EMVs.SITE

EMVs.SITE

Douglas Engelbart

No comments
featured image

Douglas Carl Engelbart (30 ianuarie 1925 – 2 iulie 2013) a fost un inginer și inventator american, un adevărat pionier în domeniul Internetului și al calculatoarelor. Este cunoscut cel mai mult pentru activitatea sa în ce privește provocările interacțiunii om-calculator, în special cât timp lucra în laboratorul Augmentation Research Center în cadrul Stanford Research Institute International, ce a avut drept rezultat inventarea mouse-ului de calculator și dezvoltarea hypertext-ului; tot el a fost precursorul rețelelor de calculatoare și a interfețelor grafice. Toate acestea au fost demonstrate în cadrul evenimentului The Mother of All Demos în 1968.

La începutul anilor 1950, el a decis ca în loc “să aibă un loc de muncă stabil” (cum ar fi funcția sa de la Centrul de Cercetare Ames NASA), să facă lumea un loc mai bun, în special prin utilizarea calculatoarelor. Prin urmare, Engelbart a fost un partizan vocal și devotat al dezvoltării și utilizării calculatoarelor, dar și a rețelelor de calculatoare, ca un răspuns pentru problemele urgente și complexe ale lumii. Engelbart a introdus un set de principii organizatorice în laboratorul său, pe care le-a numit “strategia încărcării unui sistem de operare”. El a proiectat strategia pentru a accelera rata de inovație a laboratorului său.

Sub îndrumarea lui Engelbart, Augmentation Research Center a dezvoltat, cu fonduri DARPA, sistemul NLS de demonstrare a numeroase tehnologii, majoritatea fiind folosite pe scară largă în prezent; acestea au inclus mouse-ul de calculator, ecranele cu format de fișier BMP și hypertext-ul; toate au fost prezentate în cadrul ”The Mother of All Demos” în 1968. Laboratorul a fost transferat de la Stanford Research Institute la Tymshare la sfârșitul anilor 1970, care a fost achiziționat de McDonnell Douglas în 1984, iar NLS a fost redenumit Augment. Atât la Tymshare cât și la McDonnell Douglas, Engelbart a fost limitat de o lipsă de interes pentru ideile sale, neobținând finanțare pentru acestea, pensionându-se în 1986.

În 1988, Engelbart și fiica sa, Christina, au lansat Institutul Încărcării unui sistem de operare (cunoscut mai târziu drept Institutul Doug Engelbart) pentru a-și promova viziunea, în special la Universitatea Stanford; această inițiativă a avut drept rezultat o finanțare din partea DARPA pentru a moderniza interfața de utilizator a Augment. În decembrie 2000, Bill Clinton, președintele Statelor Unite, i-a acordat lui Engelbart Medalia Națională a Tehnologiei, cel mai mare premiu al Statelor Unite în domeniul tehnologiei. În decembrie 2008, lui Engelbert i s-a conferit o distincție din partea Stanford Research Institute cu ocazia celei de a 40-a aniversări a evenimentului „Mother of All Demos” din 1968.

Anii de tinerețe și educația

Engelbert s-a născut în Portland, Oregon, pe 30 ianuarie 1925, fiul lui Carl Louis Engelbart și a lui Gladys Charlotte Amelia Munson Engelbart. Strămoșii săi au fost de origine germană, suedeză și norvegiană.

A fost copilul de vârstă mijlocie, având o soră, Dorianne (cu 3 ani mai mare) și un frate, David (cu 14 luni mai tânăr). Au locuit în Portland în primii ani de viață și s-au mutat la țară, în Johnson Creek, când avea 9 sau 10 ani, după moartea tatălui. A absolvit liceul Franklin din Portland în 1942. Pe la jumătatea anilor de studii la Colegiul Oregon State din Corvallis, spre sfârșitul Celui De-al Doilea Război Mondial, a fost recrutat în Marina Statelor Unite, efectuând un stagiu militar de 2 ani ca tehnician radar în Filipine. Pe o insulă mică, într-o minusculă baracă pe piloni, a citit prima dată articolul “După cum putem gândi” al lui Vannevar Bush, cel care l-a inspirat foarte mult. S-a întors la Colegiul Oregon State și și-a terminat studiile de licență în inginerie electrică în 1948. În timpul facultății, a fost un membru al frăției sociale Sigma Phi Epsilon. A fost angajat de către Comisia Națională de Experți în Aeronautică la Centrul de Cercetare Ames, unde a lucrat până în 1951.

Carieră și realizări

Filozofie călăuzitoare

Cariera lui Engelbart a fost inspirată în decembrie 1950 când era logodit, pe punctul de a se căsători, și și-a dat seama că nu avea alte obiective în carieră decât acelea “de a avea un loc de muncă stabil, să se căsătorească și să trăiască fericit până la adânci bătrâneți”. Pe parcursul câtorva luni, a meditat la următoarele:

  1. își va concentra cariera în a face lumea un loc mai bun;
  2. orice efort serios de a face lumea mai bună necesită un oarecare efort organizat;
  3. valorificarea inteligenței umane colective a tuturor persoanelor ce contribuie la soluții eficiente era cheia;
  4. dacă ai putea îmbunătăți considerabil obiectivul de la punctul 3, ai intensifica fiecare efort al planetei de a rezolva probleme importante – cu cât mai devreme, cu atât mai bine;
  5. calculatoarele pot fi mijlocul de a îmbunătăți în mod considerabil această capacitate.

În 1945 Engelbart citise cu interes articolul “După cum putem gândi” al lui Vannevar Bush, un apel la acțiune pentru a face cunoștința disponibilă pe scară largă ca pe o mare provocare la nivel național pe timp de pace. Citise de asemenea și ceva despre recentul fenomen al calculatoarelor, și din experiența sa de tehnician radar știa că informația poate fi analizată și expusă pe un ecran. El și-a imaginat muncitori intelectuali stând la “stații de lucru” de tip afișare, zburând prin spațiul informațional, valorificându-și capacitatea lor colectivă intelectuală pentru a rezolva împreună probleme importante prin modalități mult mai puternice. Valorificarea inteligenței colective, facilitată de calculatoarele interactive, a devenit misiunea vieții sale într-un timp când calculatoarele erau văzute numai ca instrumente de concasat numere.

S-a înscris la o secție postuniversitară pentru doctoranzi în inginerie electrică la Universitatea Berkeley din California, absolvind cu diploma de master în 1953 și doctorat în 1955. Ca absolvent al Universității Berkeley, a asistat la construirea proiectului California Digital Computer, CALDIC. Munca sa a condus la câteva brevete. După ce și-a finalizat studiile de doctorat, Engelbart a rămas la Berkeley în calitate de profesor asistent pentru a preda un an și a plecat când era clar că nu-și putea urma viziunea acolo. Engelbart a înființat apoi o companie de lansare, Digital Techniques, pentru a comercializa o parte din cercetarea sa de doctorand în ce privește dispozitivele de stocare, dar după un an a decis în schimb să urmărească cercetarea la care visase încă din 1951.

Stanford Research Institute (Institutul de Cercetare Stanford) și Augmentation Research Center (Centrul de Cercetare a Creșterii)

Engelbart a ocupat o funcție la SRI International (cunoscut pe atunci ca Institutul de Cercetare Stanford) în Menlo Park, California, în 1957. A lucrat inițial pentru Hewitt Crane la dispozitive magnetice și miniaturizarea electronicii; Engelbart și Crane au devenit prieteni apropiați. La SRI Engelbart a obținut treptat peste o duzină de brevete (unele rezultând din munca sa de doctorand) și până în 1962 a produs un raport despre viziunea sa și a propus o agendă de cercetare intitulată Augmenting Human Intellect: A Conceptual Framework (Creșterea Inteligenței Umane: Un Cadru Conceptual).

Aceasta a dus la finanțare din partea ARPA pentru a-și lansa lucrarea. Engelbart a recrutat o echipă de cercetare în noul său Centru de Cercetare a Creșterii (ARC, laboratorul fondat la SRI). Engelbart a introdus un set de principii organizatorice în laboratorul său, pe care le-a numit “strategia încărcării unui sistem de operare”. El a proiectat strategia pentru a accelera rata de inovație a laboratorului său.

ARC a devenit forța motoare din spatele proiectării și dezvoltării Sistemului oN-Line (NLS). El și echipa sa au dezvoltat elemente de interfață pentru calculatoare, precum ecranele cu format de fișier BMP, mouse-ul, hypertext-ul, instrumentele de colaborare și predecesoarele interfețelor grafice. El a conceput și dezvoltat multe dintre ideile sale de interfață la mijlocul anilor 1960 înainte de revoluția calculatoarelor personale, într-un timp când majoritatea calculatoarelor erau inaccesibile persoanelor, care puteau folosi calculatoarele prin intermediari (vezi prelucrarea pe loturi) și când exista tendința de a programa software pentru aplicații verticale în sisteme patentate.

Engelbart a aplicat pentru un brevet în 1967 și l-a primit în 1970, pentru cochilia/scoica de lemn cu 2 roți metalice (mouse de calculator – brevet american nr. 3.541.541), pe care-l dezvoltase cu Bill English, inginerul său șef, cu câțiva ani mai devreme. În solicitarea pentru brevet, este descris drept “un indicator de poziție pe coordonate X-Y pentru un sistem de afișare”. Engelbart a dezvăluit ulterior că era poreclit “șoarecele” pentru că îi ieșea coada la capătul din spate. Grupul său a numit cursorul on-screen un “gândac”, dar acest termen n-a fost adoptat foarte mult.

El n-a primit niciodată drepturi de autor pentru invenția sa. În timpul unui interviu, el a spus că “Institutul de Cercetare Stanford a brevetat mouse-ul, dar nu aveau nici o idee despre valoarea acestuia. Câțiva ani mai târziu s-a aflat că au dat mai departe licența celor de Apple Computer pentru o sumă de cca. 40.000 $”. Engelbart a prezentat tastatura cu coarde și multe dintre invențiile sale și ale celor de la ARC în 1968 la așa-numita „Mother of All Demos”.

Tymshare and McDonnell Douglas

Engelbart a intrat într-o obscuritate relativă după 1976. Câțiva dintre cercetătorii care au lucrat cu el s-au înstrăinat de el și au părăsit organizația sa pentru a merge la Xerox PARC, în parte din cauza frustrării, dar și a punctelor de vedere diferite cu privire la viitorul calculatoarelor. Engelbart vedea viitorul modelelor de colaborare, legate printr-o rețea, de proprietate multiplă (client-server), pe care programatorii mai tineri le respingeau în favoarea calculatoarelor personale. Conflictul a fost atât tehnic cât și social: programatorii mai tineri veneau dintr-o eră unde puterea centralizată era extrem de suspectă și calculatoarele personale erau de abia la orizont.

Engelbart a făcut parte din comitetul de conducere al Erhard Seminars Training (EST). Câțiva angajați cheie ai ARC erau de asemenea implicați. Deși EST fusese recomandat de către alți cercetători, natura controversată a acestuia și alte experimente sociale au redus moralul și coeziunea socială a comunității ARC.

Amendamentul Mansfield din 1969, care a stopat finanțarea militară a cercetării non-militare, sfârșitul Războiului din Vietnam și cel al programului Apollo, au redus finanțarea celor de la ARC din partea ARPA și NASA. Conducerea Institutului de Cercetare Stanford care dezaproba abordarea lui Engelbart de a conduce centrul, a plasat ce a rămas în ARC sub controlul cercetătorului în inteligență artificială, Bertram Raphael, care a negociat transferul laboratorului unei companii numite Tymshare. Casa lui Engelbart din Atherton, California, a ars în această perioadă, provocându-i acestuia și familiei sale probleme suplimentare. Tymshare a preluat NLS și laboratorul pe care Engelbart îl fondase, a angajat majoritatea personalului ce lucra în laborator, inclusiv creatorul acestuia în calitate de om de știință principal, a redenumit software-ul Augment, și l-a oferit ca un serviciu comercial prin noua Divizie de Birotică. Tymshare era oarecum obișnuită cu NLS; în perioada când ARC era încă operațional, experimentase cu propria copie locală a software-ului NLS pe un minicalculator numit OFFICE-1, în cadrul unui proiect comun cu ARC.

La Tymshare, Engelbart s-a văzut în curând marginalizat și decăzut la obscuritate. Preocupările operaționale ale companiei au avut prioritate asupra dorinței lui Engelbart de a continua pe mai departe munca de cercetare. Diverși directori, prima dată la Tymshare, iar apoi la McDonnell Douglas, care a achiziționat Tymshare în 1984, și-au exprimat interesul cu privire la ideile sale, dar n-au alocat niciodată fondurile sau oamenii pentru a le dezvolta într-o măsură mai mare. Și-a concentrat interesul la McDonnell Douglas pe imensul management al cunoștințelor și cerințele IT implicate în ciclul de viață al unui program aerospațial, care a avut menirea să-i întărească hotărârea de a motiva aria tehnologiei informației către interoperabilitate globală și un sistem deschis hiperdocumentat. Engelbart s-a retras de la McDonnell Douglas în 1986, hotărât să-și urmeze munca independent de presiunea comercială.

Făcând echipă cu fiica sa, Christina Engelbart, în 1988 a fondat Institutul Încărcării unui Sistem de Operare pentru a-și concentra ideile într-o serie de seminarii de management de 3 zile și jumătate oferite la Universitatea Stanford 1989-2000. La începutul anilor 1990 exista suficient interes din partea studenților participanți la seminarii pentru a lansa o implementare în colaborare a lucrărilor sale, iar Alianța Bootstrap a fost formată ca o bază non-profit a acestei inițiative. Cu toate că invadarea Irak-ului și recesiunea ulterioară au condus la reorganizări pripite și cu rol de strângere de curea care au redirecționat în mod drastic eforturile partenerilor lor de alianță, ei au continuat cu seminariile de management, consultare și colaborări la scară mică. Pe la mijlocul anilor 1990, li s-au acordat niște fonduri DARPA pentru a dezvolta o interfață utilizator modernă a Augment-ului, numită Visual AugTerm (VAT), în timp ce participau la un program mai mare abordând cerințele IT ale Forțelor Armate Unite.

Engelbart a fost fondatorul emerit al Institutului Doug Engelbart, pe care l-a înființat în 1988 împreună cu fiica sa Christina Engelbart, care este director executiv. Institutul promovează filozofia lui Engelbart de a intensifica/mări IQ-ul colectiv – conceptul de a îmbunătăți în mod dramatic modul cum putem rezolva probleme importante împreună – folosind o abordare strategică tip bootstrapping pentru accelerarea progresului în atingerea acestui obiectiv. În 2005 Engelbart a primit o subvenție din partea Fundației Naționale de Știință pentru a finanța proiectul de sursă deschisă HyperScope. Echipa HyperScope a construit o componentă browser folosind Ajax și Dynamic HTML proiectată să copieze capacitățile de vizualizări multiple și salt ale Augment (legarea în interiorul și pe cuprinsul diferitelor documente).

Moartea și moștenirea

Engelbart a participat la Conferința Programul pentru Viitor 2010 unde sute de persoane s-au adunat la Muzeul Tech din San Jose, dar și online, pentru a dezbate cum se poate continua viziunea sa de a mări inteligența colectivă.

Cel mai complet cuprins al ideilor de bootstrapping ale lui Engelbart se poate găsi în cartea Boosting Our Collective IQ (Mărind IQ-ul Colectiv, de Douglas C. Engelbart, 1995). Aceasta cuprinde trei dintre scrierile cheie ale lui Engelbert, publicate sub formă de carte de Yuri Rubinsky și Christina Engelbart pentru care i-a fost acordat Premiul Web SoftQuad în 1995 lui Doug Engelbart la Conferința World Wide Web din Boston în decembrie 1995. Numai 2000 copii cu coperta subțire au fost tipărite și 100 cartonate/cu copertă groasă, numărate și semnate de Engelbart și Tim Berners-Lee. Cartea lui Engelbart este republicată acum de către Institutul Doug Engelbart.

Două istorisiri comprehensive ale laboratorului și muncii lui Engelbart sunt ”What the Dormouse Said: How the Sixties Counterculture Shaped the Personal Computer Industry” (Ce a spus hârciogul: cum a modelat contra-cultura anilor 1960 industria calculatoarelor personale) de John Markoff și ”A Heritage of Innovation: SRI’s First Half Century” (O moștenire de inovație: Prima jumătate de secol la Institutul de Cercetare Stanford) de Donald Neilson. Alte cărți ale lui Engelbart și laboratorului său includ ”Bootstrapping: Douglas Engelbart, Coevolution, and the Origins of Personal Computing” (Bootstrapping: Douglas Engelbart, Coevoluție și Originile Calculatorelor Personale) de Thierry Bardini și ”The Engelbart Hypothesis: Dialogs with Douglas Engelbart” (Ipoteza Engelbart: Dialoguri cu Douglas Engelbart) de Valerie Landau și Eileen Clegg în dialog cu Douglas Engelbart. Toate aceste patru cărți sunt bazate pe interviuri cu Engelbart, dar și cu alți colaboratori din laboratorul său.

Engelbart a făcut parte din Comitetele de Experți ale Centrului de Știință, Tehnologie și Societate al Universității din Santa Clara, Institutului Foresight, Profesioniștilor în Calculatoare pentru Responsabilitate Socială, Centrului de Tehnologie din Silicon Valley, Companiei Liquid Information. Engelbart a avut patru copii, Gerda, Diana, Christina și Norman cu prima sa soție, Ballard, care a murit în 1997 după 47 ani de căsătorie. S-a recăsătorit pe 26 ianuarie 2008 cu scriitoarea și producătoarea Karen O’Leary Engelbart. O aniversare cu ocazia vârstei de 85 de ani s-a ținut la Muzeul Tech al Inovației. Engelbart a murit în casa sa din Atherton, California pe 2 iulie 2013 din cauza unei insuficiențe renale. Potrivit Institutului Doug Engelbart, moartea sa a survenit după o lungă luptă cu boala Alzheimer, cu care a fost diagnosticat în 2007. Engelbart avea 88 de ani și a lăsat în urmă a doua soție, patru copii din prima căsătorie și nouă nepoți.

Note anecdotice

Istoricul în știință Thierry Bardini este de părere că filozofia personală complexă a lui Engelbart (care a mânat toată munca sa de cercetare) a prefigurat aplicarea modernă a conceptului de coevoluție în filozofia și utilizarea tehnologiei. Bardini evidențiază că Engelbart a fost puternic influențat de principiul relativității lingvistice dezvoltat de Benjamin Lee Whorf. În timp ce Whorf a argumentat că rafinamentul unei limbi controlează cât de sofisticate pot fi gândurile exprimate de un vorbitor a acelei limbi, Engelbart a argumentat ca starea tehnologiei actuale controlează capacitatea noastră de a manipula informația și acest lucru va controla pe rând capacitatea de a dezvolta tehnologii noi, îmbunătățite. El s-a dedicat prin urmare sarcinii revoluționare de a dezvolta tehnologii bazate pe calculatoare pentru a manipula direct informația și de a îmbunătăți de asemenea procese individuale și de grup pentru a dobândi cunoștințe practice.

Distincții

De la sfârșitul anilor 1980, persoane și organizații proeminente au recunoscut importanța fundamentală a contribuțiilor lui Engelbart. În decembrie 1995, la a 4-a Conferință WWW din Boston, a fost primul laureat al premiului care avea să devină mai târziu Yuri Rubinsky Memorial Award. În 1997 i s-a acordat Premiul Lemelson-MIT în valoare de 500.000 $, cel mai mare premiu individual pentru invenție și inovație și Premiul ACM Turing. Pentru a celebra 30 de ani de la demonstrația din 1968 a lui Engelbart, Arhivele Stanford Silicon Valley și Institutul pentru Viitor au găzduit în 1998 simpozionul Engelbart’s Unfinished Revolution (Revoluția Neterminată a lui Engelbart) la Auditoriul Memorial al Universității Stanford pentru a-l onora pe Engelbart.

De asemenea în 1998, ACM SIGCHI i-a acordat lui Engelbart Premiul Pentru Întreaga Carieră CHI. ACM SIGCHI l-a admis în Academia CHI în 2002. Engelbart a fost premiat cu Certificatul de Merit al Institutului Franklin în 1996 și Medalia Benjamin Franklin în Calculatoare și Știință Cognitivă în 1999. La începutul anilor 2000, Engelbart a produs împreună cu voluntari și sponsori ceea ce s-a numit Revoluția Neterminată –II, cunoscută ca și Colocviul Engelbart la Universitatea Stanford pentru a documenta și face publicitate lucrărilor și ideilor sale unei audiențe mai mari (în direct și online).

În decembrie 2000, președintele SUA, Bill Clinton, i-a acordat lui Engelbart Medalia Națională în Tehnologie, cel mai mare premiu în domeniul tehnologiei al SUA. În 2001 a primit Medalia Societății Britanice a Calculatoarelor Lovelace. În 2005 a fost numit membru al Muzeului de Istorie a Calculatoarelor pentru “studiile avansate a interacțiunii om-calculator, dezvoltarea dispozitivului mouse și pentru folosirea calculatoarelor în îmbunătățirea eficienței organizaționale”. A primit distincția Premiul Norbert Wiener, care se acordă anual de către Profesioniștii în Calculatoare pentru Responsabilitate Socială. Robert X. Cringely a condus un interviu de o oră cu Engelbart pe 9 decembrie 2005 în cadrul seriilor podcast NerdTV.

Pe 9 decembrie 2008, Engelbart a fost celebrat cu ocazia aniversării a 40 de ani de la evenimentul „Mother of All Demos” din 1968. Acest eveniment, produs de SRI International, s-a desfășurat la Auditoriul Memorial al Universității Stanford. Printre vorbitori s-au numărat câțiva membrii inițiali ai echipei ARC (Centrul de Creștere în Cercetare), Don Andrews, Bill Paxton, Bill English și Jeff Rulifson, sponsorul guvernamental principal al lui Engelbart, Bob Taylor, precum și alți pionieri ai domeniului calculatoarelor interactive, Andy van Dam și Alan Kay. În plus, Christina Engelbart a vorbit despre influențele timpurii ale tatălui ei și munca neîntreruptă a Institutului Doug Engelbart.

În iunie 2009 Consorțiul New Media i-a recunoscut meritul lui Engelbart făcându-l Membru NMC pentru realizările din întreaga carieră. În 2011, a fost admis în IEEE Intelligent Systems’ AI’s Hall of Fame. Engelbart a primit un doctorat onorific din partea Universității Yale în 2011, primul lor Doctor în Inginerie și Tehnologie.

About Ștefan-Mihai MOGA

My professional background includes knowledge of analyst programmer for Microsoft Visual C++, Microsoft Visual C#, Microsoft Visual Basic, Sun Java, assembly for Intel 80x86 microprocessors, assembly for PIC microcontrollers (produced by Microchip Inc.), relational databases (MySQL, Oracle, SQL Server), concurrent version systems, bug tracking systems, web design (HTML5, CSS3, XML, PHP/MySQL, JavaScript, Flash).

Add your comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.