EMVs.SITE

EMVs.SITE

Larry Page

1 comment
featured image

Lawrence Edward Page (născut pe 26 martie 1973) este un informatician și antreprenor în domeniul Internetului de origine americană. Este cunoscut mai ales ca unul din co-fondatorii Google, împreună cu Sergey Brin.

Page a fost directorul executiv al Google din 1998 până în 2001 (părăsind postul în favoarea lui Eric Schmidt), reluându-și apoi postul din aprilie 2011 până în iulie 2015 când a devenit directorul executiv al Alphabet Inc. (creat pentru a livra „progrese majore” în calitate de companie mamă a Google), post pe care l-a ocupat până la 4 decembrie 2019. Continuă să fie membru al consiliului de administrație, angajat și acționar majoritar al Alphabet.

Crearea Google a generat o avere uriașă. Forbes l-a enumerat al 10-lea pe lista „Miliardari 2019”, iar din iulie 2020, Page este a 13-a cea mai bogată persoană din lume cu o avere netă de 69,4 miliarde de dolari, conform Forbes.

Page este co-inventatorul și cel care a dat numele PageRank, un algoritm de clasificare a căutării pentru Google. Page a primit premiul Marconi Prize în 2004 împreună cu colegul său, Brin.

Copilărie

Page s-a născut la 26 martie 1973, în Lansing, Michigan. Mama sa era evreică; bunicul din partea mamei s-a întors ulterior în Israel. Cu toate acestea, Page, nu a declarat nicio religie formală. Tatăl său, Carl Victor Page Sr., și-a luat doctoratul în informatică de la Universitatea din Michigan. Reporterul BBC Will Smale l-a descris ca fiind „pionier în domeniul informaticii și inteligenței artificiale”. Tatăl lui Page a fost profesor de informatică la universitatea Michigan State University și mama sa Gloria a predat cursuri de programare la facultatea Lyman Briggs College din cadrul aceleiași universități.

În timpul unui interviu, Page și-a adus aminte de copilăria sa. El a afirmat că „de obicei, casa era în dezordine, cu reviste despre calculatoare, științe și tehnologie și reviste Popular Science peste tot”, un mediu în care el se afunda complet. Page era un cititor avid în tinerețe, așa cum declară în scrisoarea fondatorilor Google din 2013: „Îmi amintesc că petreceam foarte mult timp aplecat peste cărți și reviste”. Conform scriitorului Nicholas Carlson, influența combinată a atmosferei casei lui Page și a părinților săi atenți „asigura creativitate și invenție”. Page a și cântat la instrumente muzicale și a studiat compoziția muzicii în timp ce creștea. Părinții săi l-au trimis la o tabără muzicală de vară Interlochen Arts Camp în Interlochen, Michigan, iar Page a menționat că educația sa muzicală i-a inspirat nerăbdarea și obsesia privind viteza în computare. „Într-un fel, consider că formarea mea în muzică a dus la moștenirea de mare viteză a Google”. Într-un interviu, Page a spus că „În muzică, ești foarte conștient de timp. Timpul este elementul principal” și că „Dacă te gândești la asta din perspectiva muzicii, dacă ești percuționist, lovești ceva, iar asta trebuie să se întâmple în milisecunde, fracțiuni de secunde”.

Page a fost atras prima dată de calculatoare când avea șase ani, deoarece a putut „să se joace cu chestii care erau peste tot” – calculatoarele personale de primă generație – lăsate la îndemână de mama și tatăl său. A devenit „primul copil din școala generală care a predat o lucrare făcută cu un ”procesator de text”. Fratele său mai mare l-a învățat și să dezasambleze lucruri și, în puțin timp, el „dezasambla tot ce găsea prin casă pentru a vedea cum funcționează”. El a afirmat că „de mic, am realizat și că vreau să inventez lucruri. Așadar, am devenit foarte interesat de tehnologie și afaceri. Cred că știam de la 12 ani că voi fonda o companie până la urmă”.

Educație

Page a mers la școala Okemos Montessori School (denumită în prezent Montessori Radmoor) din Okemos, Michigan, de la 2 la 7 ani (perioada 1975-1979). A mers la liceul East Lansing High School unde a absolvit în 1991. La școala de vară, el a mers la centrul de artă Interlochen Center for the Arts, unde a cântat la flaut, dar mai ales la saxofon, timp de două veri. Page are o diplomă de licență în științe în domeniul ingineriei calculatoarelor de la Universitatea din Michigan obținută cu onoruri, precum și o diplomă de master în științe în domeniul informaticii de la Universitatea Stanford. În timp ce era la Universitatea din Michigan, Page a creat o imprimantă inkjet făcută din blocuri Lego (la propriu o line plotter), după ce a realizat că poate tipări ieftin postere de mari dimensiuni utilizând cartușe inkjet – Page a utilizat o abordare de inginerie inversă asupra cartușelor cu cerneală și a construit elementele electronice și mecanice pentru a acționa imprimanta. Page a fost președintele grupului Beta Epsilon al frăției Eta Kappa Nu și membru al echipei 1993 „Maize & Blue” University of Michigan Solar Car (mașina solară a Universității Michigan). Ca student la Universitatea Michigan, el a propus ca școala să înlocuiască sistemul de autobuze cu un sistem de tranzit personal rapid, care era de fapt o monoșină cu mașini separate pentru fiecare pasager. A dezvoltat și un plan de afaceri pentru o companie care ar utiliza programe software pentru a construi un sintetizor de muzică la vremea aceea.

Studii de doctorat și cercetare

După înscrierea la programul doctoral în domeniului informaticii la Universitatea Stanford, Page căuta o temă pentru dizertația sa, luând în considerare explorarea proprietăților matematice ale World Wide Web, înțelegerea structurii sale de legătură ca un grafic uriaș. Supervizorul său, Terry Winograd, l-a încurajat să își urmeze ideea, iar Page și-a amintit în anul 2008 că a fost cel mai bun sfat pe care l-a primit. A luat în considerare și cercetarea teleprezenței și mașinilor autonome în acest timp.

Page s-a concentrat asupra problemei descoperirii care dintre paginile web sunt legate de alte pagini, considerând numărul și natura unor astfel de backlink-uri informații valoroase pentru acea pagină. Rolul referințelor din publicațiile academice urma să-l inspire în această cercetare. Sergey Brin, un coleg de doctorat la Stanford, urma să se alăture proiectului de cercetare al lui Page, care avea porecla „BackRub”. Împreună, perechea a întocmit lucrarea cu titlul „The Anatomy of a Large-Scale Hypertextual Web Search Engine”, care a devenit unul dintre cele mai descărcate documente științifice din istoria Internetului la acea vreme.

John Battelle, co-fondatorul revistei Wired a scris că raționamentul lui Page era: …întregul Web este bazat vag pe premisa referințelor – până la urmă, ce este un link, dacă nu o referință? Dacă s-ar putea găsi o metodă pentru a număra și califica fiecare backlink de pe Web, acesta ar putea devine o piesă mai valabilă”.

Battelle a descris și mai mult modul în care Page și Brin au început să lucreze împreună la acest proiect: Atunci când Page a conceput BlackRub, Web-ul avea un număr estimat de 10 milioane de documente, cu un număr nedefinit de link-uri între ele. Resursele computaționale necesare pentru a face un program de o asemenea amploare să se miște erau cu mult peste limitele obișnuite ale unui proiect studențesc. Neștiind exact în ceea ce se băgase, Page a început să construiască primul program de tip „crawler”. Complexitatea și amploarea ideii l-au ademenit pe Brin să se implice. Brin, un erudit care sărea de la proiect la altul, fără a se hotărî la o temă de teză, a văzut premisa în spatele fascinației BackRub. „Am vorbit cu multe grupuri de cercetare” din școală, își amintește Brin, „și acesta a fost cel mai interesant proiect, atât pentru că aborda Web-ul, care prezintă cunoștințele umane, cât și pentru că îmi plăcea de Larry”.

Dezvoltarea motorului de căutare

Pentru a converti datele de backlink adunate de către programul web crawler al BackRub într-o măsură importantă pentru o anumită pagină web, Brin și Page au dezvoltat algoritmul PageRank și au realizat că poate fi utilizat ca motor de căutare cu mult superior celor existente. Algoritmul se baza pe o tehnologie nouă care analiza relevanța backlink-urilor care conectau paginile web una la cealaltă.

Combinându-și ideile, perechea a transformat dormitorul lui Page într-un laborator de mașinării, a extras piese de schimb din calculatoare ieftine pentru a crea un dispozitiv pe care l-au utilizat pentru a conecta noul motor de căutare în formare la rețeaua broadband a campusului Stanford. După ce au umplut camera lui Page cu echipamente, au transformat dormitorul lui Brin într-un birou și centru de programare, unde au testat noile modele de motor de căutare pe Web. Creșterea rapidă a proiectului lor a făcut ca infrastructura computațională a Stanford să aibă probleme.

Page și Brin au folosit cunoștințele de bază în programarea cu HTML pentru a stabili pagini simple de căutare pentru utilizatori, deoarece nu aveau un dezvoltator de pagini web pentru a crea ceva elaborat vizual. Totodată, au început să utilizeze orice piesă de calculator pe care o găseau pentru a spori puterea computațională de care aveau nevoie pentru a face față căutărilor inițiate de utilizatori multipli. Odată cu creșterea popularității motorului lor de căutare în rândul utilizatorilor de la Stanford, au avut nevoie de servere adiționale pentru a procesa interogările. În august 1996, Google, în versiunea sa inițială găzduită încă pe site-ul web al Universității Stanford, a fost făcut disponibil utilizatorilor de Internet.

La începutul anului 1997, pagina BackRub a descris situația după cum urmează:

Câteva statistici brute (din 29 august 1996)
Număr total de URL-uri HTML indexabile: 75,2306 milioane
Conținut total descărcat 207,022 gigabiți…

BlackRub este scris în Java și Python și rulează pe câteva Sun Ultras și Intel Pentiums care rulează sub Linux. Baza de date principală este menținută pe un Sun Ultra series II cu un disc de 28 GB. Scott Hassan și Alan Steremberg au furnizat o contribuție semnificată printr-un ajutor extrem de talentat. Sergey Brin a fost de asemenea extrem de implicat și merită multe mulțumiri. — Larry Page page cs.stanford.edu

BackRub prezenta deja funcțiile și caracteristicile rudimentare ale unui motor de căutare: s-a introdus o interogare și a furnizat o listă de backlink-uri clasificate drept importante. Page își amintește: „Am realizat că avem un instrument de interogare. Oferea o clasificare general bună a paginilor și ordona paginile următoare”. Page a spus că, la mijlocul anului 1998, ei au realizat într-un final potențialul ulterior al proiectului lui: „Curând, aveam 10.000 de căutări pe zi. Și ne-am gândit, poate că chiar este real”.
Viziunea lui Page și a lui Brin a fost comparată cu cea a lui Johannes Gutenberg, inventatorul tipografiei moderne: În 1440, Johannes Gutenberg a introdus presa tipografică mecanică în Europa, tipărind Biblii pentru consumul de masă. Tehnologia a permis ca manuscrisele și cărțile – inițial copiate la mână – să fie tipărite mult mai repede, deci răspândind cunoaștere și ajutând la accelerarea Renașterii europene… Google a făcut o treabă similară.

Comparația a fost notată de către autorii The Google Story: „De la Gutenberg încoace… nu a mai existat o nouă invenție care să împuternicească indivizii și să transforme accesul la informații, la fel de profund ca Google”. Totodată, la puțin timp după ce cei doi „au venit cu propriul lor motor de căutare, ei au început să se gândească la informații care, la momentul respectiv, erau dincolo de web”, ca digitalizarea cărților și extinderea informațiilor referitoare la sănătate.

Google

Fondare

Mark Malseed a scris în 2003 într-un reportaj narativ: Solicitând fonduri de la membrii facultății, de la familie și prieteni, Brin și Page au adunat suficienți bani pentru a cumpăra niște servere și să închirieze faimosul garaj din Menlo Park… [la puțin timp după], Andy Bechtolsheim, co-fondatorul Sun Microsystems, a scris un cec de 100.000 de dolari pentru „Google Inc.” Singura problemă era că „Google, Inc.” nu exista încă – compania nu fusese încă înființată. Timp de două săptămâni, în timp ce se ocupau de acte, tinerii nu au avut cont unde să depoziteze banii.

În 1998, Brin și Page au înființat Google Inc. cu denumirea inițială a domeniului „Googol”, derivat dintr-un număr care constă într-un număr urmat de o sută de zerouri – reprezentând o cantitate vastă de date pe care motorul de căutare avea de gând să le exploreze. Ca urmare a înființării, Page s-a numit director executiv, în timp ce Brin, denumit co-fondatorul Google, a servit ca președintele Google. Scriitorul Nicholas Carlson a scris în 2014: Misiunea perechii era să „organizeze informațiile lumii și să le facă universal accesibile și utile.” Cu un împrumut de 1 milion de USD din partea familiei și prietenilor, echipa inaugurală s-a mutat într-un birou din Mountain View la începutul anului 2000. În 1999, Page a experimentat cu servere mai mici astfel încât Google să poată ocupa cât mai mult din fiecare metru pătrat din depozitele părților terțe pe care le închiriau pentru serverele lor. Acest lucru a dus la un motor de căutare care mergea mult mai repede decât competitorii săi de la acea vreme.

În iunie 2000, Google a indexat un miliard de URL-uri pe Internet, făcându-l cel mai cuprinzător motor de căutare de pe Web la acea vreme. Compania a citat datele de la NEC Research Institute în comunicatul său de presă din data de 26 iunie, afirmând că „sunt mai bine de 1 miliard de pagini web online în prezent”, iar Google „furnizează acces la 560 de milioane de pagini web indexate de tip full-text (text integral) și 500 de milioane de URL-uri parțial indexate”.

Stilul timpuriu de management

În timpul primului său mandat ca director executiv, Page a încercat să îi concedieze pe toți managerii de proiect ai Google în anul 2001. Planul lui Page îi viza pe toți inginerii de la Google care raportau unui vicepreședinte, care apoi îi raporta direct lui – Page a explicat că nu îi plăcea supervizarea inginerilor de către non-ingineri cu cunoștințe tehnice limitate. Page a documentat și opiniile sale de management pentru ca echipa sa să le folosească drept referințe:

  • Nu delegați: Faceți tot ce puteți singuri pentru a face lucrurile să meargă mai repede.
  • Nu vă implicați dacă nu adăugați valoare. Lăsați oamenii care chiar muncesc să vorbească între ei în timp ce faceți altceva.
  • Nu fiți birocrat/ă.
  • Ideile sunt mai importante ca vârsta. Simplul fapt că cineva ocupă un post de junior nu înseamnă că nu merită respect și cooperare.
  • Cel mai urât lucru pe care îl puteți face este să opriți pe cineva din ceea ce face spunând „Nu. Și gata.” Dacă spui nu, trebuie să ajutați persoana respectivă să găsească o metodă mai bună de a rezolva treaba.

Deși noul model al lui Page nu era durabil și a dus la nemulțumiri în rândul angajaților afectați, identificarea soluției la problemele sale inginerești gestionate de angajații non-ingineri câștiga teren. Page considera și că, cu cât motorul de căutare al Google returna răspunsuri rapide, cu atât putea fi utilizat mai mult. Se îngrijora pentru întârzieri de milisecunde și i-a determinat pe inginerii săi – de la cei care dezvoltau algoritmi la cei care construiau centre de date – să se gândească la timpii de latență. Totodată, a insistat ca pagina principală Google să rămână cât mai simplă în ceea ce privește designul său, deoarece acest lucru ar ajuta ca rezultatele să se încarce mai repede.

Schimbări la nivel de management și extindere

Înainte ca cei doi cei mai proeminenți investitori din Silicon Valley, Kleiner Perkins Caufield & Byers și Sequoia Capital să cadă de acord să investească o sumă totală combinată de 50 de milioane de dolari în Google, ei au exercitat presiune asupra Page să renunțe la poziția de director executiv astfel încât un lider cu mai multă experiență să poată construi o „echipă de management de talie mondială”. Page a acceptat într-un final ideea după ce s-a întâlnit cu alți directori executivi de tehnologie, inclusiv Steve Jobs și Andrew Grove de la Intel. Eric Schimdt, cel care a fost angajat ca președinte al Google în martie 2001, și-a părăsit funcția de director executiv pe care o deținuse pe termen lung la Novell pentru a ocupa același post la Google în luna august a aceluiași an, iar Page a ocupat postul de Director de produs.

Sub conducerea lui Schmidt, Google a trecut printr-o perioadă de creștere și expansiune majoră, care a inclus și oferta sa publică inițială (IPO) la 20 august 2004. El a acționat întotdeauna consultându-i pe Page și Brin atunci când avea inițiative ca angajarea unei echipe executive și crearea unui sistem de management a echipei de vânzări. Page a rămas șeful Google în ochii angajaților, deoarece el dădea aprobarea finală la angajarea de personal și Page era cel care semna IPO, ceea ce l-a făcut miliardar la vârsta de 30 de ani.

Page a condus achiziția Android în schimbul sumei de 50 de milioane de dolari în 2005 pentru a-și îndeplini ambiția de a amplasa calculatoare care pot fi ținute în mână, aflate în posesia consumatorilor, astfel încât aceștia să poată avea acces la Google oriunde ar fi. Achiziția a fost realizată fără ca Schmidt să știe, dar directorul executiv nu a fost perturbat de achiziția relativ mică. Page a devenit pasionat de sistemul Android și petrece mult timp cu directorul și fondatorul Android Andy Rubin. În septembrie 2008, T-Mobile a lansat G1, primul telefon cu software Android și, până în 2010, 17,2% din piața handset consta în vânzări Android, depășind Apple pentru prima dată. La puțin timp după, Android a devenit cel mai popular sistem de operare pentru mobil.

Asumarea poziției de director executiv al Google

În urma unui anunț din ianuarie 2011, Page a devenit oficial director executiv al Google la 4 aprilie 2011, în timp ce Schmidt a părăsit postul pentru a deveni președinte executiv. La acel moment, Google deținea peste 180 de milioane de dolari în capitalizare de piață și mai bine de 24.000 de angajați. Reporterul Max Nisen a descris deceniul de dinaintea celei de-a doua numiri a lui Page în poziția de director executiv al Google ca fiind „un deceniu pierdut”, afirmând că deși a exercitat o influență semnificativă asupra Google prin intermediul dezvoltării de produse și alte operațiuni, el a devenit din ce în ce mai deconectat și mai puțin receptiv.

După ce Schmidt a anunțat finalul mandatului său ca director executiv la 20 ianuarie 2011, Page a scris un mesaj pe Twitter în glumă: „Nu mai am nevoie de supravegherea unui adult”.

2011–2013

Ca noul director executiv al Google, cele două scopuri cheie ale lui Page au fost dezvoltarea unei mai mari autonomii pentru directorii executivi care supervizau cele mai importante divizii și grade de colaborare, comunicare și unitate între echipe. Page a format ceea ce media a numit „L-Team”, un grup de vice-președinți cu experiență care îi raportau direct lui și care lucrau aproape de biroul său pentru o anumită perioadă din săptămâna de lucru. În plus, el a reorganizat managementul senior al companiei, numind un manager de tip director executiv ca șef al celor mai importante divizii de produs ale Google, inclusiv YouTube, AdWords, și Google Search.

În vederea asigurării unui mediu de echipă mai coerent, Page a declarat o nouă politică de „toleranță zero pentru ceartă” care era în contrast cu abordarea sa din cariera sa timpurie la Google, când obișnuia să folosească certurile sale intense și dure cu Brin ca un exemplu pentru managementul superior. Page și-a schimbat modul de gândire în timpul petrecut departe de rolul de director executiv, ajungând în final la concluzia că țelurile ambițioase necesitau o dinamică de echipă armonioasă. Ca parte a procesului de reînnoire colaborativă, produsele și aplicațiile Google au fost consolidate și au trecut printr-o schimbare estetică totală.

Schimbări și procesul de consolidare

Cel puțin 70 dintre produsele, funcțiile și serviciile Google au fost suspendate până în martie 2013, în timp ce aspectul și natura celor rămase a fost unificată. Jon Wiley, designerul șef al Google la acea vreme, a dat un nume de cod schimbării totale inițiate de Page, care a început pe 4 aprilie 2011, respectiv „Project Kennedy”, pe baza utilizării de către Page a termenului „moonshots” pentru a descrie proiecte ambițioase în interviul din ianuarie 2013 dat pentru Wired. O inițiativă denumită „Kanna” încercase anterior să creeze o estetică de design uniform pentru gama de produse Google, dar a fost prea dificil în acel moment din istoria companiei pentru ca o echipă să realizeze o asemenea schimbare. Matias Duarte, director senior al experienței de utilizator Android atunci când a început „Kennedy”, a explicat în 2013 că „Pentru Google, designul este deosebit de important.” Page a continuat să se consulte cu echipa de design Google Creative Lab, cu sediul în New York City, pentru a găsi un răspuns la întrebarea sa cu privire la cum ar arăta o „viziune coerentă” a Google.

Rezultatele ulterioare ale proiectului „Kennedy”, care au fost prezentate progresiv din iunie 2011 până în ianuarie 2013, au fost descrise de către publicația despre tehnologie The Verge ca axându-se pe „rafinament, spațiu alb, curățenie, elasticitate, utilitate și, mai ales, simplicitate”. Produsele finale au fost aliniate cu scopul lui Page de a avea o suită consecventă de produse care „se mișcă repede”, iar proiectul „Kennedy” a fost numit o „revoluție de design” de către Duarte. Echipa de design „UXA” (utilizator / interfață grafică) a lui Page rezultată din proiectul „Kennedy”, a avut sarcina să „proiecteze și să dezvolte un cadru UI adevărat care să transforme aplicația Google într-o platformă frumoasă, matură, accesibilă și consecventă pentru utilizatorii săi”. Fără să se fi pomenit de ea în public, mica unitate UXA era proiectată să se asigure că proiectul „Kennedy” devenea o „instituție”.

Strategia de achiziții și noi produse

Atunci când a achiziționat produse și companii pentru Google, Page a întrebat dacă achiziția respectivă trecea testul „periuței de dinți”, punând întrebarea „Este ceva ce vei folosi o dată sau de două ori sau este ceva ce îți face viața mai bună?”. Această abordare căuta utilitatea mai mult decât profitabilitatea și potențialul pe termen lung în loc de câștig financiar în viitorul apropiat, iar această abordare a fost văzută ca o abordare rară în procesele de achiziție în afaceri.

Având în vedere faptul că influența Facebook creștea rapid la începutul celui de-al doilea mandat al lui Page, el a răspuns într-un final concurenței intense cu propria rețea de socializare a Google la mijlocul anului 2011, Google+. După câteva întârzieri, rețeaua de socializare a fost trecută printr-un câmp de teste foarte limitat și a fost condusă de Vic Gundotra, vice-președintele șef pentru aspecte sociale al Google.

În august 2011, Page a anunțat că Google va cheltui 12,5 miliarde de dolari pentru a achiziționa Motorola Mobility. Achiziția a fost motivată de nevoia Google de a securiza brevete pentru a proteja Android împotriva acțiunilor în instanță inițiate de companii, inclusiv Apple Inc. Page a scris pe blogul oficial al Google la 15 august 2011 că „există companii, inclusiv Microsoft și Apple, care se alătură într-un atac de brevet anti-concurențial lansat asupra Android. Departamentul de Justiție al Statelor Unite a fost nevoit să intervină în rezultatele unei licitații recente a unui brevet pentru a „proteja concurența și inovația în comunitatea open source software”… Achiziționarea Motorola va spori concurența prin consolidarea portofoliului de brevete al Google, ceea ce ne va permite să protejăm Android mai bine împotriva amenințărilor anti-competitive din partea Microsoft, Apple și alte companii”. În 2014, Page a vândut Motorola Mobility pentru 2,9 miliarde de dolari către Lenovo, producătorul Personal Computer (calculatoare personale), ceea ce a reprezentat o pierdere de 9,5 miliarde de dolari în doi ani.

Page s-a aventurat și în produse hardware și Google a lansat Chromebook în mai 2012. Produsul hardware era un laptop care funcționa cu sistemul de operare de la Google, Chrome OS.

2013–2015

În ianuarie 2013, Page a participat la un interviu rar acordat revistei Wired, în care scriitorul Steven Levy discuta mentalitatea „10X” a lui Page conform căreia angajații Google trebuie să creeze produse și servicii care să fie de cel puțin 10 ori mai bune decât cele ale competitorilor săi. Astro Teller, șeful Google X, i-a explicat lui Levy că 10X „este doar esența a ceea ce este [Page]”, în timp ce Page „se concentrează asupra de unde va veni noul 10X”. În interviul său cu Levy, Page s-a referit la succesul YouTube și Android ca exemple de idei „nebune” care nu stârneau inițial interesul investitorilor, afirmând: „Dacă nu faci și unele lucruri nebune, atunci faci lucrurile greșite”. Page a afirmat și că era „foarte încântat” de statutul Google+ și a discutat preocupările de pe Internet în ceea ce privește legea SOPA și propunerea Sindicatului Internațional pentru Telecomunicații introdusă recent: ”… Nu cred că Internetul este sub un atac mai semnificativ decât a fost în trecut. Guvernele se tem acum de Internet din cauza chestiunilor din Orientul Mijlociu și în consecință sunt puțin interesate în ceea ce eu percep ca fiind interese comerciale, ele vor pur și simplu să facă bani prin limitarea libertăților oamenilor. Dar au fost și martorii unei reacții uriașe din partea utilizatorilor, ca de exemplu, criticile la adresa SOPA. Consider că guvernele se luptă cu libertățile utilizatorilor pe propriul lor risc”.

La conferința I/O pentru dezvoltatori din mai 2013 din San Francisco, Page a ținut discursul de deschidere și a afirmat: „Suntem la 1% din ceea ce este posibil. În ciuda schimbărilor rapide, tot ne mișcăm într-un ritm lent comparativ cu oportunitățile pe care le avem. Consider că o mare parte din această problemă se datorează negativității… Fiecare poveste pe care o citesc este despre Google versus altcineva. Este plictisitor. Ar trebui să ne axăm pe construirea lucrurilor care nu există” și că e „trist pentru faptul că Web-ul nu avansează pe cât de repede ar trebui”, făcând referire la o concentrare asupra negativității și jocurile de tip zero-sum (sumă zero) din rândul unora din sectorul tehnologic drept o cauză a acestui lucru. Ca răspuns la o întrebare venită din public, Page a notat faptul că Google a făcut încercări cu Microsoft, în timp ce ei au făcut programul Outlook să fie interoperabil cu Google, dar nu a permis compatibilitatea inversă – el s-a referit la practica Microsoft ca „profitoare”. În timpul secțiunii de întrebări și răspunsuri din discursul său de deschidere, Page și-a exprimat interesul pentru Burning Man, pe care Brin îl lăudase anterior – a fost un factor motivant pentru cel din urmă în timpul procesului de angajare al lui Schmidt, deoarece lui Brin îi plăcea că Schmidt a participat la evenimentul anual desfășurat pe o săptămână.

În septembrie 2013, Page a lansat inițiativa independentă Calico, un proiect R&D în domeniul biotehnologiei. Google a anunțat că inițiativa Calico are ca scop inovarea și îmbunătățirea domeniului sănătății umane și l-a numit pe Art Levinson, președintele consiliului de administrație al Apple și fost director executiv al Genetech, în rolul de director executiv al diviziei. Declarația oficială a lui Page era: „Boala și îmbătrânirea afectează familiile tuturor. Cu o gândire ambițioasă, pe termen lung în ceea ce privește sănătatea și biotehnologia, consider că putem îmbunătăți milioane de vieți”.

Page a participat în martie 2014 la conferința TedX organizată în Vancouver, British Columbia, Canada. Prezentarea a fost realizată de Rachel Whetstone, șeful executiv de PR, și Lorraine Twohill, directorul său de marketing, sub forma demonstrației unui program de calculator cu inteligență artificială pe un ecran mare. Page a răspuns întrebărilor despre corporații, notând faptul că aceste corporații au în general o „reputație proastă” care, afirmă el, este cauzată de faptul că probabil făceau aceleași lucruri incrementale pe care le făceau și acum „50 sau 20 de ani”. A continuat creând o juxtapunere a acelei abordări incrementale asupra viziunii sale asupra Google care contracarează calcificarea prin determinarea inovației tehnologice la un ritm alert. Page l-a menționat pe Elon Musk și SpaceX: El [Musk] vrea să ajungă pe Marte pentru a susține umanitatea. Este un scop vrednic. Avem mulți angajați la Google care au devenit destul de bogați. Lucrezi pentru că vrei să schimbi lumea și să o faci mai bună… Aș vrea să ajutăm mai mult decât o facem deja.

Page l-a menționat și pe Nikola Tesla cu privire la invenție și comercializare: Invenția nu este suficientă. [Nikola] Tesla a inventat electricitatea pe care o utilizăm, dar s-a chinuit să o dea oamenilor. [Trebuie] să le combini pe amândouă… invenție și inovație, plus… o companie care chiar poate comercializa lucruri și care le poate da oamenilor acele lucruri.

Page a anunțat o limitare semnificativă a managementului în octombrie 2014, astfel încât, el nu va mai fi necesar să fie considerat responsabil de deciziile zilnice luate cu privire la produs. Într-un memento, Page a spus că afacerile fundamentale ale Google ar putea progresa într-un mod tipic, în timp ce el s-ar putea concentra asupra noii generații de proiecte ambițioase, inclusiv inițiativele Google X; acces și energie, inclusiv Google Fiber; automatizarea smart-home (casă inteligentă) prin Nest Labs; și inovații biotehnologice sub egida Calico.
Page a susținut și că va continua ca „director principal de produs” în mod neoficial. Ulterior anunțului, directorii executivi responsabili de produsele fundamentale Google raportau vice-președintelui senior Google Sundar Pichai, care raporta direct lui Page.

Într-un interviu din noiembrie 2014, Page a spus că el a prioritizat întreținerea „cunoștințelor sale aprofundate” cu privire la produsele și gama de produse ale Google, deoarece fusese un factor motivant cheie pentru membrii echipei. În ceea ce privește rolul său de atunci ca director executiv al companiei, Page a afirmat: „Cred că slujba mea ca director executiv are ca scop să îi împing pe ceilalți în față”.

La 10 august 2015, Page a anunțat pe blogul oficial al Google că Google s-a restructurat într-un număr de filiale a unei noi companii de holding cunoscută ca Alphabet Inc, Page fiind directorul executiv al Alphabet Inc. și Sundar Pichai devenind directorul executiv al Google Inc. În anunțul său, Page a descris compania de holding planificat astfel: Alphabet este în mare o colecție de companii. Cea mai mare dintre ele este, bineînțeles, Google. Acest nou Google este puțin mai „subțire”, cu companii care sunt departe de domeniul produselor noastre principale de Internet conținute în Alphabet… În mod fundamental, considerăm că acest lucru ne permite mai mult management la scară, deoarece putem conduce în mod independent lucruri care nu au legătură între ele.

Precum și explicarea originii denumirii companiei: Ne-a plăcut numele Alphabet pentru că înseamnă o colecție de litere care reprezintă limbajul, cea mai importantă inovație a omenirii, și este fundamentul modului în care indexăm căutarea pe Google! Totodată, ne place și faptul că înseamnă alpha-bet (Alpha este rentabilitatea investiției deasupra punctului de referință, la care noi aspirăm!). Page a scris că motivația din spatele reorganizării este aceea de a face Google „mai curat și mai responsabil”. A scris și că exista o dorință de a îmbunătăți „transparența și perspectiva a ceea ce facem” și de a permite un control mai mare a companiilor neasociate care erau în ecosistemul Google anterior.

Page nu a fost la nicio conferință de presă din 2015 și nu a fost prezent la lansările de produs sau teleconferințele financiare ale companiei din 2013. Bloomberg BusinessWeek a definit reorganizarea în Alphabet ca un plan isteț de pensionare care îi permite lui Page să mențină controlul asupra Google și, totodată, să renunțe la toate responsabilitățile asociate. Directorii executivi ai Alphabet îl descriu pe Page ca un „futurist”, extrem de detașat de afacerile de zi cu zi și concentrat asupra proiectelor ambițioase. În timp ce unii manageri ai companiilor Alphabet îl descriu pe Page ca extrem de implicat, alții spun că prezența lui rară la birou este „asemănătoare unei vizite regale”.

2019

La 3 decembrie 2019, Larry Page a anunțat că renunță la poziția de director executiv al Alphabet și că va fi înlocuit de directorul executiv Google, Sundar Pichai. Pichai va continua și ca director executiv al Google. Page și cofondatorul Google și președinte al Alphabet, Sergey Brin, au anunțat o schimbare într-o postare de blog comună, „Alphabet fiind bine stabilită în prezent și Other Bets funcționând eficient ca firme independente, a venit vremea firească să simplificăm structura de management. Nu am fost niciodată genul de persoane care să țină cu dinții de pozițiile de management acolo unde considerăm că există o metodă mai bună de a conduce compania. Alphabet și Google nu mai au nevoie de doi directori executivi și un președinte”.

Alte interese

Page este un investitor în Tesla Motors. El a investit în tehnologia energiei regenerabile, iar cu ajutorul Google.org, brațul filantrop al lui Google, promovează adoptarea mașinilor electrice hibrid cu conectare la curent electric și alte investiții în energii alternative. Este și un garant strategic al start-upului Opener, cel care dezvoltă vehicule aeriene pentru călătoriile publicului consumator.

Page este interesat și de efectele socio-economice ale sistemelor inteligente avansate și cum pot fi utilizate tehnologiile digitale avansate pentru a crea abundență (conform celor descrise în cartea lui Peter Diamandis) pentru a satisface nevoile oamenilor, a scurta săptămâna de lucru și diminua potențialele efecte negative ale șomajului tehnologic.

Page a contribuit și la crearea Singularity University un think-thank trans-umanist. Google este unul din fondatorii corporatiști ai instituției și încă finanțează bursele academice ale Singularity University.

Viața personală

În 2007, Page s-a căsătorit cu Lucinda Southworth pe insula Necker Island, insula din Caraibe deținută de Richard Branson. Southworth este cercetătoare și sora actriței-model Carrie Southworth. Page și Southworth au doi copii născuți în 2009 și 2011.

La 18 februarie 2005, Page a cumpărat o casă de 840 metri pătrați cu arhitectură de tip Spanish Colonial Revival în Palo Alto, California, proiectată de eruditul artist american Pedro Joseph de Lemos, fost curator al Muzeului de Artă Stanford și fondatorul Institutului de Artă Camel, după ce clădirea istorică fusese pe piață câțiva ani, iar prețul cerut era de 7,95 milioane de USD. O arcadă pe două etaje de tip stucco se întinde peste aleea de intrare, iar casa are lucrări de tip stucco foarte detaliate, precum și piatră și plăci în stilul mișcării California Arts and Crafts movement create pentru a semăna castelului familiei de Lemos din Spania. Hacienda a fost construită între 1931 și 1941 de Lemos. Este înscrisă și în Registrul Național al Monumentelor Istorice.

În 2009, Page a început să achiziționeze proprietăți și să demoleze casele adiacente casei lui din Palo Alto pentru a face loc unei case ecologice de mari dimensiuni. Clădirile existente au fost „deconstruite” și materialele au fost donate pentru a fi reutilizate. Casa ecologică a fost proiectată pentru a „minimiza impactul asupra mediului”. Page a lucrat cu un specialist în arbori pentru înlocui unii dintre copacii care erau în stare degradată cu alții care necesitau mai puțină apă. Page a aplicat și pentru certificatul Green Point Certification (certificat de punct verde), cu punctele oferite pentru utilizarea materialelor reciclate și cu puține VOC sau complet lipsite de VOC (compuși organici volatili) și pentru grădina de pe acoperiș cu panouri solare. Exteriorul casei are o fațadă cu zinc de tip zinc cladding și are suficiente ferestre, inclusiv un perete de uși glisante din sticlă în spate. Include elemente ecologice ca pavaj permeabil în zona parcării și o fostă potecă printre copacii de pe proprietate. Casa de 560 de metri pătrați are și alte funcții caracteristice proiectării unei case ecologice, ca de exemplu materiale de construcție pentru arhitectură organică și vopsea cu o cantitate mică de compuși organici volatili.

În 2011, Page a cumpărat super-iahtul „Senses” în valoare de 45 de milioane de dolari și lung de 59 de metri. „Senses” are capacități extinse de explorare a oceanului, fiind creat să exploreze oceanele lumii în confort, și are un inventar cuprinzător în acest sens. „Senses” a fost construit de Fr. Schweers Shipyard în Germania la șantierul naval Berne shipyard. „Senses” are o cocă din oțel și o superstructură din oțel/aluminiu, cu punți din tec. „Senses” este echipat cu un sistem de stabilizare care reduce efectul de suprafață liberă și duce la o experiență de navigare mai stabilă.

Page a anunțat pe profilul său Google+ în mai 2013 că coarda sa vocală dreaptă este paralizată din cauza unei răceli pe care o făcuse vara anterioară, iar coarda sa vocală stângă fusese paralizată în 1999. Page a explicat că suferă de probleme la nivelul corzilor vocale de la vârsta de 14 ani și că, din mai 2013, medicii nu au mai putut identifica o cauză exactă. Postarea Google+ a indicat și că Page vrea să doneze o sumă considerabilă de bani programului de cercetare pentru funcția nervului corzilor vocale de la Institutul pentru Sănătatea Vocii din Boston, SUA. Programul, la Massachusetts General Hospital, este condus de Steven Zeitels și Eugene B. Casey profesor în chirurgie laringiană. O sursă anonimă a afirmat că donația a fost mai mare de 20 de milioane de dolari.

În octombrie 2013, Business Insider a raportat faptul că paralizia corzilor vocale în cazul lui Page este cauzată de o boală autoimună denumită tiroidită Hashimoto și că îl împiedică să participe la conferințele telefonice semestriale ale Google pentru o perioadă nedefinită de timp.

În noiembrie 2014, fundația familiei lui Page, Carl Victor Page Memorial Fund, despre care se estima că deține fonduri de peste un miliard de dolari la finalul lui 2013, a oferit 15 milioane de dolari pentru efortul depus împotriva epidemiei cu virusul Ebola în Africa de Vest. Page a scris pe pagina sa Google+ că „Soția mea și cu mine tocmai am donat 15 milioane de dolari… Gândurile noastre sunt cu toți cei afectați”.

Premii și onoruri

  • PC Magazine a plasat Google în Top 100 de Pagini web și Motoare de căutare (în anul 1998) și a oferit acestei companii Premiul de Excelență Tehnică pentru Inovație în Dezvoltarea de Aplicații în anul 1999. În 2000, Google a câștigat premiul Webby Award, un premiu People’s Voice Award pentru realizări tehnice, iar în 2001, a primit premiile Outstanding Search Service, Best Image Search Engine, Best Design, Most Webmaster Friendly Search Engine și Best Search Feature în cadrul decernării premiilor Search Engine Watch Awards.
  • În 2002, Page a fost numit de către Forumul Economic Mondial Lider Global al Viitorului și împreună cu Brin, a fost numit de către publicația de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), Technology Review, drept unul din topul celor 100 de inovatori din lume sub vârsta de 35 de ani, ca parte a listei anuale TR100 (schimbat în „TR35” după 2005).
  • În 2003, Page și Brin au primit o diplomă MBA de la IE Business School, cu titlu onorific, „pentru reprezentarea spiritului antreprenor și conducerea către crearea de noi afaceri”.
  • În 2004, au primit premiul din partea Marconi Foundation și au fost aleși Asociați ai Fundației Marconi la Universitatea Columbia. La anunțarea selectării lor, John Jay Iselin, președintele Fundației, le-a mulțumit celor doi pentru „invenția lor care a schimbat fundamental modul în care informațiile sunt obținute în prezent”.
  • În 2004, Page și Brin au primit premiul Golden Plate Award oferit de American Academy of Achievement.
  • Page și Brin au fost câștigătorii și finaliștii la nivel național ai premiului ”Antreprenorul Anului” din anul 2003.
  • Tot în 2004, X PRIZE l-a ales pe Page ca partener în consiliul lor de administrație și a fost ales și în Academia Națională de Inginerie.
  • În 2005, Brin și Page au fost aleși asociați ai Academiei Americane de Artă și Științe.
  • În 2008, Page a primit premiul Communication Award din partea Prințului Felipe la premiile Price of Austrias Awards în numele Google.
  • În 2009, Page a primit un doctorat onorific de la Universitatea Michigan în timpul deschiderii unei ceremonii de absolvire. În 2011, el a ocupat poziția 24 pe lista miliardarilor de la Forbes ca a 11-a cea mai bogată persoană din SUA.
  • În 2015, profilul „Powerful People” al lui Page de pe site-ul Forbes afirma că Google este „cea mai influentă companie din era digitală”.
  • Din iulie 2014, Indexul Miliardarilor Bloomberg îl listează pe Page ca cel de-al 17-lea cel mai bogat om din lume, cu o avere netă estimată de 32,7 miliarde dolari.
  • La finalul anului 2014, revista Fortune l-a numit pe Page „Omul de Afaceri al Anului”, declarându-l „cel mai îndrăzneț director executiv din lume”.
  • În octombrie 2015, Page a fost numit pe lista Forbes „Cei mai populari directori executivi din America”, așa cum fusese votat de angajații Google.
  • În august 2017, a primit cetățenia de onoare a orașului Agrigento, Italia.

About Ștefan-Mihai MOGA

My professional background includes knowledge of analyst programmer for Microsoft Visual C++, Microsoft Visual C#, Microsoft Visual Basic, Sun Java, assembly for Intel 80x86 microprocessors, assembly for PIC microcontrollers (produced by Microchip Inc.), relational databases (MySQL, Oracle, SQL Server), concurrent version systems, bug tracking systems, web design (HTML5, CSS3, XML, PHP/MySQL, JavaScript, Flash).

1 comment

Add your comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.