pentru a încheia contracte demonstrative de reaprovizionare cu echipaj și mărfuri a Stației Spațiale Internaționale,, urmate de un contract de prestări Servicii de Reaprovizionare Comercială din 23 decembrie 2008, în valoare de 1,6 miliarde USD pentru 12 zboruri ale rachetei sale Falcon 9 și aeronavei Dragon către Stația Spațială, înlocuind Naveta Spațială a SUA după ce aceasta a fost retrasă în anul 2011. La 25 mai 2012, vehiculul Dragon al SpaceX s-a alăturat SSI, făcând istorie ca prima companie comercială care a lansat și acostat un vehicul pe Stația Spațială Internațională.
Începând cu anul 2011, SpaceX a primit finanțări prin programul NASA de Dezvoltare a Echipajului Comercial, pentru a dezvolta capsula pentru echipaj Dragon 2. În anul 2014 a fost încheiat un contract de transport a echipajului pe SSI.

Musk considera că cheia transformării călătoriilor spațiale în unele accesibile financiar constă în reutilizarea rachetelor, deși experții din industria spațială considerau că reutilizarea rachetelor este imposibilă sau nu este fezabilă. În data de 22 decembrie 2015, SpaceX a adus înapoi cu succes prima treaptă din racheta Falcon la platforma de lansare, fiind prima dată când acest lucru este realizat pentru o rachetă orbitală. Recuperarea primei trepte a avut loc de mai multe ori în anul 2016 prin aterizarea pe o navă-port spațial autonomă, o platformă de recuperare situată pe ocean, iar până la finalul anului 2017, SpaceX aterizase și recuperase prima treaptă din 16 misiuni consecutive pentru care s-a încercat aterizarea și recuperarea, inclusiv toate cele 14 încercări din 2017. Douăzeci din 42 de propulsoare Falcon 9 au fost recuperate de-a lungul timpului, începând cu zborul inaugural al Falcon 9 din 2010.

În 2017, SpaceX a lansat 18 misiuni de succes, mai mult decât dublul anului anterior, când au fost lansate 8 misiuni.

În data de 6 februarie 2018, SpaceX a lansat cu succes Falcon Heavy, a patra rachetă cu cea mai mare capacitate construită vreodată (după Saturn V, Energia și N1) și cea mai puternică rachetă funcțională din 2018 încoace. Misiunea inaugurală a inclus un Roadster Tesla aparținând lui Musk drept manechin.

SpaceX a început să dezvolte Starlink -constelația sateliților plasați pe orbita joasă a Pământului în anul 2015 pentru a oferi acces la Internet prin satelit, primele două prototipuri de sateliți testați fiind lansați în februarie 2018. Un al doilea test al sateliților și prima mare dezvoltare a unei piese a constelației a avut loc în data de 24 mai 2019 UTC când au fost lansați primii 60 de sateliți funcționali. Costul total al proiectului de un deceniu care a inclus design-ul, construirea și implementarea constelației a fost estimat de SpaceX în mai 2018 la aproximativ 10 miliarde USD.

Musk a fost influențat de seria Fundația a lui Isaac Asimov și consideră explorarea spațiului un pas important în păstrarea și lărgirea conștientizării vieții umane. Musk a spus că viața multi-planetară poate fi o soluție la amenințarea dispariției speciei umane.

Un asteroid sau un super vulcan ne poate distruge, și suntem supuși unor riscuri pe care dinozaurii nu le-au văzut niciodată: un virus modificat, crearea neatentă a unei găuri negre de mică dimensiune, încălzirea globală catastrofală sau tehnologii încă necunoscute, oricare ne poate aduce sfârșitul. Rasa umană a evoluat de-a lungul a milioane de ani, dar în ultimii șaizeci de ani armele atomice au creat posibilitatea de a ne extermina ca rasă. Mai devreme sau mai târziu, trebuie să extindem viața dincolo de această bilă verde-albastră – sau vom dispărea.

Scopul Space X este de a reduce costul zborurilor în spațiu pentru oameni cu un factor de 10. Într-un interviu din 2011, el a spus că speră să trimită oamenii pe suprafața planetei Marte în 10–20 de ani. În biografia lui Ashlee Vance, Musk declara că dorește că înființeze o colonie pe Marte până în anul 2040, cu o populație de 80.000 de oameni. Iar din moment ce nu există oxigen în atmosfera planetei Marte, toate mijloacele de transport trebuie să fie electrice (mașini electrice, trenuri electrice, hiperbuclă, aeronave electrice). Musk a declarat în luna iunie 2016 că primul zbor fără echipaj al Navetei Spațiale Interplanetare (NSI) de dimensiuni mari trebuia să plece spre planeta roșie în anul 2022, fiind urmată de prima de același tip dar cu echipaj în anul 2024. În septembrie 2016, Musk a dezvăluit detaliile arhitecturii sale de explorare și colonizare a planetei Marte.

Spre sfârșitul anului 2017, SpaceX a dezvăluit design-ul vehiculului de lansare din generația următoare și al sistemului navei spațiale, Big Falcon Rocket (BFR), care ar susține toate capacitățile SpaceX de prestator de servicii de lansare cu un singur set de vehicule de dimensiuni foarte mari: orbita Pământului, orbita Lunară, misiuni interplanetare, și chiar transport intercontinental de pasageri pe Pământ, înlocuind, per total, vehiculele Falcon 9, Falcon Heavy și Dragon în anii 2020. Nava spațială va avea un diametru al miezului de 9 metri (30 ft). Dezvoltarea semnificativă a vehiculelor a început în anul 2017, cu un prototip inițial divulgat în septembrie 2019, în timp ce dezvoltarea noului motor al rachetei (Raptor) a început în anul 2012, primul test de zbor fiind realizat în august 2019.

Într-un anunț din septembrie 2018 privind misiunea lunară de circumnavigație planificată pentru anul 2023, un zbor privat numit #proiectul dearMoon, Musk a prezentat un concept reproiectat pentru a doua treaptă a BFR și a navei spațiale, cu trei aripi caudale și două aripi frontale adăugate pentru intrarea în atmosferă, care înlocuiesc aripile delta anterioare și flaps-urile despicate prezentate cu un an mai devreme. Design-ul revizuit al BFR va utiliza șapte motoare Raptor de dimensiuni identice în a doua treaptă; același model de motor va fi utilizat și pentru prima treaptă. Design-ul celei de-a doua trepte include două aripi mici de acționare de tip canard în apropierea botului navei spațiale, și trei aripi mari la bază, două dintre acestea cu rol de acționare, și toate trei servind ca picioare de aterizare. În plus, SpaceX a declarat, de asemenea, spre sfârșitul lunii septembrie, că „nu mai intenționează să upgradeze a doua treaptă a Falcon 9 pentru a fi utilizată din nou”. Cele două părți majore ale BFR reproiectat au primit nume descriptive în luna noiembrie: „Starship” pentru treapta superioară și „Super Heavy” pentru propulsor, despre care Musk spunea că „este necesară pentru a scăpa de gravitația ridicată de pe Pământ (nu este necesar pentru alte planete sau luni)”.

În data de 30 mai 2020, SpaceX lansa primul zbor cu echipaj uman numit Demo-2, devenind, astfel, prima companie privată care trimite o persoană pe orbită și care să andocheze o navă spațială cu echipaj uman pe SSI. De asemenea, lansarea a reprezentat prima dată de la sfârșitul Programului Shuttle când un Astronaut American a fost lansat de pe pământ american într-o rachetă americană.

Pe durata discuțiilor cu colegii săi, atunci când tehnologia SpaceX era criticată sau putea cauza fatalități, Elon Musk s-a descris ca fiind inginerul șef/designerul responsabil al companiei, în același timp acordând meritele sale echipei SpaceX.

Tesla

Tesla, Inc. (inițial Tesla Motors) a fost înființată în luna iulie 2003 de Martin Eberhard și Marc Tarpenning, care au finanțat compania până la runda Seria A de finanțare. Ambii au avut roluri active în dezvoltarea timpurie a companiei, înainte de implicarea lui Elon Musk. Musk a condus runda Seria A de investiții din februarie 2004, alăturându-se consiliului de administrație al Tesla în funcția de președinte al acestuia. Conform spuselor lui Musk, toți trei, împreună cu J. B. Straubel, au fost inspirați de prototipul timpuriu de roadster electric AC Propulsion tzero. Musk a avut un rol activ în cadrul companiei și a monitorizat design-ul produsului Roadster la nivel detaliat, dar nu s-a implicat activ în operațiunile zilnice de afaceri. Ca urmare a crizei financiare din 2008 și după o serie de conflicte din 2007, Eberhard a fost demis din firmă. Musk a preluat conducerea companiei ca CEO și arhitect de produs în 2008, funcții pe care le deține și în prezent. Începând cu anul 2019, Elon Musk este cel mai longeviv CEO al oricărui producător global de automobile.

Planul principal al Tesla, declarat de Musk în 2006 era: Construirea de mașini sport. Utilizarea banilor pentru a construi o mașină accesibilă financiar. Utilizarea banilor pentru a construi o mașină și mai accesibilă financiar. În același timp, oferirea de opțiuni de generare de curent electric cu emisii zero.

Tesla Motors a construit întâi o mașină electrică sport, Tesla Roadster, în anul 2008, care a înregistrat vânzări de aproximativ 2.500 de vehicule în 31 de țări. Tesla a început să livreze Modelul S sedan în patru uși în data de 22 iunie 2012. Cel de-al treilea produs al său, Modelul X, proiectat pentru piața SUV/minivan, a fost dezvăluit în data de 9 februarie 2012; cu toate acestea, lansarea Modelului X a fost întârziată până în luna septembrie 2015. În plus față de propriile vehicule, Tesla a vândut sisteme electrice pentru grupuri propulsoare către Daimler pentru Smart EV, motoare electrice pentru Mercedes Clasa B și Mercedes Clasa A, și către Toyota pentru RAV4 EV. Musk a adus în ambele companii investitori pe termen lung, la fel ca pentru Tesla.

Musk a favorizat construirea unui model Tesla mult mai acceptabil, ceea ce a dus la construirea Modelului 3 prezentat în anul 2016, la un preț de bază planificat de 35.000 USD. Primele livrări au început în anul 2017, modelul de bază în valoare de 35.000 USD devenind disponibil în luna februarie 2019. Musk avea intenția de a numi modelul 3 drept modelul E, dar nu i-a fost permis acest lucru de către Ford care deținea marca înregistrată, Musk concluzionând că „Ford ucide SEX-ul”.

Câteva publicații principale l-au comparat cu Henry Ford din punct de vedere al muncii sale privind grupurile propulsoare la nivel avansat. Musk a numit cele mai rapide moduri de accelerare ale vehiculelor după vitezele navei spațiale Spaceballs (Ludicrous Speed, Plaid Speed).

Într-un interviu din luna mai 2013 pentru All Things Digital, Musk a declarat că, pentru a depăși limitările vehiculelor electrice, Tesla plănuia să își extindă rețeaua de stații de încărcare, triplând numărul lor pe coasta estică și vestică a SUA în luna iunie a anului respectiv, planificând și extinderea de-a lungul Americii de Nord, inclusiv în Canada, pe parcursul anului respectiv.

În anul 2014, Musk a anunțat că Tesla permite utilizarea brevetelor sale tehnologice de către orice persoană de bună credință, în încercarea de a atrage producătorii de automobile să urgenteze evoluția vehiculelor electrice. „Realitatea nefericită este că programele privind vehiculele electrice (sau programele privind orice vehicul care nu arde hidrocarburi) sunt reduse spre neexistente pentru producătorii mari, constituind, în medie, mult mai puțin de 1% din vânzarea lor totală de vehicule”, a spus Musk.

În luna februarie 2016, Musk anunța că a achiziționat domeniul Tesla.com de la Stu Grossman, care îl deținea încă din anul 1992, și a schimbat pagina de start a Tesla pe domeniul respectiv.

Anticipând că alimentarea pe baza bateriei generale litiu-ion era insuficientă pentru randamentul planificat al vehiculului electric, a fost planificată o fabrică de baterii litiu-ion care să dubleze randamentul general existent. În data de 29 iulie 2016 prima etapă a Gigafactory 1, o fabrică de sub-asamblare a bateriilor litiu-ion și vehiculelor electrice, a fost deschisă oficial în apropierea orașului Reno, Nevada, de către Tesla în parteneriat cu Panasonic. În prezent, Gigafactory 1 produce anual baterii cu capacitatea totală de 35 Gwh.

În luna iulie 2016, Musk a lansat „planul principal al Tesla, partea a 2-a”: Crearea de acoperișuri solare cu baterii de stocare a energiei integrate fără discontinuități. Extinderea liniei de produse pentru vehiculele electrice pentru a se adresa tuturor segmentelor majore (inclusiv SUV-urilor mici și camionetelor). Dezvoltarea unei capacități de autonomie de 10 ori mai sigură decât cea manuală, pe principiul „fleet learning”. Permiteți mașinii să producă pentru dvs., atunci când nu o utilizați.

În luna iulie 2016, Tesla a început să dezvolte intern hardware-ul și software-ul pentru autopilot, încetând parteneriatul anterior cu Mobileye.

În luna septembrie 2017, Musk a încheiat un contract cu guvernul Australiei de Sud pentru instalarea Tesla Energy, care urma să devină cel mai mare pachet de baterii litiu-ion din lume, pentru a ajuta la diminuarea căderilor de tensiune ale țării. Fiind faimos, Musk a expus acest lucru pe Twitter, cu garanția că va fi instalată în 100 de zile, altfel va fi realizată în mod gratuit. Termenul a fost respectat iar acumulatorul rezultat a depășit performanța și randamentul așteptate, în ciuda scepticismului politicienilor federali australieni.

În luna septembrie 2018, Musk a fost dat în judecată de U.S. Securities and Exchange Commission pentru o postare pe Twitter în care pretindea că se garantase finanțarea pentru a transforma Tesla într-o companie privată. Procesul pretindea că discuțiile verbale dintre Musk și investitorii străini din luna iulie 2018 nu confirmau clauzele cheie ale tranzacției și considera că postarea induce în eroare și aduce daune investitorilor, încercându-se astfel interzicerea lui Musk să mai acționeze ca CEO al societăților tranzacționate public. Musk a declarat că aceste afirmații sunt nejustificate și că nu și-a compromis niciodată integritatea. Două zile mai târziu, Musk a ajuns la o înțelegere cu SEC, fără a aproba sau nega afirmațiile SEC. Drept urmare, Musk și Tesla au primit o amendă de 20 de milioane de USD fiecare, iar Musk a fost forțat să se retragă temporar de la președinția Tesla, rămânând, totuși, CEO-ul Tesla. Musk a mai declarat în câteva interviuri ulterioare că nu regretă postarea care a atras investigații din partea SEC. Conform Reuters, el a declarat că postarea „A meritat”. Conform ABC News, „În data de 4 octombrie 2018, Musk a făcut o postare sarcastică pe Twitter, descriind agenția [SEC] ca ‘Shortseller Enrichment Commission’ (Comisia de Îmbogățire a Vânzătorilor cu Amănuntul) în ciuda agreării termenilor unei înțelegeri cu o săptămână mai devreme, conform căreia compania sa, Tesla, își va monitoriza postările și alte comunicări”. Într-un interviu din luna decembrie 2018 pentru emisiunea 60 Minutes a CBS, Musk a declarat, „Vreau să fie clar. Nu respect SEC”. În data de 19 februarie 2019, conform Forbes, Musk a declarat într-o postare pe Twitter că Tesla va construi o jumătate de milion de mașini în anul 2019. SEC a reacționat la postarea lui Musk, acționându-l în instanță, sub acuzația încălcării clauzelor acordului încheiat, fapt contestat de Musk. S-a ajuns la un acord în acest sens, în cele din urmă, între Musk și SEC, prin care se clarificau detaliile acordului anterior. Acordul încheiat includea o listă a aspectelor pentru care Musk avea nevoie de aprobare înainte de a le posta pe Twitter.

În luna ianuarie 2019, Musk s-a deplasat în China pentru revoluționara Gigafactory din Shanghai aparținând Tesla, cea mai mare uzină a companiei din afara SUA. Pe durata vizitei sale în China, Musk l-a întâlnit pe premierul chinez, Li Keqiang. În timpul discuțiilor, Musk și-a exprimat admirația sa față de China spunând că dorește să poată vizita China mai des, iar premierul chinez i-a răspuns că „Vă putem oferi un green card, dacă vă este de ajutor”. Mai puțin de un an s-a scurs între deschiderea inițială a uzinei și începerea producției primelor vehicule la Gigafactory din Shanghai.

În luna martie 2019 a fost prezentat SUV-ul/CUV-ul de mici dimensiuni model Y. Primele produse au fost lansate în martie 2020. În luna noiembrie a aceluiași an, Musk a prezentat Tesla Cybertruck, o camionetă integral electrică, acționată de baterie. Prezentarea a avut loc în Los Angeles—în aceeași lună, an și locație în care a apărut și filmul Blade Runner, care a fost o inspirație privind design-ul. Pentru a se fabrica în trei variante de Single Motor RWD, Dual Motor AWD și Triple Motor AWD, producția pentru Cybertruck va începe spre sfârșitul anului 2021.

Începând cu data de 29 ianuarie 2016, Musk deține aproape 28,9 de milioane de acțiuni Tesla, ceea ce înseamnă aproximativ 22% din companie. În luna ianuarie 2018, Musk a avut posibilitatea de a achiziționa până la 20,3 milioane de părți sociale dacă valoarea de piață a Tesla avea să crească la peste 650 miliarde $. Aprobarea sa ca acționar majoritar al acestui pachet a avut loc în martie 2018. Această subvenție a însemnat și eliminarea speculațiilor cu privire la părăsirea Tesla de către Musk pentru a-și dedica timpul celorlalte afaceri ale sale. Un raport al consultanților Glass Lewis & Co. prezentat clienților săi aducea argumente împotriva acordării acțiunilor.

SolarCity

Musk a venit cu conceptul inițial și cu capitalul financiar pentru SolarCity, care a fost co-fondată în 2006 de verii săi, Lyndon și Peter Rive. Până în 2013, SolarCity devenise al doilea cel mai mare producător de sisteme de energie solară din Statele Unite. SolarCity a fost cumpărată de Tesla, Inc. în noiembrie 2016 și, în prezent, este o filială deținută integral de Tesla.

Motivația principală a finanțării atât a SolarCity, cât și a Tesla, a fost aceea de a ajuta la combaterea încălzirii globale. În anul 2012, Musk a anunțat că SolarCity și Tesla vor colabora la utilizarea acumulatorilor electrici pentru autovehicule pentru a diminua impactul acoperișului solar asupra rețelei electrice, program demarat în anul 2013.

În data de 17 iunie 2014, Musk s-a angajat să construiască o unitate de producție avansată a SolarCity în Buffalo, New York, care să tripleze dimensiunea celei mai mari centrale solare din Statele Unite. Musk a declarat că centrala va fi „una dintre cele mai mari fabrici de producție a panourilor solare din lume”, și va fi urmată de una sau mai multe unități și mai mari în anii următori. Gigafactory 2 a Tesla este o fabrică de celule fotovoltaice (PV) închiriată de filiala Tesla, SolarCity, în Buffalo, New York. Construirea fabricii a început în anul 2014 și a fost finalizată în anul 2017. Tesla a acceptat fonduri publice în valoare de 750 milioane $ de la Guvernatorul Statului New York, Andrew Cuomo, ca parte a proiectului de miliarde din Buffalo — un plan de a investi bani pentru a ajuta economia zonei Buffalo, New York — de a construi fabrica și infrastructura.

Hyperloop (hiperbucla)

În data de 12 august 2013, Musk a prezentat un concept al unui sistem de transport de mare viteză care include tuburi de joasă presiune în interiorul cărora se vor deplasa capsule presurizate pe o pernă de aer acționate de motoare du inducție lineară și compresoare de aer. Mecanismul de lansare a conceptului a fost un document de tip alpha-design care, în plus față de stabilirea tehnologiei, sublinia o rută noțională pe care să fie construit un astfel de sistem de transport: între Zona Greater Los Angeles și Zona San Francisco Bay.

După prefigurarea Hiper-buclei, Musk a format o echipă din o duzină de ingineri din cadrul Tesla și SpaceX care au lucrat timp de nouă luni pentru a stabili bazele conceptului și a crea proiecte ale sistemului de transport. Un design timpuriu al sistemului a fost publicat într-un document oficial postat pe blog-urile Tesla și SpaceX. Propunerea lui Musk, dacă este fezabilă din punct de vedere tehnologic la costurile stabilite de acesta, ar face Hiper-bucla o călătorie mai ieftină decât orice alt mijloc de transport pe distanțe lungi. Design-ul alpha a fost propus pentru a utiliza un vacuum parțial pentru a reduce înaintarea aerodinamică, care, în teorie, ar permite deplasarea la viteze mari cu putere relativ redusă, și cu anumite alte caracteristici precum schiuri cu perne de aer și un compresor de admisie pentru a reduce fluxul de curent liber. Documentul design-ului alpha estima un cost total al sistemului Hiper-buclei între LA și SF de 6 miliarde USD, dar suma este una speculativă.

În luna iunie 2015, Musk a anunțat un concurs de design pentru studenți și orice alte persoane, pentru construirea capsulei Hiper-buclei care urma să funcționeze pe un traseu de o milă sponsorizat de SpaceX, în timpul concursului capsula Hiper-buclei care urma să aibă loc în intervalul 2015–2017. Ruta a fost folosită în ianuarie 2017, iar Musk a început, de asemenea, să construiască un tunel.

Hyperloop One, o companie neafiliată lui Musk, a anunțat că a realizat primele teste cu succes pe ruta DevLoop din Nevada în data de 13 iulie 2017. Acestea au avut loc în data de 12 mai 2017, la ora 12:02 a.m. și au durat 5,3 secunde, ajungând la o viteză maximă de 113 km/h.

În data de 20 iulie 2017, Elon Musk a spus că a primit ceea ce a fost descris ca „aprobare verbală din partea guvernului” pentru a construi o hiper-buclă între New York City și Washington, D.C., cu oprire în Philadelphia și Baltimore.

OpenAI

În decembrie 2015, Musk anunța înființarea OpenAI, o companie de cercetare non-profit în domeniul inteligenței artificiale (AI). OpenAI are scopul de a dezvolta inteligența artificială generală într-un mod sigur și benefic umanității.

Punând AI la dispoziția tuturor, OpenAI dorește să „contracareze corporațiile mari care pot dobândi prea multă putere prin deținerea unor sisteme super-inteligente devotate profiturilor, precum și guvernele, care pot utiliza AI pentru a câștiga putere și a-și oprima cetățenii”. Musk a declarat că dorește să contracareze concentrarea puterii. În anul 2018, Musk a părăsit consiliul OpenAI pentru a evita posibile conflicte viitoare cu funcția sa de CEO al Tesla, dat fiind că Tesla devenea din ce în ce mai implicată în AI prin intermediul programului Tesla Autopilot.

Într-un interviu acordat lui Joe Rogan în luna septembrie 2018, Musk își exprima grija față de pericolele de dezvoltare a inteligenței artificiale în mod nediscriminatoriu. În luna ianuarie 2019, Mark Harris de la The Guardian susținea că în data de 23 ianuarie 2019 fundația Musk „a adăugat o linie la website-ul său, declarându-și susținerea față de „dezvoltarea inteligenței artificiale sigure în beneficiul umanității””.

Neuralink

În 2016, Musk a co-fondat Neuralink, o companie de startup în neuro-tehnologie care să integreze creierul uman în inteligența artificială. Compania se concentrează pe crearea unor dispozitive care să poată fi implantate în creierul uman, cu scopul de a ajuta ființele umane să fuzioneze cu software-ul și să țină pasul cu evoluția din domeniul inteligenței artificiale. Aceste îmbunătățiri ar putea duce la creșterea memoriei sau ar putea permite o interfață mult mai directă cu dispozitivele informatice.

Musk consideră că Neuralink și OpenAI sunt în legătură: „OpenAI este o companie nonprofit dedicată reducerii pericolelor legate de inteligența artificială, în timp ce Neuralink funcționează în direcția implantării tehnologiei în creierele noastre pentru a crea interfețe minte-calculator”.

The Boring Company

În data de 17 decembrie 2016, fiind blocat în trafic, Musk a postat pe Twitter „voi construi o mașină de forare a unui tunel și mă voi pune pe săpat…” Compania s-a numit ‘The Boring Company’ (TBC). La 21 ianuarie 2017, Musk a postat „Progres uimitor al părții frontale a tunelului. Plănuim începerea săpăturilor cam într-o lună”. Începând cu data de 26 ianuarie 2017, au început și discuțiile cu organele de reglementare.

În februarie 2017, compania a început să sape un „șanț de încercare” cu o lățime de 30 de picioare (9,1 m), o lungime de 50 de picioare (15 m), și o adâncime de 15 picioare (4,6 m) în spațiul de birouri al Space X din Los Angeles, construcția neavând nevoie de permise. Musk a spus la începutul anului 2017 că, pentru fezabilitatea economică a rețelei de tuneluri propusă, este necesară o scădere de 10 ori pe milă a costurilor de forare a tunelului. Conform membrului consiliului Tesla și SpaceX, Steve Jurvets, lățimea tunelului este optimizată doar pentru vehiculele electrice, evitându-se, astfel, complicațiile evacuării emisiilor de la motoarele cu ardere internă.

Până la sfârșitul anului 2018, TBC dispunea de planuri active de construcție aprobate, sau de un tunel funcțional în diverse zone ale Statelor Unite: Baltimore, Chicago și Los Angeles. TBC a oferit o actualizare a statusului tehnologiei și liniei proprii de produse în momentul deschiderii publice a primei mile de tunel de testare din Hawthorne, California, în data de 18 decembrie 2018, spunând că a fost un model pentru validarea conceptului tehnologic. TBC a pretins că design-ul este finalizat pentru următoarea mașinărie de forare a tunelului (TBM), Prufrock, și că asamblarea și testarea proiectării vor începe în anul 2019. În februarie 2020 TBC lansa imagini ale unui prototip Prufrock funcțional.
Din punct de vedere al merchandising-ului, Musk a spus că societatea a vândut 2.000 de „aruncătoare de flăcări” în anul 2018, inspirat fiind de filmul Spaceballs.

Salvarea din peștera Tham Luang

În luna iulie 2018, Musk a încercat să ofere suport salvatorilor în timpul Salvării din peștera Tham Luang stabilind ca angajații săi să construiască o mică capsulă de salvare.

Răspunzând la solicitările de ajutor venite de la utilizatorii Twitter, Musk le-a oferit ajutorul; compania sa, The Boring Company a contactat guvernul thailandez. Apoi a aranjat ca inginerii a două dintre companiile sale să proiecteze un submarin de dimensiunea unui copil pentru a ajuta la eforturile de salvare și a documentat procesul pe Twitter. Richard Stanton, lider al echipei internaționale de scafandri reunită pentru salvare, i-a solicitat lui Musk să continue construirea mini-submarinului ca back-up, în cazul în care se agrava situația din cauza inundațiilor. Inginerii companiilor lui Musk, SpaceX și The Boring Company au construit mini-submarinul dintr-un tub de transfer de oxigen lichid de pe Falcon 9 în 8 ore și l-au livrat personal în Thailanda.

Numit „Wild Boar”, după echipa de soccer a copiilor, design-ul acestuia, conform feedback-ului oferit de echipa de scafandri, era un tub etanș cu o lungime de cinci picioare (1,5 m), o lățime de doisprezece inchi (300 mm), și care cântărea aproximativ 90 de livre (41 kg) acționată manual de scafandri din față și din spate, cu compartimente segmentate pentru a ajuta greutatea scafandrului pentru ajustarea plutirii, și care avea scopul de a soluționa problema transportării în siguranță a copiilor care ar fi putut întâmpina dificultăți în însușirea abilităților de scufundare, necesare pentru a ieși din peșteră pe cont propriu, fără a intra în panică. Pentru situația în care mini-submarinul nu ar fi încăput prin sistemul de tuneluri al peșterii, Elon Musk a solicitat Wing Inflatables, o companie de bărci gonflabile din Canada, să construiască niște capsule gonflabile. Capsulele au fost proiectate, fabricate, și testate într-o zi, înainte de a fi expediate către Thailanda.

În acest timp, opt dintre cei doisprezece copii fuseseră deja salvați (cu ajutorul unor măști pe față și oxigen, sub anestezie) iar autoritățile thailandeze au decis să nu utilizeze submarinul.

Ulterior, Elon Musk a fost unul dintre cele 187 de persoane care au primit titlul de Membru al Ordinului Direkgunabhorn (clasa a cincea) acordat de Regele Thailandei în martie 2019 pentru contribuția sa și a echipei sale la misiunea de salvare.

Viabilitatea dispozitivului și reacție

Supraveghetorul operațiunii de salvare, Narongsak Osatanakorn, a declarat că submarinul a fost „sofisticat din punct de vedere tehnologic, dar neadecvat misiunii noastre de a intra în peșteră”. Vernon Unsworth, un speolog recreativ care explorase peștera în ultimii șase ani și care a avut un rol cheie ca și consultant al misiunii de salvare, a criticat submarinul la CNN ca fiind nimic mai mult decât un efort de păstrare a relațiilor publice, fără nicio șansă de succes, și că Musk „nu avea nicio idee despre pasajele peșterii” și că „își poate înfige submarinul acolo unde-l doare”. Musk a afirmat pe Twitter că dispozitivul ar fi funcționat și s-a referit la Unsworth ca un „tip pedo”, lucru care a declanșat reacții împotriva lui Musk. Ulterior a șters aceste postări, precum și o postare anterioară în care spunea unui alt critic al dispozitivului, „Fii pe fază, măgarule”. În data de 16 iulie, Unsworth a declarat că se gândea să ia măsuri legale împotriva comentariilor lui Musk.

Două zile mai târziu, Musk își cerea scuze pentru observațiile sale. În data de 28 august 2018, ca răspuns la criticile unui scriitor pe Twitter, Musk a postat „Nu ți se pare ciudat că nu m-a dat în judecată?” În următoarea zi, a primit o scrisoare de la L. Lin Wood, avocatul salvatorului, datată 6 august, care îl informa că lua măsuri pentru demararea unui proces de calomniere.

La un moment dat, un auto-proclamat detectiv particular i-a trimis un e-mail lui Musk cu o ofertă de a „săpa” în trecutul lui Unsworth, ceea ce Musk a acceptat în august 2018; detectivul s-a dovedit, ulterior, a fi un infractor condamnat pentru multiple acuzații de fraudă. La 30 august, cu ajutorul detaliilor obținute pe durata presupusei investigații, Musk a trimis unui reporter de la BuzzFeed News, reporter care scrisese despre controversa respectivă, un e-mail numit „neoficial”. El pretindea că Unsworth este un „tip singur din Anglia care a călătorit către sau a locuit în Thailanda timp de 30 – 40 de ani … până s-a mutat în Chiang Rai pentru o soție minoră care avea aproximativ 12 ani la momentul respectiv” (fapt declarat ulterior de partenera lui Unsworth ca fiind informație falsă). În data de 5 septembrie, reporterul a postat o captură de ecran a e-mailului, spunând că „Neoficial este un acord între două părți” cu care „nu a fost de acord”.

La jumătatea lunii septembrie, Unsworth a intentat un proces de defăimare la tribunalul federal din Los Angeles. În apărarea sa, Musk a argumentat că în limbajul argou „tip pedo” era o insultă obișnuită utilizată în Africa de Sud, în copilărie… sinonim cu „bătrân înfiorător” și că este utilizată pentru a insulta aspectul și purtarea unei persoane.”

Procesul de defăimare a început la 4 decembrie 2019, în Los Angeles, prin care Unsworth cerea 190 milioane $ daune. Pe durata procesului, Musk a cerut scuze lui Unsworth, din nou, pentru postarea inițială. În data de 6 decembrie, juriul a decis în favoarea lui Musk și a dat verdictul că Musk nu este vinovat; Musk a comentat: „Mi-am redobândit încrederea în umanitate.” Avocatul lui Unsworth, L. Lin Wood, a declarat: „Adevărul i-a reabilitat și pe Musk și pe Unsworth. Sistemul nostru de justiție și-a făcut treaba”.

Teslaquila

Elon Musk a lansat o tequila sub brand-ul Tesla în anul 2018, ca parte a unei glume de 1 aprilie, pe Instagram. Această tequila sub brand-ul Tesla a devenit aproape reală în octombrie 2018, iar Tesla a depus o cerere de marcă înregistrată „cu intenția de a o utiliza” la Oficiul American pentru Brevete și Mărci Înregistrate. Marca înregistrată este utilizată pentru lichiorul distilat de agave. Musk și-a reafirmat intenția de a lansa produsul printr-un mesaj pe Twitter, în care glumea pe tema sticlei, în data de 12 octombrie 2018.

Consiliul Mexican de Reglementare a Tequilei (CRT) a răspuns public, „Dacă vrea ca Teslaquila să fie viabilă precum tequila, trebuie să se asocieze cu un producător autorizat de tequila, să respecte anumite standarde și să solicite autorizarea din partea Institutului de Proprietăți Industriale din Mexic.”

Muzică

În data de 30 martie 2019, Musk a lansat o piesă rap, „RIP Harambe”, pe un SoundCloud cu denumirea „Emo G Records”. Piesa a fost interpretată de Yung Jake, scrisă de Yung Jake și Caroline Polachek, și regizată de BloodPop. În data de 30 ianuarie 2020, Musk a lansat o piesă EDM, „Don’t Doubt Ur Vibe”, cu propriile versuri și voce. În timp ce criticul Guardian, Alexi Petridis, o descria ca „imperceptibilă… competentă pentru mulți, dar cu ritmuri nefericite de muzică electronică postate undeva în Soundcloud”, TechCrunch spunea că „nu este o prezentare atât de rea a genului”.

Viziune

Financiară

Musk a vorbit deschis despre short-selling și despre cum consideră că practica aceasta ar trebui să fie ilegală. Musk și-a exprimat, de asemenea, opinia și despre lipsa sa de respect față de SEC, pe care, în glumă îl numește „comitetul de îmbogățire a vânzătorilor cu amănuntul ” ca urmare a unui acord de soluționare. De asemenea, a comentat cu privire la prețul acțiunilor Tesla atunci când acesta ajunsese la aproximativ 700$, spunând pe Twitter că este „prea mare;” iar când a sărit de prețul de 1000 $, prin simpla postare „lol” urmată de „bombardări” în care spune că website-ul său stankmemes.com a prognozat acest lucru. A răspuns la o versiune timpurie a acestei prezentări pe Wikipedia care îl descria ca investitor, spunând că nu se consideră investitor și că investițiile sale sunt „aproape zero.”

Politică

Din punct de vedere politic, Musk s-a descris ca fiind „jumătate Democrat, jumătate Republican” și spunând „sunt undeva la mijloc, liberal din punct de vedere social și conservator din punct de vedere fiscal.” În anul 2018, a declarat că „nu este conservator. M-am înregistrat ca independent [și] moderat politic.” Determinat de urgența inteligenței artificiale, Musk și-a exprimat susținerea față de un venit de bază universal; de asemenea, susține democrația directă și a declarat că consideră că guvernul de pe Marte va fi unul direct democrat.

S-a descris ca „socialist”, dar „nu dintre cei care mută resursele de la cei mai productivi la cei mai puțin productivi, pretinzând că face un lucru bun, însă cauzând mai mult rău”— argumentând, însă, că „adevăratul socialism urmărește cel mai mare bine pentru toată lumea.” El susține urmărirea unei rate de impozitare generală de 40%, preferă impozitul pe consum în locul impozitelor pe venit, și susține impozitul pe proprietate, dat fiind că „probabilitatea ca rezultatele să fie la fel de bune în cazul alocării de capital nu este foarte mare.”
Musk a descris Statele Unite ca „[fără doar și poate] cea mai mare țară care a existat vreodată pe Pământ,” descriindu-le ca „cea mai puternică forță a binelui din orice țară care a existat vreodată.” Musk consideră că democrația nu ar mai exista dacă nu ar fi Statele Unite, spunând că acestea au împiedicat dispariția acesteia cu trei ocazii, prin participarea la Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial și la Războiul Rece. Musk a spus, de asemenea, că crede că „ar fi o greșeală să spunem că Statele Unite sunt perfecte, cu siguranță nu sunt. Au fost și lucruri prostești pe care Statele Unite le-au făcut, dar și lucruri rele.”

Înainte de alegerea lui Donald Trump ca Președinte al Statelor Unite, Musk a criticat candidatura lui Trump, spunând că: „Simt cu tărie că nu este tipul potrivit. Nu pare să aibă caracterul care să se reflecte bine asupra Statelor Unite.” După inaugurarea lui Donald Trump, Musk și-a exprimat aprobarea față de alegerea de către Trump a lui Rex Tillerson ca Secretar de Stat și a acceptat invitația de a participa în calitate de membru consultant la două consilii ale Președintelui Trump. În ceea ce privește colaborarea sa cu Trump, Musk a comentat ulterior: „Cu cât mai multe voci ale rațiunii ascultă Președintele, cu atât mai bine.” Apoi a demisionat din ambele consilii în luna iunie 2017, ca protest la decizia lui Trump de a retrage Statele Unite din Acordul de la Paris privind schimbarea climei, spunând că: „Schimbarea climei este reală. Părăsirea Acordului nu este bună nici pentru America, nici pentru lume”. În mai 2020, în timpul repornirii de către Musk a fabricii Tesla în timpul pandemiei de COVID-19, Trump a declarat că îl susține pe Musk, fapt salutat de acesta, mulțumindu-i public pentru mesajul de pe Twitter.

În august 2019, Musk a declarat pe Twitter că îl susține pe candidatul democrat la alegerile prezidențiale din anul 2020, Andrew Yang, a cărui platformă vizează problema continuă a deplasării forței de muncă prin automatizare tehnologică și inteligență artificială. Musk a spus, într-un mesaj pe Twitter, că venitul universal de bază, susținut de Yang, este „evident, necesar.”

Lobbying

Într-un interviu acordat The Washington Post, Musk a declarat că a fost un „donator semnificativ (deși nu de top) pentru Democrați,” dar și că susține Republicanii. Musk a declarat, de asemenea, că contribuțiile politice sunt o necesitate pentru a avea o voce în guvernul Statelor Unite.

Un raport din 2012 al Sunlight Foundation, un grup nepartizan care urmărește cheltuielile guvernului, a constatat că din anul 2002, SpaceX a cheltuit peste 4 milioane USD pe lobbying pentru Congresul Statelor Unite și peste 800.000 USD ca și contribuții politice pentru Democrați și Republicani. Același raport spunea că „campania SpaceX de a câștiga suport politic a fost sistematică și sofisticată” și că „spre deosebire de majoritatea start-up-urilor tehnice, SpaceX și-a păstrat o prezență în lobbying-ul din Washington aproape din prima zi”, și că „Musk însuși a donat aproape 725.000 USD diverselor campanii încă din anul 2002. În anul 2004, a contribuit cu 2.000 USD la campania de realegere a Președintelui George W. Bush, cheltuind (peste 100.000 USD) pentru campania de realegere a lui Barack Obama și a donat 5.000 USD senatorului Republican Marco Rubio, care reprezintă Florida, un stat critic pentru industria spațială. (…) Per total, Musk și SpaceX au cheltuit, grosso modo, 250.000 USD în ciclul electoral 2012.” Mai mult, SpaceX l-a angajat pe fostul Lider Majoritar Republican al Senatului, Trent Lott să reprezinte compania, prin intermediul grupului de lobbying din Washington, Patton Boggs LLP. Pe lângă Patton Boggs LLP, SpaceX mai folosește câteva firme externe de lobbying, care colaborează cu proprii lobby-iști ai SpaceX.

Musk a fost un susținător al comitetului de acțiune politică (PAC) al SUA FWD.us, care a fost înființat de un coleg antreprenor bine-cunoscut, Mark Zuckerberg și care susține reforma imigrației. Cu toate acestea, în mai 2013, Musk și-a retras public suportul ca protest la reclamele făcute de PAC care susțin cauze precum Keystone Pipeline. Musk și alți membri, inclusiv David O. Sacks, s-au retras, criticând strategia drept „cinică.” Musk a mai declarat că, „Nu ar trebui să renunțăm în fața politicii. Dacă renunțăm, vom avea parte de sistemul politic pe care îl merităm.”

În luna decembrie 2013, Sean Becker de la website-ul politic/media Mic a spus despre Musk că este „un mare ipocrit”, spunând că „[pentru] ciclul electoral din 2014, Musk a contribuit la Longhorn PAC și Comitetul Național Republican al Congresului— ambele finanțând campanii ale unor candidați anti-știință, anti-mediu precum Rep. Michelle Bachman (R-Min.).” Musk l-a ajutat direct pe Senatorul Republican Marco Rubio, care a fost acuzat de deținerea unor poziții similare privind schimbările climatice.

Subvenții

Musk a declarat că nu crede că guvernul SUA ar trebui să ofere subvenții companiilor, ci ar trebui, în schimb, să utilizeze o taxă pe carbon pentru a pune un preț pe externalitatea negativă a schimbărilor climatice și să descurajeze comportamentul neadecvat. Musk spune că piața liberă a fi cea mai bună soluție, și că fabricarea de vehicule neprietenoase cu mediul ar trebui să aibă propriile consecințe.

Declarațiile lui Musk au fost criticate, Profesorul Universității Stanford, Fred Turner spunând că „dacă ești un antreprenor, precum Elon Musk, vei lua banii de unde poți, dar, în același timp, ai crede că antreprenoriatul și tehnologia sunt sursele schimbărilor sociale, nu statul. Nu este tocmai o auto-amăgire, dar există obiceiul de a gândi despre noi că suntem agenți de sine-stătători, independenți, și de a nu admite subvențiile primite de oricare dintre noi. Acest lucru se întâmplă frecvent în Silicon Valley.” Autorul Michael Shellenberger a argumentat că „în cazul lui Musk, este greu să nu consideri asta ca un fel de atitudine defensivă. Și cred că are un motiv de afaceri pentru asta. Ei colaborează cu mulți investitori, pentru care subvențiile nu sunt baza unei afaceri viabile pe termen lung, și, adesea, exagerează viteza cu care vor putea să devină independenți.” Shellenberger continuă, „ne-ar fi mult mai bine tuturor dacă acești antreprenori ar fi un pic mai recunoscători, un pic mai umili.” În timp ce jurnalistul și autorul Jim Motavalli, care l-a intervievat pe Musk pentru High Voltage, cartea sa publicată în anul 2011 despre industria vehiculelor electrice, specula că „Elon privește acum din perspectiva câștigătorului, și nu vrea să vadă că și alții câștigă, deoarece obțin bani de la guvern – cred că oamenii au tendința, după ce au atins succesul, să vrea să fie singurii în domeniu.”

În 2015,declarațiile lui Musk au făcut obiectul altor controale, atunci când un articol din LA Times a pretins că SpaceX, Tesla, SolarCity și cumpărătorii produselor lor dețineau sau ar fi trebuit să primească împreună suma totală estimată de 4,9 miliarde USD în subvenții guvernamentale în următorii douăzeci de ani. Un astfel de exemplu este statul New York, care cheltuiește 750 milioane USD pentru a construi o fabrică de panouri solare în Buffalo, închiriată către SolarCity pentru 1$ pe an. Tranzacția exclude, de asemenea, impozitele pe proprietate pentru un deceniu, evaluate la 260 de milioane USD. Fostul vice-președinte pentru dezvoltarea afacerii al Tesla și fostul demnitar al Departamentului de Stat din SUA, Diarmuid O’Connell, a fost principalul negociator al producătorului de automobile.

Media

După o serie de articole negative despre Tesla care au adus frustrare pentru Musk, în mod specific, articolele publicate de Reveal News care critică Tesla pentru procedurile sale de siguranță în fabrică, Musk a anunțat pe Twitter că plănuiește să creeze un website unde utilizatorii să poată evalua corectitudinea respectivelor articole, în plus față de credibilitatea jurnaliștilor și publicațiilor. A sugerat să îl numească „Pravda”, după ziarul Partidului Comunist din era Uniunii Sovietice, care avea aceeași denumire.

Acest lucru a determinat reacțiile multor jurnaliști care pretindeau că o platformă pe care utilizatorul să poată vota liber cu privire la credibilitatea unui articol sau jurnalist ar fi instigare la abuz.

După ce și-a dat seama că site-ul „pravda.com” este utilizat de ziarul ucrainean Ukrayinska Pravda pe internet, Musk a realizat site-ul pravduh.com la 25 mai 2018.

Destin și religie

Când a fost întrebat dacă crede că în tranziția umanității către o specie multi-planetară „există ceva numit destin la mijloc”, mai degrabă decât „doar fizică”, Musk a răspuns: Ei bine, cred. Cred că există un soi de inteligență principală care realizează toate aceste lucruri? Probabil că nu, pentru că atunci, ar trebui să spunem: „De unde provine inteligența asta?” Deci întrebarea este aproape auto-sugerată. Astfel, cred că asta se poate explica cu ajutorul legilor fundamentale ale fizicii. Știm că este un fenomen complex pornit de la elemente simple.

Musk a declarat că nu se roagă, sau nu divinizează nicio ființă, deși s-a rugat „oricăror entități care ascultă” să „binecuvânteze lansarea” înainte de lansarea importantă a Falcon 1. Când a fost întrebat dacă crede că știința și religia pot co-exista, Musk a spus „Probabil că nu.”

Viața extraterestră

Deși Musk consideră că ar putea exista forme simple de viață pe alte planete, nu este sigur dacă există și alte forme de viață inteligente. Musk a spus, mai târziu, că „sper[ă] că există altă formă de viață inteligentă în universul cunoscut”, și a declarat că „mai mult probabil decât puțin probabil, dar asta este doar o presupunere.”

Musk a considerat ipoteza simulării ca soluție posibilă la paradoxul Fermi: Absența oricărei forme de viață poate fi un argument în favoarea faptului că ne aflăm într-o simulare… Ca atunci când te joci un joc de aventură și nu poți vedea stelele în fundal, dar nu poți ajunge la ele. Dacă nu este simulare, atunci poate ne aflăm într-un laborator, și există forme avansate de civilizație extraterestră care ne privesc cum ne dezvoltăm, din curiozitate, ca mucegaiul într-un recipient Petri… Dacă ne uităm la nivelul nostru tehnologic actual, ceva ciudat trebuie să se întâmple civilizațiilor, și când spun ciudat, mă refer într-un mod rău. … Și este posibil să existe mulți decedați, civilizații cu o planetă.

În iunie 2016, Musk a fost întrebat dacă consideră că oamenii trăiesc într-o simulare pe calculator, la care a răspuns: Cel mai puternic argument pentru existența noastră într-o simulare ar fi că: în urmă cu 40 de ani aveam Pong—două dreptunghiuri și un punct. Acolo eram. Acum, 40 de ani mai târziu, avem simulări fotorealiste, 3D, cu milioane de oameni care se joacă simultan, și cu îmbunătățiri anuale. Și, curând, vom avea realitatea virtuală, o realitate augmentată. Dacă presupunem orice rată a îmbunătățirii, atunci jocurile nu vor mai putea fi diferențiate de realitate, vor fi identice.

Inteligența artificială

Musk a vorbit frecvent despre posibilele pericole ale inteligenței artificiale, numindu-le „cea mai mare amenințare a supraviețuirii rasei umane”. În timpul unui interviu din anul 2014 pentru MIT Simpozionul Centenar AeroAstro, Musk a descris AI ca cea mai mare amenințare existentă a umanității, declarând, de asemenea, că „Sunt tentat să cred că ar trebui să fie o autoritare de supraveghere și reglementare, poate la nivel național și internațional, doar pentru a ne asigura că nu vrem să se întâmple ceva prostesc.” Musk a descris crearea inteligenței artificiale ca „chemarea demonului”.

În ciuda acestui fapt, Musk a investit în DeepMind, o firmă de AI, și în Vicarious, o societate care lucrează pentru îmbunătățirea inteligenței mașinilor. În luna ianuarie 2015, el a donat 10 milioane $ către o firmă nonprofit, Future of Life Institute, o organizație concentrată pe provocările aduse de tehnologia avansată. Anterior, el fusese co-președintele OpenAI, o companie nonprofit de cercetare în domeniul inteligenței artificiale.

Musk a declarat că investițiile sale sunt făcute „nu pentru a încerca să obțin venit din această investiție … Doar că îmi place să fiu la curent cu ce se întâmplă în domeniul inteligenței artificiale. Cred că rezultatul poate fi periculos. S-au făcut filme despre asta, știți, ca Terminator. Finalurile sunt de speriat. Iar noi trebuie să ne asigurăm că finalul este unul bun, nu rău.”

Opiniile lui Musk despre inteligența artificială au adus unele controverse. Musk s-a confruntat cu fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, acesta din urmă spunând că atenționările lui sunt „oarecum iresponsabile”. Musk i-a răspuns lui Zuckerberg spunând că, urmare a discuțiilor purtate despre AI cu Zuckerberg, este de părere că Mark „înțelege subiectul la nivel limitat”. În anul 2014, Adam Elkus de la Slate a spus că, în prezent, AI este inteligentă ca un copil, și doar în anumite domenii se poate spune că analogia cu „chemarea demonului” a lui Musk poate fi periculoasă pentru că poate duce la reduceri semnificative ale bugetului alocat pentru cercetarea AI.

Information Technology and Innovation Foundation (ITIF), un think-tank din Washington D.C., a acordat Premium Annual Luddite „alarmiștilor care vociferează despre apocalipsa inteligenței artificiale”; președintele fundației, Robert D. Atkinson, s-a plâns că Musk și alții ca el spun că AI este cea mai mare amenințare existențială pentru umanitate. Atkinson a declarat că „Nu este un mesaj cu șanse mari de câștig dacă se dorește finanțarea AI de către Congresul Fundației Naționale pentru Știință.” Nature, referindu-se la premiu, a spus că „îngrijorările cu privire la AI nu sunt simple ațâțătoare de frică” și a concluzionat că: „Este crucial ca progresul tehnologic să fie susținut de o cercetare solidă, bine finanțată, pentru a anticipa scenariile pe care le poate implica… Dacă aceasta este perspectiva Luddite, atunci așa să fie.” Șeful Facebook în domeniul AI, Jerome Persati, a spus că Elon Musk „nu știe despre ce vorbește atunci când se referă la AI”, iar CNBC raporta că Musk „nu este întotdeauna privit favorabil” de comunitatea de cercetare AI.

Transportul public

La un eveniment Tesla pe marginea Conferinței Sistemelor de Prelucrare a Informațiilor Neuronale din decembrie 2017, Musk a spus că: Cred că transportul public este dureros. Este groaznic. De ce ai vrea să te urci în ceva, cu multă altă lume, care nu merge unde vrei tu să meargă, care nu pornește de unde vrei tu să pornească, și nu ajunge unde vrei tu? Și nu funcționează mereu. … Este o mare pacoste. De aceea nimănui nu îi place. Și mai sunt și câțiva străini, care pot fi criminali în serie. Ok, grozav. De aceea oamenii preferă transportul individual, care merge unde vrei, când vrei.

Apoi, a negat răspunsul unui membru din audiență, care a spus că transportul public funcționează eficient în Japonia.

Comentariul său a adus critici din partea experților atât în domeniul public cât și în tranzit. Expertul în planificare urbană, Brent Toderian a început hashtag-ul #GreatThingsThatHappenedonTransit care a fost adoptat pe scară largă de utilizatorii Twitter pentru a spulbera noțiunea lui Musk cum că toată lumea urăște transportul public. Yonah Freemark, un urbanist și jurnalist specializat în planificare și transport, a rezumat viziunea lui Musk asupra transportului public spunând că „Este teribil. Poți fi ucis. Trenurile japoneze sunt groaznice. Transport individualizat pentru toată lumea! Congestii? Cerere indusă? Impact asupra schimbării climatice? Străzi pe care nu poți merge? Cui îi pasă!”

Jarrett Walker, un cunoscut expert în transportul public și consultant din Portland, a spus că „neplăcerea lui Musk de a împărți spațiul cu străini este un lux (sau o patologie) pe care doar bogații și-l pot permite”, referindu-se la teoria că planificarea unui oraș în jurul preferințelor unei minorități poate avea un rezultat care nu funcționează, de obicei, pentru majoritatea. Musk a răspuns cu „Ești un idiot”, spunând, mai târziu „Scuză-mă… Am vrut să spun ‘un idiot fățarnic’.” Acest schimb de replici a atras o atenție semnificativă a media și l-a determinat pe laureatul Nobel, Paul Krugman să comenteze cu privire la controversă, spunând că „Ești un idiot” este „ideea lui Elon Musk despre un argument convingător”.

COVID-19

Musk a fost criticat pentru viziunea sa asupra și acțiunile legate de pandemia de COVID-19. La data de 31 ianuarie, a asemănat unele aspecte ale COVID-19 cu răceala comună și a spus că „panica legată de coronavirus este o tâmpenie”, și că „pericolul de a ne panica depășește pericolul corona. Dacă alocăm resurse medicale în plus pentru acest corona, acest lucru se va face în contul tratării altor boli”. Musk a fost criticat, de asemenea, pentru postarea pe Twitter a unor declarații controversate despre boală, inclusiv că „În general, copiii sunt imuni, dar vârstnicii cu boli anterioare sunt vulnerabili”, declarație însoțită de un grafic în care prezenta faptul că până la data de 15 martie nu a murit niciun copil în Italia și spunând că „În baza tendințelor actuale, probabil cazurile noi în SUA vor fi aproape zero până la sfârșitul lunii aprilie.” Mai mult, el promova articole care sugerau că societățile din domeniul sănătății umflă numărul de cazuri de COVID-19 din motive financiare, a promovat un document despre beneficiile clorochinei care, ulterior, a fost discreditat pe scară largă, și demolat de Google, și a re-postat un video care făcea apel la încetarea imediată a măsurilor de distanțare socială, adăugând că „[d]oc. exprimă un punct de vedere bun”.

Atunci când Șeriful Alameda County a dispus ca toate afacerile neesențiale să fie închise, Musk și Tesla au respins ordinul, argumentând că producția de vehicule și infrastructura energetică sunt sectoare critice, citând Departamentul Securității Naționale al SUA.

Musk a numit închiderea ca fiind „fascistă” în timpul unei conferințe a Tesla declarând că: Dacă cineva vrea să stea în casă, n-are decât. Trebuie să li se permită să stea în casă și nu trebuie să fie forțați să plece, dar să le spunem că nu pot părăsi casa și că vor fi arestați dacă fac asta, atunci acest lucru este fascist, nu democratic, aceasta nu este libertate. Dați oamenilor înapoi libertatea lor.

Ulterior, Musk a postat diverse mesaje pe Twitter, opunându-se închiderilor obligatorii cu mesaje precum „ELIBERAȚI AMERICA ACUM”.

În data de 11 mai, Musk a redeschis linia de producție Tesla din Fremont cu sfidarea ordinelor Comitatului Alameda însă conform regulilor de sănătate ale statului California. În aceeași zi, a postat că „Tesla repornește producția astăzi, în ciuda regulilor Comitatului Alameda. Voi fi în prima linie, cu toți ceilalți. Dacă cineva va fi arestat, voi cere să fiu eu acela.” Mai mult, Musk a anunțat că Tesla își va muta sediul în Texas sau Nevada și că Tesla a intentat proces împotriva Comitatului Alameda, contestând „oprirea” fabricii din Fremont, declarație retrasă ulterior. Departamentul de Sănătate Publică din Comitatul Alameda a explicat că aștepta un plan pe care compania de vehicule electrice îl promisese în data de 11 mai, în care trebuia să prezinte modul în care va proteja sănătatea muncitorilor pe durata pandemiei de coronavirus. Data deschiderii a fost stabilită pentru luni, 18 mai, așteptându-se aprobarea Tesla — aceeași dată în care Fiat Chrysler, Ford Motor Company și General Motors urmau să reînceapă producția. În data de 2 iunie 2020, un muncitor Tesla a fost testat pozitiv pentru COVID-19 după redeschiderea fabricii Tesla din Buffalo, New York, primul astfel de caz de la redeschiderea fabricilor din SUA de către Tesla.

Viața personală

Filantropie

Musk este președintele Musk Foundation, al cărei scop este de a furniza sisteme de energie solară în zonele dezafectate, alături de alte scopuri. În anul 2010, Musk Foundation a colaborat cu SolarCity pentru a dona un sistem de energie solară de 25 kW către centrul South Bay Community Alliance ca reparație la efectele uraganului din Coden, Alabama. În luna iulie 2011, Musk Foundation a donat 250.000 $ unui proiect de energie solară din Sōma, Japonia, oraș care fusese devastat de curând de un tsunami.

În luna iulie 2014, caricaturistul Matthew Inman și William Terbo, nepotul lui Nikola Tesla, i-au solicitat lui Musk să doneze 8 milioane USD pentru construirea Tesla Science Center în Wardenclyffe. În cele din urmă, Musk a fost de acord să doneze 1 milion USD pentru proiect și a gajat construirea unui Turbocompresor Tesla în parcarea muzeului.

În ianuarie 2015, Musk a donat 10 milioane USD către Future of Life Institute pentru a realiza un program de cercetare globală cu scopul de a face inteligența artificială benefică pentru umanitate.

Începând cu anul 2015, Musk este custodele X Prize Foundation și semnatar al The Giving Pledge.
În luna octombrie 2018, într-un efort de a soluționa criza apei din Flint, Musk și Musk Foundation au donat peste 480.000 $ pentru a instala noi fântâni cu sisteme de filtrare pentru a asigura acces la apă curată în toate școlile din Flint, Michigan. Începând cu anul 2019, aproximativ 30.000 de copii din toate cele 12 școli din zonă dispun de apă gratis, potabilă, din sistemele de filtrare a apei.

Musk a fost un donator de top pentru ACLU.

În luna octombrie 2019, Musk a donat 1 milion USD către ‘#TeamTrees’ o inițiativă de plantare a 20 de milioane de copaci, condusă de comunitatea de pe YouTube în colaborare cu Arbor Day Foundation.

Familie

Tosca Musk, sora lui Elon, este regizor de film. Ea a fondat Musk Entertainment și a regizat mai multe filme.

Musk și-a întâlnit soția, autoarea canadiană Justine Wilson, în timpul studenției la Universitatea Queen’s din Ontario. S-au căsătorit în anul 2000 și s-au despărțit în anul 2008. Primul lor fiu, Nevada Alexander Musk, a murit din cauza sindromului morții infantile subite (SIDS) la vârsta de 10 săptămâni. Au mai avut apoi cinci fii prin fertilizare in vitro -gemeni în anul 2004 (Griffin și Xavier), urmați de tripleți în anul 2006 (Kai, Saxon, și Damian). Ei împart custodia celor cinci fii.

În anul 2008, Musk a început să se întâlnească cu actrița engleză Talulah Riley, iar în 2010, s-au căsătorit. În luna ianuarie 2012, Musk a anunțat că își încheie relația de patru ani cu Riley, spunându-i lui Riley că „Au fost patru ani grozavi. Te voi iubi pentru totdeauna. Vei face pe cineva foarte fericit într-o zi.” În iulie 2013, Musk și Riley s-au căsătorit din nou. În decembrie 2014, Musk a intentat divorț de Riley a doua oară; cu toate acestea, acțiunea a fost retrasă. Presa a anunțat în martie 2016 că procedurile de divorț au fost demarate, din nou, de data aceasta Riley fiind cea care a solicitat divorțul de Musk. Divorțul a fost finalizat spre sfârșitul anului 2016.

Musk a început să se întâlnească u actrița americană Amber Heard în 2016, dar s-au despărțit după un an din cauza programelor lor diferite.

În data de 7 mai 2018, Musk și muzicianca de origine canadiană Grimes au dezvăluit faptul că au început să se întâlnească. În data de 8 ianuarie 2020, Grimes a anunțat că este însărcinată cu primul lor copil. Grimes a născut un fiu în data de 4 mai 2020. Musk și Grimes au declarat că numele lui este „X Æ A-12″, însă numele a fost considerat ilegal conform legislației californiene, deoarece conține caractere care nu fac parte din alfabetul englez modern, așa că l-au schimbat în „X Æ A-Xii”. Acest lucru a provocat confuzii, deoarece Æ nu este o literă din alfabetul englez modern. Copilul a fost numit, în cele din urmă, „X AE A-XII”, cu „X” ca nume și „AE A-XII” ca al doilea prenume.

Apariția la emisiunea lui Joe Rogan

În data de 6 septembrie 2018, Musk și-a făcut apariția la emisiunea lui The Joe Rogan Experience și a discutat despre diverse teme timp de două ore. După cinci zile, aceasta adunase 10 milioane de vizualizări pe YouTube. Unul dintre cele mai vizualizate și controversate aspecte ale programului a fost atunci când Musk a tras un singur fum dintr-o țigară care, conform spuselor lui Rogan, conținea tutun amestecat cu canabis. Când Rogan l-a întrebat cât de des fumează canabis, Musk a spus: „Aproape niciodată. Știu că multora le place, și este ok, dar nu cred că este un lucru bun pentru productivitate … nu pentru mine.” The Washington Post a observat că, „În mâinile presei, a devenit o poveste despre instabilitatea în creștere a lui Musk …” Acțiunile Tesla au scăzut după acest incident, fapt care a coincis cu confirmarea plecării vicepreședintelui Departamentului Financiar Global al Tesla, Justin McAnear, în data respectivă. Fortune se întreba dacă utilizarea canabisului ar avea repercusiuni asupra contractelor SpaceX încheiate cu Forțele Aeriene ale Statelor Unite, deși un purtător de cuvânt al USAF a declarat pentru The Verge că nu există nicio investigație în curs de desfășurare și că Forțele Aeriene încă analizează situația. Într-un interviu pentru 60 Minutes, Musk a spus despre incidentul cu fumatul de canabis că: „Nu fumez iarbă. Așa cum ar putea spune orice persoană care s-a uitat la acea emisiune, nu am nicio idee despre cum se fumează iarba.”

Premii și recunoaștere

• În anul 2006, Musk a fost membru al Consiliului pentru Aeronautică și Inginerie Spațială al Academiei Naționale de Științe a Statelor Unite.
• Premiul acordat de Inc. magazine ca Antreprenor al Anului 2007 pentru activitatea sa în cadrul Tesla și SpaceX.
• Premiul 2007 Index Design pentru design-ul Tesla Roadster. Premiul Global Green 2006 pentru design-ul produsului Tesla Roadster, prezentat de Mikhail Gorbachev.
• Premiul Institutului American pentru Aeronautică și Astronautică George Low pentru cea mai importantă contribuție în domeniul transportului spațial în perioada 2007/2008. Musk a fost recunoscut pentru proiectarea Falcon 1, prima rachetă privată pe combustibil lichid care a ajuns pe orbită.
• Premiul National Wildlife Federation 2008, National Conservation Achievement pentru Tesla și SolarCity. Alte persoane care au primit premiul în 2008 sunt jurnalistul Thomas Friedman, Senatorul american Patrick Leahy (D-VT), și Guvernatorul Floridei, Charlie Crist.
• Trofeul Von Braun al National Space Societydin 2008/2009, acordat pentru conducerea celei mai semnificative realizări în spațiu. Câștigătorii anteriori au fost Burt Rutan și Steve Squyres.
• Listat de Time ca una dintre cele mai importante 100 de persoane care au influențat lumea în anul 2010.
• Organismul mondial privind înregistrările aerospațiale, Fédération Aéronautique Internationale, i-a oferit lui Musk în 2010 cel mai mare premiu în industria aerospațială, Medalia FAI Gold Space, pentru proiectarea primei rachete private care a ajuns pe orbită. Câștigătorii anteriori au fost Neil Armstrong, Burt Rutan de la Scaled Composites și John Glenn.
• A fost numit unul dintre cei mai influenți 75 de oameni ai secolului 21 de către revista Esquire.
• A fost recunoscut la Legenda Vie a Aviației în anul 2010 de către Fundația Kitty Hawk pentru crearea succesorului Navetei Spațiale (racheta Falcon 9 și nava spațială Dragon). Alți câștigători au fost Buzz Aldrin și Richard Branson.
• În luna februarie 2011, Forbes l-a numit pe Musk ca unul dintre „Cei mai puternici 20 de CEO americani în vârstă de 40 de ani sau mai puțin.”
• În luna iunie 2011, Musk a primit premiul de 250.000 $ Heinlein Prize for Advances in Space Commercialization
• În 2012, Musk a primit cea mai înaltă distincție acordată de Royal Aeronautical Society: Medalia de Aur.
• În 2013, Musk a fost numit de Fortune Omul de afaceri al anului pentru SpaceX, SolarCity, și Tesla.
• A primit premiul de Președinte pentru Explorare și Tehnologie acordat de Explorers Club pe durata galei anuale din 16 martie 2014.
• În 2014, Elon Musk a fost onorat cu premiul Edison Achievement Award pentru angajamentul său către inovație pe durata întregii sale cariere.
• În 2015, a primit premiul IEEE Honorary Membership.
• În luna iunie 2016, Business Insider l-a numit pe Musk unul dintre „Top 10 Business Visionaries Creating Value for the World” („Top 10 vizionari în afaceri care creează valoare pentru întreaga lume”) împreună cu Mark Zuckerberg și Sal Khan.
• În decembrie 2016, Musk a fost situat pe locul 21 în lista Forbes a Celor Mai Puternici Oameni din Lume.
• În mai 2017, Musk a primit premiul Oslo Business for Peace Award.
• Musk a fost ales Fellow of the Royal Society (FRS) în 2018.
• Musk a fost numit membru (clasa cinci) al Celui mai Admirabil Ordin al Direkgunabhorn în data de 4 martie 2019 pentru contribuția sa la salvarea din peștera Tham Luang, Provincia Chiang Rai, Thailanda.
• În 2019, Musk a primit premiul Starmus Festival Stephen Hawking Medal for Science Communication
• Musk a fost listat (co-) primul în lista Forbes a Celor Mai Inovatori Lideri ai Anului 2019.

În presă

În Iron Man 2 (2010), Musk s-a întâlnit cu Tony Stark (Robert Downey Jr.) într-un restaurant, și a avut câteva replici despre „ideea unui jet electric.”

În ianuarie 2015, Musk a apărut ca invitat în rol propriu în The Simpsons într-un episod numit „The Musk Who Fell to Earth”; episodul glumea pe seama multora dintre ideile lui Musk.
În noiembrie 2015, Musk a apărut într-un episod din The Big Bang Theory, ca el însuși, ca voluntar într-o cantină a săracilor împreună cu Wolowitz. Musk a mai apărut ca el însuși în luna noiembrie 2017 în seria premergătoare The Big Bang Theory, Young Sheldon. În film, prima aterizare de succes a prime trepte a rachetei Falcon 9 a SpaceX pe o navă dronă este prezentată de CNN. Este urmată de o scenă în care Musk este singur în biroul său cu laptopul de pe care tânărul Sheldon a trimis un email către NASA în anul 1989 care conținea calcule detaliate ale modului în care acest lucru ar putea fi realizat.

Musk a fost prezentat într-un documentar de mediu din anul 2015, Racing Extinction, în care un Tesla Model S personalizat proiectează imagini ale speciilor în pericol de dispariție pe clădirile publice, inclusiv Empire State Building și Vatican.

Musk a apărut în mai multe episoade din South Park inclusiv episodul „Members Only” din noiembrie 2016, care era dublat de vocea sa.

În 2016, Musk a apărut ca el însuți în filmul de comedie romantică Why Him? în care era întâlnit rapid de unul dintre personajele principale, Ned Flemming jucat de Bryan Cranston, într-un bar, la o petrecere. În decembrie 2016, Robby din New Girl se referă la salvarea unei vieți, iar când este întrebat de cine, răspunde „Știi cine este Elon Musk?” Tot în 2016, Musk a fost amintit de Dr. Martin Stein în emisiunea TV despre călătoriile în timp The CW DC’s Legends of Tomorrow. În timpul călătoriei în timp în trecut, Stein își întâlnește varianta sa tânără și se prezintă ca fiind Elon Musk, pentru a se deghiza.

În octombrie 2017, Musk a fost menționat ca un pionier istoric în seria Star Trek: Discovery difuzată de CBS All Access. Fiind în anul 2256, Căpitanul Gabriel Lorca încearcă să motiveze un om de știință de pe nava sa, întrebându-l „Cum vrei să rămâi în istorie? Alături de Wright Brothers, Elon Musk, Zefram Cochrane? Sau ca un expert în ciuperci ratat? Un om mic și egoist care a pus supraviețuirea propriului ego înaintea vieții celorlalți?” Conform unui articol TechCrunch publicat în ziua următoare apariției episodului, această mențiune este „de asemenea, interesantă, dată fiind omiterea notabilă a Amazon și fondatorului Blue Origin, Jeff Bezos: Și acest antreprenor în domeniul spațial este un mare fan al Star Trek și a reușit să își facă o scurtă apariție în Star Trek Beyond ca extraterestru, dar nu este menționat de Lorca alături de panteonul zborurilor în spațiu.”

În luna februarie 2019, Musk a fost pe YouTube gazda show-ului lui PewDiePie „Meme Review” alături de Justin Roiland la solicitarea fanilor lui PewDiePie. În octombrie, același an, Musk a fost vocea unui ego alternativ al său cu colți, cunoscut ca „Elon Tusk”, în sezonul patru al Rick and Morty episodul „One Crew over the Crewcoo’s Morty”.

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

3 Comments

Linus Benedict Torvalds (născut la 28 decembrie 1969) este un inginer de software finlandez-american, creatorul și, din punct de vedere istoric, principalul dezvoltator al Linux Kernel, acesta fiind nucleul sistemelor de operare Linux (distribuții) și al altor sisteme de operare ca Android și Chrome OS. El a creat și sistemul de control în versiune distribuită Git și software-ul de autentificare de tip scubadive și planificare Subsurface.

În 2012, el a primit, alături de Shinya Yamanaka, Premiul Millennium Technology Prize acordat de către Academia de Tehnologie din Finlanda „ca semn de recunoaștere pentru crearea unui nou sistem de operare open source (sursă deschisă) pentru calculatoare, ducând la utilizarea vastă a Nucleului Linux”. De asemenea, în 2014, a primit premiul IEEE Computer Society Computer Pioneer Award, iar în 2018, a primit premiul IEEE Masaru Ibuka Consumer Electronics Award.

Viața și cariera

Torvalds s-a născut în Helsinki, Finlanda, la 28 decembrie 1969. Este fiul jurnaliștilor Anna și Nils Torvalds, și nepotul statisticianului Leo Törnqvist și poetului Ole Torvalds. Părinții săi erau radicaliști în campusul Universității din Helsinki în anii 1960. Familia sa aparține minorității vorbitoare de limbă suedeză din Finlanda. Torvalds și-a primit numele după Linus Pauling, chimistul american căruia i-a fost acordat Premiul Nobel, deși, în cartea Rebel Code: Linux and the Open Source Revolution, Torvalds spune că „ …în egală măsură, mi-am primit numele după personajul din desenul animat Linus the Peanuts”, concluzionând că este jumătate „Chimist laureat cu Premiul Nobel” și jumătate „personaj din desene animate care poartă după el o păturică”.

Torvalds a fost student al Universității din Helsinki între 1988 și 1996, absolvind cu o diplomă de master în științe informatice de la grupul de cercetare NODES. Cariera sa academică a fost întreruptă după primul său an de studii când s-a alăturat Armatei Finlandeze în brigada Uusimaa în vara anului 1989, alegându-și programul de 11 luni de ofițeri pentru a-și îndeplini serviciul militar obligatoriu din Finlanda. În armată, Torvalds a avut gradul de sublocotenent, cu rolul de observator de artilerie. Torvalds a cumpărat cartea profesorului de informatică Andrew Tanenbaum Operating Systems: Design and Implementation, în care Tanenbaum descrie MINIX, o versiune simplificată educațională a Unix. În 1990, acesta și-a reluat studiile universitare și a fost expus pentru prima dată la UNIX sub forma unui DEC MicroVAX care rula ULTRIX. Teza sa de master a avut titlul Linux: A Portable Operating System.

Interesul său în calculatoare a început cu un Commodore VIC-20, la vârsta de 11 ani în anul 1981, programând inițial în BASIC și mai apoi accesând direct un procesor CPU 6502 în machine code (limbaj mașină). Nu a folosit assembly language (limbaj de asamblare). După VIC-20, a achiziționat un Sinclair QL, pe care l-a modificat foarte mult, mai ales la nivel de sistem de operare. „Deoarece era foarte dificil de obținut software pentru el în Finlanda, Linus și-a scris propriul cod assembly și editor (pe lângă librăriile grafice Pac-Man)” pentru QȘ, precum și câteva jocuri. A scris o clonă Pac-Man denumită Cool Man. La 5 ianuarie 1991 a cumpărat o clonă pe bază de Intel 80386 a IBM PC înainte de a primi copia sa de MINIX, care i-a permis să înceapă să lucreze la Linux.

Linux

Primele prototipuri de Linux au fost lansate public spre finalul anului 1991. Versiunea 1.0 a fost lansată pe 14 martie 1994.

Torvalds a avut contact cu GNU Project (Proiectul GNU) pentru prima dată în anul 1991, după ce un alt student la informatică, vorbitor de suedeză, Lars Wirzenius, l-a dus la Universitatea de Tehnologie pentru a asculta discursul maestrului în software gratuit Richard Stallman. Torvalds a folosit Licența Publică Generală GNU, versiunea 2 (GPLv2) a lui Stallman pentru nucleul Linux.

După o vizită efectuată la Transmeta la sfârșitul anului 1996, Torvalds a acceptat un post la compania din California, unde a lucrat din februarie 1997 până în iunie 2003. Apoi s-a mutat la Open Source Development Labs, care de atunci a fuzionat cu Free Standards Group pentru a deveni Linux Foundation (Fundația Linux), sub egida căreia continuă să lucreze. În iunie 2004, Torvalds și familia sa s-au mutat în Dunthorpe, Oregon, pentru a fi mai aproape de sediul OSDL din Beaverton, Oregon.

Din 1997 și până în 1999, Torvalds a fost implicat în 86open, dând o mână de ajutor la alegerea formatului binar standard pentru Linux și Unix. În 1999, MIT Technology Review TR100 l-a numit unul dintre cei 100 de inovatori din topul 100 de inovatori cu vârsta sub 35 de ani din lume.

În 1999, Red Hat și VA Linux, ambele fiind dezvoltatori de top de software pe bază de Linux, i-au oferit lui Torvalds opțiuni de acțiuni în semn de recunoștință pentru creația sa. În același an, ambele companii au devenit publice și valoarea acțiunilor lui Torvalds a crescut vertiginos temporar până la aproximativ 20 de milioane de dolari americani.

Mascota sa personală este un pinguin cu numele Tux, care a fost vast adoptat de către comunitatea Linux ca mascota nucleului Linux.

Deși Torvaldis consideră că „open source (sursă deschisă) este singura manieră corectă de a dezvolta software”, tot el a susținut că utilizează „cel mai bun instrument pentru ceea ce face”, chiar dacă acest lucru implică software patentat. A fost criticat pentru utilizarea și pretinsa susținere a software-ului patentat BitKeeper pentru controlul versiunii în cadrul nucleului Linux. Torvalds a scris ulterior un software gratuit care să înlocuiască BitKeeper denumit Git.

În 2008, Torvalds a declarat că a utilizat distribuția Fedora pentru Linux pentru că aceasta dispunea de o asistență relativ bună pentru arhitectura procesorului PowerPC, pe care el îl prefera la momentul respectiv. Faptul că a utilizat Fedora a fost confirmat într-un interviu ulterior din 2012. Totodată, a postat și actualizări cu privire la alegerea sa de mediu de desktop, adesea ca răspuns la regresii de funcții percepute.

În prezent, Linux Foundation (Fundația Linux) îl sponsorizează pe Torvalds astfel încât el să poată lucra doar pentru a îmbunătăți Linux.

Linus Torvalds este cunoscut pentru faptul că nu este de acord cu alți dezvoltatori cu privire la lista de mailing (corespondență) a nucleului Linux. Auto-numindu-se „o persoană foarte neplăcută”, a explicat ulterior faptul că „Mi-ar plăcea să fiu o persoană drăguță și să înjur mai puțin și să încurajez oamenii să se dezvolte în loc să le spun că sunt niște idioți. Îmi pare rău, am încercat, dar eu nu sunt așa.” Atitudinea sa, pe care Torvalds o consideră necesară pentru a-și face punctul de vedere clar, a atras critici din partea programatorului Intel Sage Sharp și dezvoltatorului systemd Lennart Poettering, printre alții.

Duminică, 16 septembrie 2018, Code of Conflict – Codul de Conflict al Linux Kernel a fost înlocuit brusc de către un nou Code of Conduct – Cod de Conduită bazat pe Contributer Covenant. La puțin timp, în notele de lansare pentru Linux 4.19-rc4, Linus și-a cerut scuze pentru comportamentul lui, numind atacurile personale din trecut „neprofesionale și nenecesare” și a anunțat că își va lua o perioadă de „concediu” pentru a „obține ajutor în ceea ce privește înțelegerea emoțiilor altora și modul adecvat de a răspunde la acestea”. S-a dovedit în scurt timp că aceste evenimente au urmat ca rezultat al faptului că The New Yorker l-a abordat pe Linus cu o serie de întrebări critice la adresa conduitei sale. Ca urmare a lansării Linux 4.19 pe 22 octombrie, Linus s-a întors la întreținerea nucleului.

Conexiunea Linus/Linux

Inițial, Torvalds voia să numească nucleul dezvoltat de el Freax (o combinație între cuvintele „free” (gratuit), „freak” (ciudat, neobișnuit) și litera X pentru a indica faptul că este un sistem similar Unix), dar prietenul său Ari Lemmke, care administra serverul FTP pe care nucleul a fost găzduit prima dată pentru descărcare, a denumit fișierul lui Torvalds linux.

Autoritate și marcă comercială

Din 2006, aproximativ două procente din nucleul Linux erau scrise de Torvalds însuși. Deoarece la nucleul Linux au contribuit mii de persoane, acest procent reprezintă una din cele mai mari contribuții aduse nucleului. Cu toate acestea, el a declarat în 2012 că, în mare parte, în prezent, contribuția sa personală fuzionează cod scris de alte persoane, cu puțină programare. Torvalds deține cel mai înalt nivel de autoritate de decizie în ceea ce privește noul cod care se încorporează în nucleul standard Linux.

Torvalds deține marca „Linux” și monitorizează utilizarea sa, în principal prin Linux Mark Institute.

Viața personală

Linus Torvalds s-a căsătorit cu Tove Torvalds (n. Monni) – campioană națională de șase ori la karate – pe care a întâlnit-o prima dată în a doua parte a anului 1993. Linus realiza exerciții de laborator de calculator introductive pentru studenți și le-a spus participanților la curs să îi trimită un e-mail ca test, la care Tove a răspuns cu un e-mail prin care i-a cerut să iasă împreună la o întâlnire. Tove și Linus s-au căsătorit ulterior și au împreună trei fiice, două dintre ele născându-se în Statele Unite. Comanda sistemului de reboot al nucleului Linux acceptă data nașterii fiecăreia (scrise în hexadecimal) ca valori magice.

Torvalds s-a auto-descris ca fiind „complet a-religios-ateu,” adăugând „Oamenii cred că religia aduce cu sine simțul moralității și o apreciere a naturii. Eu cred că le diminuează pe ambele. Le oferă oamenilor scuza pentru a spune „Ah, natura tocmai ce a fost creată” și deci, actul creației este perceput ca ceva miraculos. Înțeleg faptul că „Vai, este incredibil că așa ceva s-a putut întâmpla”. A adăugat ulterior că în timp ce în Europa religia este o chestiune personală, în Statele Unite religia a devenit un aspect foarte politizat. Atunci când a discutat despre separarea între biserică și stat, Torvalds a adăugat că „Da, este destul de ironic faptul că în multe țări din Europa există o oarecare legătură legală între stat și religia statului.” Cu toate acestea, într-un articol despre Conferința Globală Linux din martie, denumită „Linus the Liberator”, Torvalds a fost citat afirmând „Sunt două reguli de aur în viață. Una este „Fă altora ceea ce ai vrea să îți facă ei ție (Ce ție nu îți place, altora nu face).” Din anumite motive, oamenii asociază această frază creștinismului. Eu nu sunt creștin. Sunt agnostic. Iar cealaltă regulă este „Fii mândru de ceea ce faci”.

În 2010, Torvalds a devenit cetățean al Statele Unite și s-a înregistrat la vot în Statele Unite. Nu este afiliat niciunui partid politic american, spunând „Am prea multă mândrie personală pentru a mă asocia cu vreunul dintre ei, să fiu sincer.”

Linus a dezvoltat un interes pentru scufundări (scuba diving) la începutul anilor 2000 și a continuat să obțină mai multe certificări, care mai târziu l-au determinat să creeze proiectul Subsurface.

Premii și realizări

• 2018, Premiul IEEE Masaru Ibuka Consumer Electronics Award: Premiul IEEE Masaru Ibuka Consumer Electronics Award este acordat de Institutul de Ingineri Electrici și de Electronice pentru contribuții extraordinare aduse tehnologiei dispozitivelor electronice destinate consumatorilor și a fost denumit în onoarea co-fondatorului și președintelui de onoare a Sony Corporation, Masaru Ibuka. Premiul 2018 Ibuka Award a fost acordat lui Linus Torvalds „Pentru conducerea sa în dezvoltarea și proliferarea Linux.”
• 2014, Premiul IEEE Computer Pioneer Award La data de 23 aprilie 2014, Institutul de Ingineri Electrici și de Electronice l-a numit pe Torvalds câștigătorul din 2014 al premiului Computer Pioneer Award al IEEE Computer Society. Premiul Computer Pioneer Award a fost stabilit în anul 1981 de către Consiliul de Administrație a Societății Informatice IEEE pentru a recunoaște și onora viziunea celor ale căror eforturi au dus la crearea și vitalitatea continuă a industriei informatice. Premiul se acordă persoanelor extraordinare ale căror contribuții principale la conceptele și dezvoltarea din domeniul informaticii au fost realizate cu cel puțin 15 ani mai devreme.
• 2012, Internet Hall of Fame: La 23 aprilie 2012, la conferința Global INET a Internet Society de la Geneva, Elveția, Torvalds a fost unul din membrii inaugurali introduși în Internet Hall of Fame, unul din cei zece din Categoria Inovatori și cei 33 membrii în total.
• 2012, Premiul Millennium Technology Prize: La 20 aprilie 2012, Torvalds a fost declarat unul din cei doi câștigători ai premiului anual Millennium Technology Prize, împreună cu Shinya Yamanaka. Această onoare este descrisă vast ca fiind echivalentul Premiului Nobel pentru tehnologie.
• 2010, Premiul C&C Prize: A primit premiul C&C Prize de la NEC Corporation în anul 2010 pentru „contribuții aduse avansării industriei tehnologiei informației, educației, cercetării și îmbunătățirii vieților noastre”.
• 2008, Hall of Fellows: În 2008, Torvalds a fost introdus în Hall of Fellows a Muzeului de Istorie Informatică din Mountain View, California, „pentru crearea nucleului Linux și gestionarea dezvoltării open source a vast utilizatului sistem de operare Linux.”
• 2005, Premiul Vollum Award: În august 2005, Torvalds a primit premiul Vollum Award de la Reed College.
• 2003, Linus (luna): În 2003, numirea lunii asteroid Linus a fost motivată, pe de o parte, de faptul că cel care a descoperit-o era un utilizator entuziasmat de Linux. Deși numele propus făcea referire la mitologicul Linus, fiul muzei Calliope și inventatorul melodiei și ritmului, numele a avut ca scop și onorarea lui Linus Torvalds și Linus van Pelt, un personaj din banda desenată Peanuts.
• 2001, Premiul Takeda Award: În 2001, a împărtășit premiul Takeda Award pentru Bunăstare Socială/Economică împreună cu Richard Stallman și Ken Sakamura.
• 2000, Medalia Lovelace: În anul 2000, a primit Medalia Lovelace din partea British Computer Society.
• 1998, Premiul EFF Pioneer Award: În 1998, Torvalds a primit Premiul EFF Pioneer Award.
• 1997, Onoruri academice: În anul 1997, Torvalds și-a obținut diploma de master (gradul Laudatur) de la Departamentul de Științe Informatice al Universității din Helsinki. Doi ani mai târziu a primit titlul de doctor de onoare al Universității Stockholm, iar în 2000, a primit aceeași onoare din partea universității sale (alma mater).
  Universitatea din Helsinki a numit un auditorium după Torvalds, iar computerul său este expus în Departamentul de Științe Informatice.
• 1996, 9793 Torvalds (Asteroid): În 1996, a fost numit după el asteroidul 9793 Torvalds.
• 1995, Rularea Linux pe AlphaStation: În perioada 1994-1999, Torvalds a dezvoltat versiuni ale Linux pe sistemele timpurii AlphaServer care i-au fost puse la dispoziție de către departamentul de inginerie Digital Equipment Corporation. Inginerii de software ai Compaq au dezvoltat module speciale cu nucleu Linux Distribuțiile Linux care rulau pe sistemele AlphaServer erau Red Hat 7.2. și Gentoo Linux.

Recunoaștere media

Revista Time l-a menționat pe Torvalds de mai multe ori:

• În 2000, Torvalds a fost al 17-lea în sondajul lor Time 100: The Most Important People of the Century (Cei mai importanți oameni ai secolului).
• În 2004, a fost numit unul dintre cei mai influenți oameni ai lumii de către revista Time.
• În 2006, ediția din Europa a revistei l-a numit unul din eroii revoluționari ai ultimilor 60 de ani.

InfoWorld i-a oferit premiul Award for Industry Achievement în 2000. În 2005, Torvalds a apărut ca unul dintre „cei mai buni manageri” într-un sondaj realizat de către BusinessWeek. În 2006, revista Business 2.0 l-a numit unul dintre „10 oameni care nu contează”, deoarece creșterea Linux a diminuat impactul individual al lui Torvalds.

În vara anului 2004, vizualizatorii YLE (Compania finlandeză de radiodifuziune) l-a clasat pe Torvalds pe locul 16 în topul său 100 cei mai Grozavi Finlandezi (100 Greatest Finns). În 2010, ca parte a seriei The Britannica Guide to the World’s Most Influential People (Ghidul Britannica al Celor Mai Influenți Oameni din Lume), Torvalds a fost numit printre The 100 Most Influential Inventors of All Time (100 Cei Mai Influenți Inventatori ai Lumii) (ISBN 9781615300037).

La data de 11 octombrie 2017, compania Linux SUSE a creat o melodie intitulată „Linus Said”.

Bibliografie

• Torvalds, Linus; Diamond, David (2001). Just for Fun: The Story of an Accidental Revolutionary. New York City, United States: HarperCollins. ISBN 0-06-662072-4.
• Himanen, Pekka (2001). The Hacker Ethic and the Spirit of the Information Age. Random House. ISBN 951-0-25417-7. Prologue: Linus Torvalds; Epilogue: Manuel Castells
• Moody, Glyn: Rebel Code. Engl. the beginning of work: Rebel Code. Eng. Riikka Toivanen and Heikki Karjalainen. In January 2001. ISBN 951-31-2003-1.
• Nikkanen, Tuula: The Linux story. Satku, 2000. ISBN 951-762-990-7.

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

1 Comment

Steven Paul Jobs a fost un magnat de afaceri american și inventator, co-fondator și CEO Apple între 1998 – 2011, când și-a anunțat demisia din cauza unor probleme de sănătate. El a murit pe 5 octombrie 2011.

Steve Jobs a fost diagnosticat cu o tumoare pe pancreas în 2004 dar, întrucât cancerul a fost depistat timpuriu, și-a revenit rapid. În 2009, Jobs a primit un transplant de ficat, după care și-a luat un concediu medical de șase luni de la Apple. El a revenit la conducerea companiei, dar pierderea lui excesivă în greutate și fizicul fragil au alimentat speculațiile că nu ar putea să fie în măsură să conducă Apple pentru mult timp. În august 2011, Jobs a demisionat din motive medicale și l-a recomandat pe Tim Cook ca înlocuitor al său în funcția de CEO.

Anterior, Steve Jobs a fost director executiv al Pixar Animation Studios. El a devenit un membru al consiliului de administrație al companiei Walt Disney în 2006, în urma achiziției companiei Disney Pixar. În 1995 a fost producător executiv pentru filmul ”Toy Story”.

La sfârșitul anilor 1970, Steve Jobs, împreună cu co-fondatorul Apple Steve Wozniak, Mike Markkula și alții, a proiectat, dezvoltat și comercializat cu succes primele computere personale, seria Apple II. La începutul anilor 1980, Steve Jobs a fost printre primii care vede potențialul comercial al mouse-ului în interfața grafică de utilizator, ceea ce a condus la crearea Macintosh-ului. După ce a pierdut o luptă pentru putere cu consiliul de administrație, în 1984 Steve Jobs a demisionat de la Apple și a fondat NeXT, o platformă de dezvoltare pe computer, specializată în învățământul superior și pe piețele de afaceri. În 1996, când Apple a preluat compania NeXT, Steve Jobs a ajuns înapoi la Apple, revenind ca CEO din 1997.

În 1986, el a achiziționat divizia de grafică pe computer Lucasfilm Ltd, care s-a desprins ca Pixar Animation Studios. El a rămas CEO și acționar majoritar, cu o cotă individuală de 50,1%, până la achiziționarea Pixar Animation Studios de către compania Walt Disney în 2006. Astfel, Jobs a devenit cel mai mare acționar al companiei Walt Disney, cu o cotă individuală de 7%, și membru al consiliului de administrație.

Steve Jobs a contribuit mult la imaginea simbolică a antreprenorului individualist din Silicon Valley, sublinind importanța designului, prin înțelegerea rolului crucial al esteticii în prezentările publice. El a creat produse care sunt atât funcționale cât și elegante, câștigând mulți admiratori.

Steve Jobs este inventator sau co-inventator în peste 230 de brevete legate de tehnologii de computer și dispozitive portabile, inclusiv interfețele grafice de utilizator (inclusiv touch-based), difuzoare, tastaturi, adaptoare de alimentare, staircase-uri, închizătoare, manșoane, lanyard-uri și ambalaje.

Primii ani

Steve Jobs s-a născut în San Francisco și a fost adoptat de Paul și Clara Jobs din Mountain View, California, care i-au pus numele Steven Paul. Mai târziu, Paul și Clara au adoptat și o fiica, pe care au numit-o Patti. Părinții biologici ai lui Steve Jobs – Abdulfattah Jandali, un student sirian musulman, care a ajuns profesor de științe politice, și Joanne Simpson, o studentă americană, care a ajuns logopedă – s-au căsătorit mai târziu, dând naștere sorei lui, romanciera Mona Simpson.

Steve Jobs a studiat la Cupertino Junior High School și Liceul Homestead din Cupertino, California, și a frecventat cursurile after-school de la compania Hewlett-Packard, în Palo Alto, California. El a fost angajat acolo și a lucrat cu Steve Wozniak pe perioada verii. În 1972, Steve Jobs a absolvit liceul și s-a înscris la Colegiul Reed din Portland, Oregon. Deși a renunțat după numai un semestru, el a continuat să frecventeze cursurile de la Reed, cum ar fi cel de caligrafie, în timp ce dormea pe podeaua camerelor prietenilor, returnând sticlele de Coca-Cola pentru bani și mâncare, și pentru a obține mese gratuite la templul Hare Krishna local. Steve Jobs a declarat mai târziu: „Dacă aș fi renunțat în colegiu la acest curs, Mac nu ar fi avut vreodată fonturi multiple sau proporțional distanțate.”

În toamna anului 1974, Steve Jobs a revenit în California și a început să participe cu Steve Wozniak la reuniunile Clubului Homebrew Computer. El s-a angajat ca tehnician la Atari, un producător de jocuri video populare, cu intenția principală de a economisi bani pentru a se retrage spiritual în India.

Steve Jobs a călătorit în India cu un prieten din Colegiul Reed, Daniel Kottke (cel care va fi, mai târziu, primul angajat Apple), în căutarea iluminării spirituale. S-a întors budist, cu capul ras și purtând haine tradiționale indiene. În acest timp, Steve Jobs a experimentat psihedelice, numind experiențe sale cu LSD „una dintre cele două sau trei mai importante lucruri [pe care le-a] făcut în viața [lui]”. Ulterior a declarat că oamenii din jurul lui, care nu au rădăcinile sale contraculturale, nu pot înțelege în întregime gândirea lui.

Steve Jobs a revenit la serviciul său anterior de la Atari și primit sarcina de a crea o placă de circuit pentru jocul Breakout. Potrivit fondatorului Atari Nolan Bushnell, compania oferea câte 100 USD pentru fiecare cip eliminat din mașină. Steve Jobs avea puține cunoștințe în design-ul plăcii de circuite și a făcut o înțelegere cu Steve Wozniak: să împartă în mod egal între ei bonusul, dacă Wozniak ar putea reduce numărul de cipuri. Spre surprinderea celor de la Atari, Steve Wozniak a redus numărul de cipuri cu 50, un design atât de concentrat încât era imposibil să fie reprodus pe o linie de asamblare. Atunci, Steve Jobs i-a spus lui Steve Wozniak ca Atari le-a dat doar 700 USD (în loc de 5000 USD, cât a fost în realitate) și deci partea lui Wozniak este de 350 USD.

Cariera

În 1976, cu finanțarea primită de la”Mike” Markkula Jr – marketing manager și inginer de la Intel, Steve Jobs, Steve Wozniak, Ronald Wayne au fondat Apple. Înainte de a fi co-fondator Apple, Steve Wozniak a fost un hacker de electronice. Steve Jobs și Steve Wozniak erau prieteni încă din 1971 când prietenul lor comun, Bill Fernandez, l-a prezentat pe Steve Wozniak, în vârstă de 21 de ani pe atunci, tânărului Steve Jobs, în vârstă de 16 ani. Steve Jobs a reușit să-l convingă repede pe Steve Wozniak să construiască un computer, pe care să-l vândă.

Pe măsură ce Apple a continuat să se extindă, compania a început să caute membrii de conducere cât mai experimentați. În 1978, Apple l-a recrutat pe Mike Scott, de la National Semiconductor, pentru a servi ca CEO, dar pentru companie au urmat mai mulți ani tulburi. În 1983, Steve Jobs l-a convins pe John Sculley, de la Pepsi-Cola, pentru fi CEO la Apple, întrebându-l: „Vrei să vinzi apă cu zahăr pentru tot restul vietii tale, sau vrei să vii cu mine și să schimbi lumea?” În anul următor, Apple a difuzat la Super Bowl o reclamă de televiziune intitulată „1984.” La reuniunea anuală a acționarilor Apple, pe 24 ianuarie 1984, Steve Jobs, vizibil emoționat, a prezentat Macintosh-ul unui public de un entuziasm sălbatic; Andy Hertzfeld a descris scena ca fiind un haos total. Macintosh a devenit primul calculator comercial de succes, cu interfață grafică de utilizator. Dezvoltarea Mac a fost începută de Jef Raskin, fiind preluată ulterior de Steve Jobs.

În timp ce Jobs era un director convingător și carismatic pentru Apple, unii dintre angajații săi de la acea vreme l-au descris ca fiind un manager haotic și temperamental. Datorită crizei în vânzări de la sfârșitul anului 1984 s-a produs o deteriorare a relației de lucru dintre Steve Jobs și John Sculley, iar la sfârșitul lunii mai 1985 – ca urmare a unei lupte de putere internă și un anunț de concedieri semnificative – John Sculley l-a demis pe Steve Jobs din funcția de șef al diviziei Macintosh.

Steve Jobs a fondat foarte repede o altă companie, Computer NeXT. Ca și modelul Lisa de la Apple, stația de lucru NeXT era tehnologic avansată, însă a fost respinsă de industrie datorită costurilor sale prohibite. Cei ce-și puteau permite stația de lucru NeXT au apreciat punctele forte ale acestui computer, precum sistemul software de dezvoltare orientat-obiect. Steve Jobs a reușit să comercializeze produsele NeXT în mediile științifice și academice din cauza tehnologiilor inovatoare încorporate (cum ar fi kernel-ul Mach, procesorul de semnale digitale, portul Ethernet încorporat).

Sistemul NeXT a fost descris de Steve Jobs ca un computer „interpersonal”, fiind următorul pas după computerul „personal”. El era de părere că dacă ar permite oamenilor să comunice și să colaboreze împreună într-un mod ușor, acesta ar rezolva multe dintre problemele pe care computerul „personal” le-a creat.

„1990 CERN: O propunere de sistem hypertext este prezentată conducerii. Mike Sendall cumpără un sistem NeXT pentru evaluare, și-l dă lui Tim [Berners-Lee]. Prototipul implementat de Tim pe NeXTStep este realizat doar în câteva luni, datorită calităților sistemului software de dezvoltare pe de NeXTStep. Acest prototip oferea navigare web WYSIWYG! Browserele web actuale, utilizate în navigarea pe Internet, sunt simple ferestre pasive, care nu permit utilizatorului să contribuie. În cantina CERN, eu și Tim am încercat să găsim un nume atractiv pentru sistem, care să nu fie luate ca până acum din mitologia greacă. Într-un final, Tim propune «World-Wide Web». Mi-a plăcut asta foarte mult, cu excepția faptului că este dificil de pronunțat în franceză … „ a declarat Robert Cailliau pe 2 noiembrie 1995.

Pe vremea când e-mail-ul era un text simplu pentru majoritatea oamenilor, lui Steve Jobs i-a plăcut să prezinte sistemul de e-mail NeXT, NeXTMail, ca un exemplu al filosofiei sale „interpersonale”. NeXTMail a fost printre primele aplicații de e-mail care aveau suport pentru grafică și audio. Steve Jobs a condus NeXT cu o obsesie pentru perfecțiunea estetică – precum carcasa de magneziu pentru sistemul NeXT. Acest lucru a pus o presiune considerabilă asupra diviziei de hardware-ul iar, în 1993, după ce a vândut doar 50.000 de sisteme, NeXT a trecut pe deplin la dezvoltarea de software odată cu lansarea NeXTStep/Intel.

În 1986, Jobs a cumpărat The Graphics Group (mai târziu redenumit Pixar) de la divizia de grafică pe computer Lucasfilm pentru prețul de 10 milioane USD, din care 5 milioane USD fiind capitalul adăugat companiei. Noua companie, care a avut inițial sediul la Kerner Studios a lui Lucasfilm în San Rafael, California, s-a mutat la Emeryville, California, fiind un dezvoltator hardware grafic high-end. După ani în care Pixar Image Computer a vândut în pierdere, aceasta a contractat Disney pentru a produce un număr de filme de animație de lung metraj pe computer, pe care Disney urma să le co-finanțeze și să le distribuie.

Primul film produs în parteneriat, ”Toy Story”, a adus faimă și aprecieri critice studioului, atunci când a fost lansat în 1995. În următorii zece ani, sub conducerea lui John Lasseter, Pixar a produs hit-uri de box-office: A Bug’s Life (1998), Toy Story 2 (1999), Monsters, Inc. (2001), Finding Nemo (2003), The Incredibles (2004), Cars (2006), Ratatouille (2007), WALL-E (2008), Up (2009) and Toy Story 3 (2010). Finding Nemo, The Incredibles, Ratatouille, WALL-E și Up au primit fiecare premiul Academiei pentru cel mai bun film de animație, un premiu introdus în 2001.

În anii 2003 și 2004, cum contractul Pixar cu Disney se apropia de expirare, Steve Jobs și Michael Eisner, directorul executiv Disney, au încercat, fără a reuși, să negocieze un nou parteneriat; astfel, la începutul anului 2004, Steve Jobs a anunțat că Pixar căută un nou partener pentru a distribui filmele sale fiindcă contractul cu Disney a expirat.

În octombrie 2005, Bob Iger îl înlocuiește pe Michael Eisner de la Disney, care caută rapid o cale de a relua relațiile cu Pixar și Steve Jobs. La 24 ianuarie 2006, Steve Jobs și Bob Iger au anunțat că Disney a fost de acord să cumpere Pixar într-o tranzacție de 7.4 miliarde USD. Odată afacerea încheiată, Steve Jobs a devenit cel mai mare acționar unic Walt Disney Company, cu aproximativ 7% din acțiunile companiei. Acțiunile lui Steve Jobs depășeau cu mult pe cele ale Michael Eisner, care deținea doar 1,7%, și pe cele ale membrului de familie Roy Disney E., care deținea aproximativ 1%. Steve Jobs s-a alăturat consiliului de directori ai companiei la finalizarea fuziunii. El a supravegheat îndeaproape producțiile realizate de Disney și Pixar, fiind unul dintre cei șase oameni din comitetul special de conducere.

În 1996, Apple a anunțat că va cumpăra NeXT pentru 429 milioane USD. Tranzacția a fost finalizată la sfârșitul anului 1996, aducându-l pe Steve Jobs înapoi la compania pe care a co-fondat-o. El a devenit în scurt timp CEO interimar al Apple, după ce directorii au pierdut încrederea în CEO-ul Gil Amelio. În martie 1998, Apple își intensifică eforturile de a reveni la profitabilitate, Steve Jobs rezilind imediat o serie de proiecte cum ar fi Newton, Cyberdog și OpenDoc. În următoarele luni, mulți angajați s-au temut de a-l întâlni pe Steve Jobs în timp ce mergeau cu liftul, „teamă că aceștia ar putea să-și piardă locul de muncă atunci când ușile se vor deschide. Realitatea a fost că execuțiile sumare ale lui Steve Jobs au fost rare, dar un număr mic de victime au fost suficient pentru a teroriza întreaga companie.” De asemenea, Steve Jobs a schimbat programul de licențiere pentru clonele Macintosh, făcându-l prea costisitor pentru producătorii concurenți de mașini.

Odată cu achiziționarea NeXT, o mare parte din tehnologia companiei s-a regăsit în produse Apple, mai ales NeXTStep, care a evoluat în Mac OS X. Sub îndrumarea lui Jobs, compania a crescut semnificativ în vânzări, odată cu introducerea lui iMac și a altor produse noi, care s-au impus printr-un design atractiv. La Macworld Expo 2000, Steve Jobs a retras oficial cuvântul „interimar” din titlul său, devenind CEO Apple permanent. Chiar a glumit la momentul respectiv, folosind titlul de „iCEO”.

În ultimii ani, compania s-a extins prin introducerea și îmbunătățirea altor aparate digitale. Cu player-ul muzical portabil iPod, al software-ului de muzică digitală iTunes, precum și iTunes Store, compania s-a specializat în electronice de consum și distribuție de muzică. În 2007, Apple a lansat telefonul mobil iPhone, care a inclus caracteristicile iPod-ului și care, cu browser său mobil propriu, a revolutionat piața de navigare web mobilă. În timp ce stimula inovarea, Steve Jobs a reamintit constat angajațiilor săi că „artiștii reali livrează”, prin care el înțelegea că livrarea la timp a produselor este la fel de importantă ca inovarea și design-ul atractiv.

Steve Jobs a fost atât admirat cât și criticat pentru abilitatea sa desăvârșită de persuasiune și arta de a vinde, „denaturând câmpul realității”, aspecte evidente în discursurile sale (ce poartă numele de „Stevenotes”) de la Expos Macworld și World Wide Developers Conferences.

Viața de afaceri

Din octombrie 2009, Steve Jobs a deținut 5.426 milioane de acțiuni Apple, cele mai multe dintre ele fiind acordate în 2003, când a primit 10 milioane de acțiuni. De asemenea, el a deținut 138 milioane de acțiuni Disney, pe care le-a primit în urma achiziției companiei Pixar de către Disney. Forbes estimează averea sa netă la 5.1 miliarde dolari în 2009, clasându-se astfel pe locul 43 în topul celor mai bogați americani. Steve Jobs a fost criticat pentru lipsa lui de filantropie, în ciuda averii sale, în special în ultimii ani, față de alți miliardarii (cum ar fi Bill Gates și Warren Buffet), care au donat sume importante din averile lor în scopuri caritabile. Deși poate că el a donat anonim sume importante, unii s-au îndoit de această ipoteză, având în vedere antecedentele lui cu privire la filantropia corporativă; după reluarea controlului de Apple în 1997, Steve Jobs a eliminat toate programele filantropice corporative ca o măsură temporară de reducere a costurilor până la îmbunătățirea profitabilității. În ciuda profiturilor record ale companiei și a unui cash-flow de 40 miliarde dolari, Steve Jobs nu a reînființat divizia filantropică de la Apple.

În 2001, lui Steve Jobs i-au fost acordate 7,5 milioane de acțiuni Apple la prețul de 18.30 USD, care se presupune că ar fi fost 21.10 USD pe acțiune în realitate, aducându-i astfel un venit impozabil de 20 milioane USD, pe care el nu l-a declarat. Apple a supraevaluat câștigurile sale prin aceeași sumă. Dacă ar fi fost găsit răspunzător, Steve Jobs s-ar fi confruntat cu o serie de acuzații penale și sancțiuni civile. Apple a susținut că acțiunile au fost acordate inițial în cadrul unei reuniuni speciale a consiliului de conducere, care poate nici nu a avut loc. Ancheta s-a concentrat pe datarea falsă a acțiunilor din care rezultă retroactiv un venit de 20 milioane USD. Cazul este supus unor investigații guvernamentale, atât civile cât și penale. O anchetă independentă Apple, finalizată la 29 decembrie 2006, a constatat că Steve Jobs nu era cunoștient de aceste probleme și că acțiunile acordate nu au fost exercitate până în 2003. La 1 iulie 2008, un proces 7 miliarde USD a fost intentat mai multor membri ai consiliului de administrație Apple ca urmare a fraudei presupuse în titluri de valoare.

Multe lucruri au fost realizate prin personalitatea agresivă și exigentă a lui Steve Jobs. Fortune l-a considerat ”unul dintre egomaniacii de frunte din Silicon Valley”. Comentarii despre stilul său temperamental pot fi găsite în cartea lui Mike Moritz „The Little Kingdom”, una dintre puținele biografii autorizate de Steve Jobs, „The Second Coming of Steve Jobs”, de Alan Deutschman și „iCon: Steve Jobs”, de Jeffrey S. Young & William L. Simon.

Viața personală

Steve Jobs s-a căsătorit cu Laurene Powell pe 18 martie 1991. Nunta lor a fost prezidată de călugărul budist zen Kobun Chino Otogowa. Cuplul are un fiu, Reed Paul Jobs, și alți doi copii. Steve Jobs are și o fiică, Lisa Brennan-Jobs (născută în 1978), din relația sa cu pictorița Chrisann Brennan; deși Steve Jobs a negat paternitatea, susținând că el a fost steril, ulterior a recunoscut-o ca fiind fiica lui.

Steve Jobs a fost un mare fan Beatles. El i-a menționat deseori în discursurile sale. Când a fost întrebat, la emisiunea 60 de Minute, care este modelul său de business, a răspuns: „Modelul meu de afaceri este Beatles. Ei au fost patru tipi care și-au verificat tendințele negative, echilibrându-se reciproc. Iar rezultatul a fost mai bun decât suma părților. Lucrurile geniale în afaceri nu sunt realizate de către o singură persoană, ci de o echipă de oameni”.

Distincţii

• A fost decorat cu Medalia Națională pentru Tehnologie din partea Președintelui Ronald Reagan, în 1984, alături de Steve Wozniak (printre primii oameni care au primit această onoare), precum și un premiu pentru Serviciul Public Jefferson din categoria „cel mai mare serviciu public adus de către un individ sub 35 de ani” în 1987.
• La 27 noiembrie 2007, Steve Jobs a fost numit de Fortune Magazine drept cel mai puternic om de afaceri.
• Pe 5 decembrie 2007, guvernatorul Californiei Arnold Schwarzenegger l-a inclus pe Steve Jobs în California Hall of Fame, situat la The California Museum for History, Women and the Arts.
• În august 2009, Steve Jobs a fost ales antreprenorul cel mai admirat în rândul adolescenților, conform Junior Achievement.
• Pe 5 noiembrie 2009, Steve Jobs a fost numit CEO-ul deceniului de către revista Fortune.
• În noiembrie 2009, Steve Jobs s-a clasat pe locul #57 în topul celor mai puternici oameni din lume realizat de revista Forbes.
• În decembrie 2010, Financial Times l-a desemnat pe Steve Jobs drept persoana anului 2010.

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

5 Comments

Sunt onorat să fiu cu voi astăzi cu ocazia ceremoniei de absolvire a uneia din cele mai bune universități din lume. Eu niciodată nu am absolvit vreo facultate. Adevărul este ca azi e momentul în care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Astăzi vreau să vă spun 3 povestiri din viața mea. Atât – 3 povestiri. Nu e mare lucru.

Prima poveste este despre unirea unor puncte

Am renunțat la Colegiul Reed după primele șase luni, dar am rămas în facultate ca un student fără drepturi încă 18 luni până să renunț definitiv. De ce am renunțat?

Totul a început înainte ca eu să mă fi născut. Mama mea biologică era o tânără necăsătorită, absolventă de facultate, așa că s-a hotărât să mă dea spre adopție. Și a simțit foarte mult nevoia să mă încredințeze unor absolvenți de facultate, așa încât lucrurile păreau stabilite dinainte pentru mine să fiu adoptat la naștere de un avocat și soția lui. Numai că atunci când am apărut pe lume, ei s-au răzgândit în ultimul moment și au considerat că-și doresc o fetiță. Așa că părinții mei, care erau pe o listă de așteptare, au primit un telefon în mijlocul nopții prin care erau întrebați: “Avem un băiețel care poate fi adoptat. Îl doriți?”. Au spus “Bineînțeles!”. Mama mea biologică a aflat mai târziu că mama adoptivă nu absolvise niciodată facultatea și că tatăl meu adoptiv nu absolvise liceul. Așa că a refuzat să semneze actele de adopție. S-a răzgândit doar câteva luni mai târziu, când părinții mei adoptivi i-au promis că într-o zi voi merge la facultate.

La 17 ani am mers la facultate. Dar din naivitate am ales o facultate care era aproape la fel de scumpă ca și Stanford și toate economiile părinților mei care aparțineau clasei muncitoare au fost cheltuite pe taxa de școlarizare. După șase luni, n-am mai văzut valoarea acelor studii. Nu aveam nicio idee despre ceea ce aș vrea să fac cu viața mea și nici felul în care facultatea mă va ajuta să îmi dau seama ce îmi doresc. Și m-am văzut la facultate, cheltuind toți banii pe care părinții mei îi economisiseră toata viața lor. Așa că m-am hotărât să renunț având încrederea că până la urmă totul se va termina cu bine. A fost destul de înspăimântător la acea vreme, dar privind înapoi îmi dau seama că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodată. Momentul în care am renunțat a însemnat să nu mai merg la cursurile obligatorii care nu mă interesau și să trec pe la cele care mi se păreau interesante.

N-a fost deloc romantic. N-aveam o cameră în care să dorm, așa că dormeam pe podea în camerele prietenilor, am colectat sticle de Cola pentru cei 5 cenți pe care îi primeai pentru returnarea unei sticle ca să-mi cumpăr mâncare și mergeam în fiecare duminică seara 11 km prin oraș doar pentru a beneficia de o masă bună pe săptămână la Templul Hare Krishna. Mi-a plăcut mâncarea aceea. Și multe din obstacolele de care m-am lovit urmându-mi curiozitatea și intuiția s-au dovedit a fi de neprețuit mai târziu. Să vă dau un exemplu.

Colegiul Reed oferea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din țară. În tot campusul, orice poster, orice etichetă de pe orice sertar erau frumos scrise de mână. Pentru că renunțasem și nu mai eram obligat să merg la cursurile obișnuite, am decis să merg la cursul de caligrafie pentru a învăța cum să scriu frumos. Am învățat despre fonturile șerif și fără șerif, despre a varia spațiul dintre mai multe combinații de litere, despre ce face scrierea să fie grozavă. Era frumos, demn de ținut minte, subtil și artistic într-un mod în care știința nu poate surprinde și am găsit acest lucru fascinant.

Nimic din toate acestea nu aș fi crezut că vor avea o aplicație practică în viață. Dar 10 ani mai târziu, când proiectam primul computer Macintosh totul mi-a revenit în minte. Și am proiectat totul în Mac. Acesta a fost primul calculator cu tehnoredactare frumoasă. Dacă nu aș fi trecut pe la acel singur curs în facultate, Mac nu ar fi avut niciodată mai multe seturi de caractere sau fonturi proporțional spațiate. Și cum Windows doar a copiat Mac-ul, e de la sine înțeles că niciun calculator personal nu ar fi avut asta. Dacă nu aș fi renunțat la facultate, nu aș fi luat niciodată cursuri de caligrafie și calculatoarele poate nu ar fi avut tehnoredactarea minunată pe care o au. Bineînţeles era imposibil să unesc aceste puncte, privind înainte în timpul facultății, dar era foarte, foarte clar uitându-mă înapoi după zece ani.

Nu poți să faci legături între puncte privind înainte ci doar privind înapoi. Deci trebuie să crezi că punctele se vor lega cumva în viitor. Trebuie să crezi în ceva – instinctul tău, destin, viața, karma, orice. Aceasta abordare nu m-a dezamăgit niciodată și a făcut toată diferența în viața mea.

A doua poveste este despre iubire și pierdere

Am fost norocos; am aflat ce îmi place să fac devreme în viață. Woz și cu mine am pus bazele Apple în garajul părinților mei când aveam 20 de ani. Am muncit mult și în 10 ani Apple crescuse de la două persoane într-un garaj la o companie de 2 miliarde de dolari cu peste 4000 de angajați. Tocmai lansasem cea mai bună creație a noastră Macintosh, cu un an înainte, și tocmai împlinisem 30 de ani, când am fost concediat. Cum poți fi concediat de la o companie pe care tu ai înființat-o? Pe măsură ce Apple a crescut am angajat pe cineva pe care îl credeam suficient de talentat să conducă compania împreună cu mine, iar în primii ani lucrurile au mers bine. Dar viziunile noastre cu privire la viitor au început să fie diferite și în cele din urmă am avut o dispută. Consiliul nostru de administrație i-a luat lui partea. Deci la 30 de ani am plecat și chiar într-un mod public. Tot ce a fost centrul vieții mele de adult se năruia și am fost devastat.

Nu am știut ce să fac pentru câteva luni. Am simțit că dezamăgisem generațiile anterioare de antreprenori – că scăpasem ștafeta în timp ce îmi era încredințată. M-am întâlnit cu David Packard și Bob Noyce și am încercat să îmi cer scuze pentru ca am dat-o în bară atât de rău. Eram un ratat public și chiar m-am gândit să fug din zonă. Apoi ceva a început să se lumineze – eram încă îndrăgostit de ceea ce făceam. Evenimentele de la Apple nu schimbaseră asta deloc. Fusesem respins, dar încă îmi iubeam munca. Așa că am decis să o iau de la capăt.

Nu am văzut asta atunci, dar faptul că am fost concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi s-ar fi putut întâmpla. Povara de a fi un om de succes a fost înlocuită cu ușurința de a fi din nou un începător mai puțin sigur pe orice. M-a eliberat să intru într-una dintre cele mai creative perioade ale vieții mele.

În următorii cinci ani am început să pun pe picioare o companie numită NeXT, o altă companie numită Pixar și m-am îndrăgostit de o femeie minunată care mi-a devenit soție. Pixar a creat primul film animat pe calculator, Toy Story, și este acum cel mai de succes studio de producții a filmelor animate din lume. Printr-o remarcabilă întorsătură a evenimentelor, Apple a cumpărat NeXT, m-am întors la Apple și tehnologia pe care am dezvoltat-o la NeXT este acum în centrul renașterii companiei Apple. Iar eu și Laurene avem o familie minunată împreună.

Sunt aproape sigur că nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă nu aș fi fost concediat de la Apple. A fost un medicament cu un gust îngrozitor, dar cred că pacientul avea nevoie de el. Câteodată viața te lovește cu o cărămidă în cap. Dar nu îți pierde încrederea. Sunt convins că singurul lucru care m-a făcut să merg mai departe a fost faptul că iubeam ceea ce făceam. Trebuie să găsești ceea ce iubești. Și e un lucru valabil atât pentru muncă, cât și pentru persoana iubită. Munca îți va ocupa o mare parte din viață și singura modalitate de a fi pe deplin satisfăcut este să faci ceea ce crezi ca e o muncă grozavă pentru tine. Și singura modalitate de a face o treabă grozavă e să iubești ceea ce faci. Dacă nu ai găsit-o încă, caută în continuare. Nu te opri. Ca în toate privințele, inima ta va ști atunci când o vei găsi. Și ca și o relație nemaipomenită, lucrurile vor deveni din ce în ce mai bune cu trecerea anilor. Deci continuă să cauți până o vei găsi. Nu te opri.

A treia mea poveste este despre moarte

Când aveam 17 ani am dat peste un citat care zicea cam așa: “Dacă îți trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima într-o zi cu siguranță vei avea dreptate”. M-a impresionat și de atunci în ultimii 33 de ani, m-am uitat în oglindă în fiecare dimineață și m-am întrebat „dacă azi ar fi ultima zi a vieții mele, aș mai vrea să fac ceea ce voi face azi?” Și de fiecare dată când răspunsul era un „Nu” pentru mai multe zile la rând, știam că trebuie să schimb ceva.

Amintindu-mi că voi muri curând este cel mai bun instrument pe care l-am întâlnit pentru a mă ajuta să fac alegerile importante din viața mea. Pentru că aproape orice – toate așteptările, toată mândria, toată frica de jenă sau de eșec – toate aceste lucruri pălesc în fața morții, lăsând doar lucrurile importante. Amintindu-ți că vei muri este cea mai bună metodă pe care o știu de a evita să cazi în capcana gândului că ai ceva de pierdut. Ești deja gol. Nu există niciun motiv să nu îți urmezi inima.

Cam cu un an în urmă am fost diagnosticat cu cancer. Mi-am făcut o tomografie la 7.30 dimineața care a arătat clar că aveam o tumoare la pancreas. Nici nu știam ce e pancreasul. Doctorii mi-au spus că e un tip de cancer incurabil și că voi mai trăi între trei și șase luni. Medicul meu m-a sfătuit să merg acasă și să îmi pun afacerile în ordine, mesajul codat al doctorilor care spune să te pregătești de moarte. Înseamnă să le spui copiilor tăi în câteva luni ceea ce ai vrea să le spui în următorii zece ani. Înseamnă să te asiguri că totul e în ordine pentru a fi cât mai simplu de suportat pentru familia ta. Înseamnă să le spui adio.

Am trăit cu acest diagnostic toată ziua. Mai târziu în seara aceea mi-au făcut o biopsie prin care mi-au introdus un endoscop pe gât, prin stomac în intestinele mele, mi-au pus un ac în pancreas și au extras câteva celule din tumoare. Eu eram sedat, dar soția mea care era acolo mi-a povestit că atunci când au examinat celulele la microscop, medicii au început să plângă pentru că s-a dovedit a fi o formă foarte rară de cancer la pancreas care se poate vindeca prin operaţie. Mi-am făcut operația și acum sunt bine.

Cu aceasta ocazie am fost cel mai aproape de moarte și sper să rămână așa pentru încă câteva decenii. Trăind această experiență pot să vă spun acestea cu mai multă certitudine decât când moartea era un concept util, dar pur intelectual: Nimeni nu vrea să moară. Chiar și oamenii care vor să ajungă în Rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Și totuși moartea este destinația pe care toți o împărțim. Nimeni nu a scăpat de ea. Și așa trebuie să fie, pentru că moartea e foarte probabil cea mai mare invenție a vieții. Este agentul de schimbare al vieții. E clar că vechiul trebuie să facă loc noului. Acum tu ești cel nou, dar într-o zi, nu peste mult timp, vei deveni treptat vechi și vei dispărea. Scuze că sunt așa dramatic, dar e adevărat.

Timpul tău e limitat, nu îl irosi trăind viața altcuiva. Nu trăi blocat în doctrine, care înseamnă să trăiești cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsa zgomotul altor opinii să îți înăbușe propria voce lăuntrică. Și cel mai important, trebuie să ai curajul să îți urmezi inima și intuiția. Ele știu deja ce vrei să devii cu adevărat. Orice altceva este în plan secundar.

Când eram tânăr, exista o revistă extraordinară numită „Catalogul Întregului Pământ”, care a fost una din Bibliile generației mele. A fost creată de un tip numit Stewart Brand, nu departe de aici, în Menlo Park, și el a adus-o la viață cu o nuanță poetică. Se întâmpla spre sfârșitul anilor ’60, înainte de vremea computerelor și a tehnoredactării computerizate, așa că era făcută cu foarfece, mașini de scris și aparate foto Polaroid. Era ca un fel de Google în forma unei cărți broșate, cu 35 de ani înainte să apară Google. Era idealistă, debordând de unelte frumoase și noțiuni grozave.

Stewart și echipa lui au scos mai multe ediții, și când ciclul s-a încheiat au tipărit o ultimă ediție. Era mijlocul anilor ’70, când eu eram de vârsta voastră (a absolvenților de la Stanford). Pe coperta din spate a ultimului număr era fotografia unui drum de țară dimineața devreme, genul de drum pe care te-ai trezi făcând autostopul dacă ai fi aventuros. Sub el erau cuvintele: Stay Hungry. Stay Foolish. Era mesajul lor de adio. Și a fost ce mi-am dorit pentru mine toată viața. Și acum, când voi absolviți și începeți un drum nou, vă doresc același lucru: Stay Hungry. Stay Foolish. Vă mulțumesc foarte mult!

Share

By Ștefan-Mihai MOGA

0

0 Comments